Rozmarinul, tonic garantat pentru copii anemici şi bătrâni obosiţi

Posted on 27 Ianuarie 2009. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , |

Datorită proprietăţilor de stimulare a corticosuprarenalelor, rozmarinul a fost considerat întotdeauna un elixir al tinereţii, care fortifică organismele anemice, debilitate prin boală sau aflate în convalescenţă. Planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire, astfel că persoanele consumatoare de rozmarin manifestă o vitalizare a activităţii tuturor organelor, un plus de energie şi de optimism.

Prima utilizare în medicină a rozmarinului datează din jurul anului 100 î.Hr., când se prepara un ulei, „Oleum coctum“, eficient împotriva tetanusului şi paraliziei. Multe secole a existat practica arderii crenguţelor de rozmarin pentru purificarea aerului în spitalele europene, cu deosebire în Franţa. Acest procedeu s-a păstrat până în secolul XX, dar s-a abandonat tocmai în momentul în care ştiinţa modernă a demonstrat că uleiul de rozmarin are proprietăţi antiseptice, deosebit de eficiente.

A intrat în legendă cazul bătrânei regine a Ungariei, Isabella, în vârstă de 70 de ani, care suferea de paralizie şi dureri acute de reumatism şi poliartroze. Într-o noapte, i-a apărut în vis un înger care i-a dăruit o crenguţă de rozmarin cu care să se facă sănătoasă. Prin macerare în alcool împreună cu alte specii aromatice, regina a obţinut o tinctură cu care s-a masat câteva săptămâni la rând. Efectele au fost miraculoase, bătrâna regină s-a vindecat, şi-a recăpătat prospeţimea şi luminozitatea figurii, a început să întinerească, astfel că, în scurt timp, s-a recăsătorit cu regele Poloniei. Mult timp, „apa reginei Ungariei“ a fost utilizată în toată Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice în tratarea reumatismelor.

Rozmarinul, plantă iubitoare de lumină şi căldură

Originea speciei este în jurul Mediteranei, fiind cultivat, pe scară largă, în preajma litoralului. De altfel, denumirea ştiinţifică provine din două cuvinte latine: „ros“ şi „marinus“, care înseamnă „roua mării“.

Principalele ţări cultivatoare sunt: Spania, Franţa, Italia, Tunisia, Maroc, fosta Iugoslavie şi, mai recent, S.U.A. şi China. În stare spontană se cultivă pe terenuri însorite, pietroase, pe ziduri vechi, ferite de curenţi reci şi ierni aspre. Citeste tot articolul


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Recently on FARMACIA VERDE…

Cum prevenim anemiile primăvara

Posted on 24 Ianuarie 2009. Filed under: Boli de metabolism | Etichete:, , |

Leacuri din plante pentru fracturi şi entorse

Posted on 21 Ianuarie 2009. Filed under: Tratamente naturiste | Etichete:, |

Tratamente naturiste recomandate în enurezis

Posted on 18 Ianuarie 2009. Filed under: Afectiuni genitale si renale | Etichete:, , |

Tratamente din plante pentru bolile dentare

Posted on 15 Ianuarie 2009. Filed under: Tratamente naturiste | Etichete:, , |

Hemoragiile digestive, boala celor care abuzează de medicamente

Posted on 12 Ianuarie 2009. Filed under: Boli ale aparatului digestiv | Etichete: |

Cele mai eficiente plante pentru tratarea pancreatitei

Posted on 9 Ianuarie 2009. Filed under: Boli ale aparatului digestiv | Etichete:, , |

Fitoterapia şi asteniile de primăvară

Posted on 6 Ianuarie 2009. Filed under: Afectiuni ale sistemului nervos | Etichete:, |

Remedii naturiste care combat constipaţiile

Posted on 3 Ianuarie 2009. Filed under: Boli ale aparatului digestiv | Etichete: |

Ginkgo biloba – „copacul lui Dumnezeu“

Posted on 30 Decembrie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete: |

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...