Peste un milion de bolnavi de hepatită C în România
Articol publicat in ziarul Lumina din 22.10.2007.
Hepatita epidemică este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamator, infecţios şi transmisibil, care apare uneori spontan sub formă de epidemii sau chiar de pandemii. Boala este provocată de un virus filtrabil specific (virusul hepatitic), care este introdus în organism pe cale parenterală (prin sânge) sau accidentală.
La nivelul parenchimului hepatic are loc scăderea irigaţiei sanguine, cu reducerea aportului de oxigen, ceea ce provoacă o diminuare a capacităţii funcţionale a celulelor hepatice. Prin cronicizare, apar primele leziuni şi rupturi ale canalelor intralobulare, permiţând ca o parte din bilirubină să treacă din capilarele hepatobiliare în sânge.
Simptomele infecţiei şi evoluţia bolii depind de tipul de virus care acţionează. În prezent sunt cunoscute cel puţin 6 tipuri de virusuri hepatice (A, B, C, D, E, G), existând dovezi care sugerează existenţa şi a altor tipuri, încă neidentificate. Dintre aceste tipuri virotice, cele mai periculoase declanşează hepatitele virale C şi B, singurele care pot evolua spre ciroză hepatică şi cancer hepatic.
Hepatita virală C (HVC) este o gravă afecţiune infecţioasă, deosebit de contagioasă, cu o largă răspândire în rândul populaţiei globului şi cu o extindere rapidă o dată cu trecerea timpului. Este provocată de un virus încapsulat din familia Flaviviridae, care a fost identificat abia în anul 1989, deşi se bănuia existenţa lui cu mult timp înainte.
Virusul se transmite prin sângele provenit de la persoane deja infectate anterior.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Remedii pentru bolnavii de hepatită acută virală
Articol publicat in ziarul Evenimentul din 21.07.2005.
Hepatita acută virală reprezintă una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică pe plan mondial, morbiditatea prin această boală fiind dintre cele mai mari şi într-o ascensiune continuă. Gravitatea bolii constă în potenţialul ei ridicat de cronicizare. Ea este responsabilă şi de importante consecinţe economice provocate de lunga perioadă de spitalizare, capacitatea de muncă a bolnavului fiind mult diminuată, posibilităţile terapeutice de astăzi fiind nesatisfăcătoare în acest sens.
Evoluţia bolii şi efectele produse de acţiunea virusului
Hepatita virală acută este o boală infecţioasă specifică omului, cu leziuni inflamatorii la nivelul ficatului, însoţite sau nu de icter, cu fenomene clinice variate determinate de tipul de virus dar şi de felul în care reacţionează organismul fiecărui individ în parte. Mai mult studiate sînt două entităţi clinice şi anume hepatita cu virus a şi hepatita cu virus B, aceasta din urmă cu evoluţie mai severă şi cu tendinţă de cronicizare. Boala evoluează cu o perioadă preicterică, cu astenie, febră, dureri musculare şi articulare, tulburări digestive ca inapetenţă, greaţă, dureri epigastrice şi abdominale difuze, vărsături, fenomene care fac în această perioadă ca boala să fie mai greu de depistat. La un număr mare de bolnavi, hepatita virală are o evoluţie prelungită şi, de aceea, este necesar ca toate cazurile de boală să fie urmărite periodic, atît din punct de vedere clinic, cît şi de laborator. Aceasta deoarece numeroase cazuri, în special cele de hapatită B şi C trec repede spre cronicizare şi spre ciroză hepatică. Agresiunea produsă de virus asupra organismului determină o creştere a tonusului sistemului nervos simpatic, care, la nivelul ficatului, duce la vasoconstricţie şi la hipotonia veziculei şi căilor biliare.
Procesul inflamator contribuie şi el la îngustarea lumenului capilarelor sanguine. Aceste fenomene vor determina, la nivelul ficatului, scăderea irigaţiei sanguine, cu scăderea aportului de oxigen, fapt ce va duce la scăderea capacităţii funcţionale a celulelor hepatice şi la apariţia primelor leziuni, reversibile, dacă celulele nu vor fi obligate să rămînă mult timp în această stare de hipoxie (scăderea aportului de oxigen). Altfel, se distrug prin degenerescenţă şi necroză şi, cu cît această stare va dura mai mult timp, cu atît un număr mai mare de celule vor fi afectate şi distruse.
Anghinarea, păpădia şi genţiana
Medicina clasică, alopată, recomandă ca în hepatita acută virală să se administreze cît mai curînd posibil o medicaţie care să asigure, pînă la încetarea agresiunii virale, atît aportul de oxigen necesar celulelor hepatice, cît şi drenajul biliar, pentru asigurarea funcţiilor normale ale celulelor hepatice şi prevenirea distrugerii lor în cazul prelungirii stării de hipoxie şi stază biliară. Tratamentul hepatitei de orice fel se face numai în spital, avînd la bază medicaţia corespunzătoare, repausul la pat şi regimul alimentar de cruţare alimentară şi vitaminizant.
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, medicina clasică poate fi ajutată în acest sens şi de plante cu acţiune colagog-coleretică, prin administrarea lor chiar din primele zile de boală: „Eu aş recomanda, în primul rînd, utilizarea remediilor din anghinare, păpădie şi genţiană. Anghinarea, pe lîngă proprietăţile sale colagog-coleretice, de stimulare şi fluidificare a lichidului biliar, intervine în mod direct şi asupra celulelor hepatice, pe care le tonifică şi le întăreşte funcţia antitoxică. În acelaşi timp, anghinarea scade colesterolemia şi hiperlipemia, avînd şi proprietăţi diuretice. Apoi, păpădia este colagog-coleretică, diuretică, depurativă şi tonic amară.
Ca remediu, se pot amesteca frunze de anghinare şi de păpădie în părţi egale şi se prepară infuzie din 3-4 linguri de amestec la un litru de apă. Se beau cîte 3-4 căni de infuzie, zilnic, înainte de mesele principale”.
Se mai poate folosi, spune dl prof. Milică şi următoarea formulă: frunze de anghinare (100 g), coada şoricelului (50 g) şi sunătoare (20 g). Se amestecă bine şi se pun 3-4 linguri de amestec la un litru de apă. Se prepară sub formă de infuzie şi se beau cîte 3-4 căni/zi: „Coada şoricelului are acţiune antiinflamatoare, coleretică (fluidifică bila, uşurînd eliminarea ei), diuretică (măreşte cantitatea de urină eliminată din organism), dar şi stomahică (favorizează digestia) şi antispasmodică (diminuează contracţiile muşchilor organelor interne). Sunătoarea este coleretică, depurativă (ajută la eliminarea toxinelor), vasodilatatoare şi cu proprietăţi antibiotice. Ambele plante au şi acţiune asupra celulelor hepatice, favorizînd refacerea lor”.
Ceai complex din amestec de plante
Cu rezultate foarte bune în terapia hepatitei acute virale, dl Milică spune că „se poate folosi şi un decoct (fiertură) din amestec de rostopască (1 parte), frunze de tuia (10 p), isop sau troscot (10 p), coajă de salcie (5 p), măceşe (10 p, mărunţite), fructe de ienupăr (10 p, rîşnite), fructe de cătină albă (15 p, rîşnite), mătase de porumb (5 p), flori de sulfină (5 p), fructe de armurariu (40 p, rîşnite), scoarţă de dracilă (40 p), trei-fraţi-pătaţi (5 p), turiţă mare (5 p) şi arginţică de pădure (10 p, Chrysosplenium alternifolium)”. Se face decoct 3-4 la sută (3-4 g/100 ml apă) şi se beau 1-2 l/zi, 2-3 săptămîni pe lună.
Silimarină din fructe de armurariu
Un aspect interesant prezentat de dl prof. Milică este în privinţa fructelor de armurariu: „Acestea pot înlocui – este chiar indicat ca medicii să facă acest lucru – silimarina (substanţă extrasă industrial din fructele de armurariu) indispensabilă în tratamentul hepatitei”. Pentru aceasta, dl Milică recomandă utilizarea pulberii de armurariu. Se ia o linguriţă rasă de pulbere amestecată cu puţină apă, în locul fiecărui comprimat de silimarină. De reţinut că, în orice formulă terapeutică, armurariul se asociază cu hipotensive (isop sau troscot) şi cu anticolitice (coada şoricelului).
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii pentru bolnavii de hepatită acută virală )Tratamentul naturist al hepatitei
Articol publicat in ziarul Evenimentul din 08.08.2002.
Fie de tip A, B sau C, hepatita chinuie bolnavul, obligindu-l la tot felul de diete alimentare restrictive si luarea de medicamente costisitoare. O solutie pentru prevenirea si ameliorarea acestei afectiuni este tratamentul naturist.
Se pot folosi plante hepatoprotectoare cum sint papadia, cimbrul, sulfina, sunatoarea si coada soricelului. Dar cel mai des folosite sint fructele de armurariu, care, datorita continutului bogat in silimarina (substanta extrasa industrial din aceasta planta si care este prezenta si in medicamentele pentru combaterea hepatitei), ajuta efectiv organismul sa lupte cu boala. Colaboratorul nostru, terapeutul Fanica Voinea Ene, recomanda pentru tratamentul hepatitei infuzia din fructe de armurariu: 1-1/2 lingurita de fructe macinate la o cana de apa. „Se beau doua cani zilnic, prima inainte de micul dejun, stindu-se culcat pe partea dreapta timp de 25 minute si a doua cana in doua reprize: o jumatate dupa masa de prinz si o jumatate dupa masa de seara. Cura este de doua saptamini”, ne-a spus dl Ene. El mai recomanda si un ceai medicinal realizat in amestec din sunatoare (25 g), rostopasca (10 g), coada soricelului (10 g), menta (15 g), cimbrisor (10 g), sulfina (20 g) si cicoare (10 g). Se beau doua cani de ceai zilnic, dupa masa. De asemenea, bune rezultate in tratamentul hepatitei cronice da si mierea de albine asociata cu polen granule, consumata o perioada indelungata.
Dl prof. dr. Constantin I. Milica, specialist in fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma din cadrul Universitatii Agronomice Iasi, recomanda pentru tratamentul hepatitei, ca adjuvant, infuzia din rostopasca: 5 g planta uscata si maruntita la 1 litru de apa clocotita; se acopera si se lasa timp de 12 ore, dupa care se strecoara, se adauga 200 g miere de salcim si se consuma cite o lingura din ora in ora, de 10 ori/zi. Acest tratament duce la o insanatosire eficienta a celulelor hepatice.
Exista si uleiuri medicinale care combat hepatita deja cronicizata. Uleiul de menta este unul dintre ele: 10-20 de picaturi, de 2-3 ori/zi, cu 30 minute inaintea meselor principale. Foarte bun este si uleiul de catina: continutul sau de vitamine A, D, E si K, oligoelemente ca potasiu, mangan, magneziu si fier, imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului si asigura troficitatea celulei hepatice. In caz de sarcina, se administreaza cu prudenta. Profilactic, adultii pot lua cite 20 de picaturi, iar copiii peste un an cite 5 picaturi, de 3 ori/zi, timp de o luna.
In magazinele Plafar sau in farmaciile naturiste se gasesc o sumedenie de produse pe baza de plante, care sint recomandate in afectiunile ficatului si, in special, in hepatita. Unul dintre cele mai bune produse naturiste pentru vindecarea hepatitei acute sau cronice este Spirulina – un supliment alimentar ecologic pur, preparat dintr-o alga marina care contine peste 50 de principii active ce normalizeaza schimburile de substanta la nivel celular, stimuleaza si regleaza productia de insulina, hormoni tiroidieni si adrenalina. Bolnavii de hepatita iau 8-15 comprimate zilnic sau 4-8 capsule, in 3 prize, cu jumatate de ora inainte de masa, timp de 6 luni. Apoi, urmeaza doza de intretinere, de 1-2 comprimate zilnic. Produsul nu are contraindicatii si costa 100 de mii de lei.
Un alt remediu naturist este Redigest – produs exclusiv natural ce contine concentrat de silimarina si cuticula de pe pipota de pui, cu puternica actiune complementar alimentara la hrana zilnica. Comprimatele masticabile sau capsulele sint hepatoprotectoare. Produsul favorizeaza, fara efecte secundare, eliminarea toxinelor si regleaza tulburarile digestive. Costa 45.000 de lei.
Un medicament hepatoprotector naturist, intilnit si in farmacii, este Liv 52. Acesta normalizeaza functia ficatului in hepatita cronica si acuta. Liv 52 creste masa totala a hepatocitelor functionale, normalizeaza activitatea enzimelor hepatice si stimuleaza capacitatea regenerativa hepatica. Costa 80.000 lei.
La Plafar, exista si un ceai hepatic foarte bun, din coaja de crusin, flori de coada soricelului, frunze de menta, turita mare, volbura, rostopasca, papadie, sunatoare, fructe de maces si matase de porumb. Amestecul costa 13.000 lei.
Sucurile de legume si fructele proaspete sint remedii alimentare ale hepatitei. Din 300 g morcov, 100 g sfecla, 30 g castraveti, 60 g patrunjel si 150 g telina, toate date prin storcator, se poate face un suc natural care, baut de doua ori pe zi, este foarte eficient in regimul alimentar indispensabil in caz de hepatita acuta sau cronica.
Vindecarea incompleta a hepatitei, nerespectarea tratamentului prescris, a regimului alimentar si de odihna favorizeaza cronicizarea bolii. Hepatita cronica poate fi produsa si de infectii sau intoxicatii ale ficatului. Tratamentul acesteia se face, in principal, cu medicamente care au rolul de a proteja ficatul si elimina virusul hepatic. Un regim alimentar adecvat, remediile naturiste ca adjuvante, precum si eliminarea efortului fizic si intelectual, a bauturilor alcoolice, a cafelei si tutunului, completeaza in mod eficient orice incercare a medicilor de a vindeca bolnavii de hepatita.
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamentul naturist al hepatitei )Duodenitele
Sunt afectiuni inflamatoare, acute sau cronice, ale mucoasei duodenale, cu acalmii scurte de 2-3 zile, fara periodicitate sezoniera. Boala este produsa de toxiinfectii alimentare, cu microorganisme si paraziti, intoxicatii chimice si greseli de alimentatie, inclusiv exces de alcool si tutun. Afectiunea intestinala este insotita de alte boli ale aparatului digestiv (colecistite, hepatite, angiocolite, gastro-enterite, pancreatita, apendicita) precum si de unele dereglari nervoase.
Manifestarile bolii constau din balonari la 1-2 ore dupa mese, arsuri nocturne, greturi dimineata, dureri epigastrice sau para-ombilicale care apar fie imediat dupa mese fie mai tarziu, la intervale variate. Mai intervine lipsa poftei de mancare, astenie, cefalee, iritabilitate, scaderea rapida in greutate si diminuarea fortelor fizice.
Tratmentele fitoterapeutice
In combaterea duodenitelor trebuie sa se asigure alcalinizarea permanenta a continutului duodenal prin pansamente gastrice, sedative si antiparazitare.
La durerile intestinale produse de constipatiile cronice sunt recomandate plantele medicinale cu efecte purgative, mai usoare si neagresive: nalba, iarba mare, macris. In starile de diaree se consuma ceaiuri de urzica cu actiuni calmante si un amestec din frunze de menta si radacini de angelica, din care se beau cate 2 cani pe zi.
Principalele plante folosite in combaterea duodenitelor au proprietati antiseptice, dezinfectante, bactericide, emoliente, anestezice, purgative sau antidiareice.
Se prepara:
– infuzii din plante luate separat: flori de musetel, frunze de roinita si menta, herba de busuioc, mataciune si lichenul de piatra;
– infuzii sau decocturi din amestecuri de: flori de rozmarin, musetel, coada soricelului, galbenele si iarba mare, frunze de cicoare, salvie si gutui, herba de sunatoare, tintaura si coada racului si fructe de chimion;
– cataplasme pe abdomen cu ceapa razuita, amestecata cu argila si tinuta cate o ora de 3 ori pe zi.
Apiterapia recomanda:
– polen uscat si granulat, consumat zilnic cate 2 linguri (una dimineata pe stomacul gol si alta seara inainte de masa), dupa care se ia un paharel cu apa indulcita cu miere de albine. O cura dureaza 30 zile si se repeta in fiecare trimestru.
Regimul alimentar
In crizele dureroase de duodenita se recomanda preparate culinare usor laxative cum ar fi: supe de legume (morcov, praz, usturoi, asmatui), salate de laptuca, spanac, revent si fenicul, paine integrala, unele fructe (afine, lamai, mere rase, portocale), consumate crude sau sub forma de sucuri naturale si compoturi, miere de albine. Sunt indicate prunele la micul dejun si o cura de struguri pe o perioada de minim 10 zile.
Aportul glucidic va fi asigurat prin dulciuri si paste fainoase la care se adauga vitamine si proteine preluate din cruditati (3-5 zile pe saptamana) sau prin consumul zilnic a 200 g branza de vaci.
Pentru a mari digestia si evacuarea intestinului se poate lua cate o lingura de carbune din lemn de tei (de 3 ori pe zi). Arsurile produse in duodenita pot fi atenuate cu lapte sau cu produse alcaline.
Hrana zilnica va fi repartizata in 5 reprize, prin fractionari egale, la intervale de 3-4 ore.
Se exclud din alimentatie grasimile, mancarurile iritante (condimente, legume murate sau cu continut celulozic ridicat) si bauturile alcoolice.
La sugari, duodenitele insotite de diaree pot fi dramatice deoarece, prin golirea rapida a stomacului, pun viata in pericol. In acest caz se trece imediat la un regim cu supe si piureuri de morcov, apa de orez fiert cu proprietati absorbante sau peltea de gutui si de afine, amestecata in pasta de orez.
Regimul de viata
Se va insista pe baia generala zilnica, cu durata de 25 minute, dusul scotian alternativ (rece-cald) de 2 ori pe zi si comprese calde pe abdomen in timpul noptii. Dimineata se va face gimnastica respiratorii si plimbari in aer liber, beneficiind de zilele insorite si calde.
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Duodenitele )Hepatita acuta si cronica
Hepatita este o afectiune inflamatorie a ficatului datorita unei infectii virale sau a unor substante toxice. Are caracter transmisibil (contagios), uneori cu amploare de epidemie. Boala provoaca scaderea gradului de irigatie sanguina la nivelul ficatului, reducerea aportului de oxigen si aparitia unor leziuni sau rupturi ale canalelor intralobare, permitand ca o parte din bilirubina sa treaca din capilarele hepatobiliare in sange.
In functie de natura evolutiei, hepatita poate fi acuta sau cronica.
Hepatita acuta este de natura bacteriana, virotica sau toxica.
Forma bacteriana este produsa de salmonele, pneumococi, spirochete iar forma virala este declansata in urma unei infectii hepatice, cu virusuri filtrabile de tip A, B, C, care dau hepatita epidemica (boala Botkin). Merita sa mentionam ca Romania ocupa primul loc in Europa prin frecventa infectiilor hepatice B si C, ajungand la aprox. 10% din totalul populatiei.
Destul de frecvente sunt si formele toxice provocate de actiunea diferitelor substante (alcooluri tari, pesticide, nicotina, arsenic, fosfor, unele medicamente toxice etc).
Avand un caracter epidemic, hepatita s-a manifestat, mai frecvent, in timpul campaniilor militare din secolele XVIII si XIX, fiind numita „boala militara„ sau „icterul soldatesc „. In general, epidemiile au aparut in cazarmi, internate, camine, scoli sau in familii numeroase. Mortalitatea, in prezent, variaza intre 0,5 – 3% din totalul imbolnavirilor la adulti si ajunge pana la 16% la copiii mici.
Boala debuteaza prin greturi, varsaturi, balonari, constipatie, pierderea poftei de mancare, oboseala, astenie fizica, indispozitie generala precum si dureri de cap, dureri articulare si musculare, tulburari digestive, icter, marirea in volum a ficatului, ingalbenirea ochilor si a pielii, decolorarea fecalelor, inchiderea la culoare a urinei (ca berea) datorita continutului ridicat de bilirubina.
Evolutia hepatitei virale depinde de tipul de virus (A, B, C).
Hepatita virala A este transmisibila, mai frecventa prin contactul direct cu bolnavul purtator de virus, prin apa contaminata, maini murdare, muste purtatoare de virus, folosirea in comun a W.C.-urilor infectate, consumul de legume si fructe nespalate sau alterate prin conservare si chiar prin sarut cu persoane bolnave. Mai este posibila transmiterea de virusuri prin injectii cu ser contaminat, instrumentar stomatologic sau obstretical, bisturie si foarfeci nesterilizate. Afecteaza, mai ales, copiii pana la varsta de 10 ani care se gasesc in crese, camine, gradinite, scoli si internate, cu frecventa mai ridicata in anotimpurile de toamna si primavara. La adulti, boala este favorizata de continuare …
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Hepatita acuta si cronica )Bolile hepatice
Ficatul este unul dintre cele mai importante organe din corpul uman, asigurand starea normala de sanatate a intregului organism.
Orice afectiune aparuta la nivelul ficatului provoaca dureri mari si o stare generala greu de suportat. Nu intamplator, boxerii cauta, cu insistenta, sa aplice adversarilor lovituri directe in zona ficatului pentru a-si asigura scoaterea partenerului din lupta si victoria necontestata prin knock-out.
Functiile fiziologice ale ficatului sunt multiple avand rol in purificarea sangelui si asigurarea unei bune digestii a alimentelor ingerate.
Principalele functii sunt:
– secretia bilei de catre celulele hepatice si scurgerea acesteia prin canalul hepatic spre vezicula biliara si apoi spre duoden prin canalul coledoc;
– transformarea si inactivarea substantelor toxice provenite din exterior sau din degradarile interne, asigurand purificarea permanenta a sangelui;
– metabolizarea pe cale enzimatica a glucidelor si proteinelor, cu dezaminarea unor aminoacizi implicati in sinteza ureei;
– depozitarea unor vitamine (A, B, D, K) si transformarea provitaminelor;
– sinteza unor enzime cu rol vital in organism.
Simptomele generale ale bolilor hepatice:
– febra, frisoane, somnolenta, astenie;
– dureri vagi sau violente in zona superioara a abdomenului, cu iradieri in spate si spre omoplatul drept;
– balonari, greturi, varsaturi, constipatie sau diaree, hemoragii interne, hepatomegalie, ingalbenirea pielii si a ochilor.
Principalele boli ale ficatului
In functie de diferitele cauze declansatoare, legate de o nutritie incorecta, prezenta unor factori toxici alimentari si modul de viata dezorganizata, survin bolile acute sau cronice ale ficatului care afecteaza, in mod grav, starea de sanatate a organismului.
1. Hepatita
Este o afectiune cu caracter inflamator, infectios si transmisibil, uneori sub forma de epidemie. In functie de natura evolutiei, hepatita poate fi acuta sau cronica.
Hepatita acuta este o boala de natura bacteriana, produsa de salmonele, pneumococi, spirochete, cu evolutie spre necrozarea celulelor hepatice si lezarea parenchimului hepatic si a canalelor intrahepatice, ca urmare a actiunii diferitelor substante (alcooluri tari, pesticide, arsenic, fosfor, nicotina) sau a unor virusuri de tip A, B si C. Treptat, se produce o scadere a circulatiei sanguine la nivelul ficatului, cu reducerea aportului de oxigen.
Hepatita cronica se instaleaza pe o lunga perioada de timp si consta din inflamarea masei ficatului, urmata de lezarea, treptata, a tesuturilor pana la atrofiere, dand ciroza uscata. Cronicizarea se datoreaza unor noi infectii microbiene si, mai ales, consumului excesiv si de durata a bauturilor alcoolice, a tutunului sau a unor medicamente de sinteza chimica cu efecte toxice.
2. Ciroza hepatica
Este une dintre cele mai frecvente boli in randul populatiei, atat la orase cat si la sate. Pe plan mondial, boala este intr-o evidenta extindere, mai frecvent intre varstele de 45-60 de ani, cu precadere la barbati (de 3 ori mai mult decat la femei) si la persoane obeze, sedentare si constipate. In prezent are o pondere importanta in mortalitatea generala inregistrandu-se, anual, peste 300.000 de decese pe glob.
Aceasta imbolnavire cronica consta din inflamarea exagerata a ficatului, cu evolutie progresiva spre degenerarea si sclerozarea tesuturilor hepatice. Procesul lent de atrofiere este datorat distrugerii unei parti din celulele hepatice active si inlocuirea lor cu un tesut fibros, inactiv, cu volum scazut si deformat.
Un ficat cirozat pierde, treptat, principalele functii fiziologice cu rol in desfasurarea normala a proceselor vitale. Bila devine toxica, verde-inchis la culoare si foarte coroziva iar secretia ei si deversarea spre vezicula biliara si duoden se diminueaza mult, astfel ca digestia alimentelor se face incomplet si apar afectiuni dureroase la nivelul intestinelor. Inceteaza procesele metabolice de transformare a grasimilor si de degradare, prin oxidare, ceea ce provoaca stari de greturi, vome, balonari, colici abdominali, ficat ingrosat si lipsa poftei de mancare. Celulele hepatice, sclerozate sau atrofiate, isi pierd capacitatea de distrugere a substantelor toxice si a medicamentelor chimice, provocand intoxicarea sangelui si alte boli grave (inclusiv psoriazis). Circulatia sangelui si a oxigenului prin celulele ficatului se reduce brusc, fapt care conduce la o insuficienta hepatica cu urmari grave, pulmonare si cardiace.
Declansarea cirozei hepatice poate fi provocata de factori foarte diversi, de care trebuie sa ne ferim permanent:
– intoxicatii grave (exces de alcooluri tari si tutun, insecticide, erbicide, compusi organo-fosforici, arseniati, alimente cu conservanti, medicamente degradate);
– factori infectiosi (hepatita virala, malarie, sifilis, tuberculoza, bruceloza);
– factori alimentari (exces de grasimi animale, uneori rancede, carne de porc, carente vitaminice, epuizarea sodiului din ficat);
– tulburari metabolice (diabet, obezitate, celulita);
– dereglari endocrine si de circulatie sanguina.
Bolnavul acuza dureri de ficat, balonari, greturi cu varsaturi, diaree, hemoragii spontane, dureri osoase, edeme ale picioarelor, tremuraturi involuntare ale degetelor, tulburari menstruale cu sterilitate la femei, diminuarea apetitului sexual si al potentei. Toate aceste simptome sunt insotite de astenie fizica si psihica, insomnii, somnolenta, oboseala generala. Extern se constata ingalbenirea globilor oculari, albirea unghiilor si inrosirea pielii la baza palmelor.
3. Ascita
Cunoscuta sub denumirea de „ciroza umeda”, ascita este o faza avansata a cirozei hepatice, caracterizata prin acumularea de lichid ascitic in cavitatea peritoneala. Prin marirea in volum a abdomenului, are loc o intindere excesiva a pielii care prezinta o retea venoasa vizibila si iesirea, in exterior, a ombilicului, ca un deget de manusa.
Declansarea ascitei este frecventa la bolnavi cu ciroza, pancreatita acuta, afectiuni cardiace cu hipertensiune portala, tuberculoza peritoneala, neoplasm cu metastaze, carcinomatoza peritoneala, tumori ovariene, edeme periferice. In plus, poate fi rezultatul unor factori infectiosi cum ar fi hepatita epidemica, pe substratul uni consum masiv de alcooluri tari.In unele cazuri, vasele stomacului si ale esofagului se dilata pana la rupere, declansand hemoragii interne, adesea mortale.
4. Icterul
Cu denumirea populara de „galbinare„, reprezinta o boala care poate sa apara la toate varstele, pe substratul unei anemii fiziologice si patologice, congenitale sau dobandite.
Cauzele care declanseaza maladia pot fi: calculii biliari, tumorile, viermii intestinali (mai ales ascarizi), consumul exagerat de alcool si intoxicatiile cu alimente alterate sau cu unele medicamente (sulfamide, testosteron, oxifenilsantina, clorpromazina).
Primele simptome constau din colorarea in galben a pielii, ochilor si mucoaselor, mai intens „albusul ochilor”, datorita retentiei in sange a pigmentilor biliari (bilirubina), blocati in canalul coledoc. Ulterior apare ficatul marit (hepatomegalie), splina marita (splenomegalie), scaune grasoase si decolorate, urina tulbure, prurit suparator, indigestie, lipsa poftei de mancare, astenie, paloare si slabire generala.In functie de procentul de bilirubina deversata in sange se diferentiaza 4 tipuri de icter : hemolitic, hepatocelular, mecanic si cu patologie mixta, cel mai periculos fiind icterul mecanic.
5. Colica hepatica
Este o afectiune cu crize dureroase, violente, de tipul crampelor, datorate unei dilatari bruste a canalelor intrahepatice si a cailor biliare, mai ales dupa servirea mesei. Bolnavul acuza dureri in partea dreapta a abdomenului, sub coaste, cu iradieri in spate si in umarul drept. Durerea poate dura cateva ore, cu repetare in cazul cand, dupa formarea calculilor, are loc migrarea unei pietre din vezica biliara pe canalul coledoc.
6. Cancerul hepatic
Ca tumora maligna poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Din statistici rezulta ca 85 % din bolnavii de cancer hepatic au suferit de ciroza. De asemenea s-a stabilit ca la 40 % din bolnavii decedati de ciroza hepatica s-au gasit celule canceroase care nu fusese diagnosticate anterior.
Tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal, uterin sau prostatic. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului care ocupa aproape tot abdomenul, aparitia unor noduli pe suprafata ficatului si degenerarea in icter mecanic la circa 70% din cazuri. De la ficat, metastazele migreaza spre plamani, creier, oase, rinichi sau glande suprarenale.
Tratamentele fitoterapeutice
Utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate si recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietati calmante, antispastice, antiinflamatoare, diuretice, coleretice (stimuleaza formarea bilei) si colagoge (faciliteaza evacuarea bilei) poate asigura ameliorarea sau vindecarea frecventelor boli de ficat.
Sunt necesare tratamente de lunga durata cu infuzii sau decocturi calde dupa care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreapta pentru a permite ca lichidele ingerate sa treaca usor prin canalul coledoc.
Pentru eliminarea toxinelor din ficat si refacerea celulelor hepatice se consuma, atat preventiv cat si curativ, urmatoarele plante cu actiuni hepato-protectoare:
– anghinare si sulfina, cu efecte de regenerare a celulelor sclerozate, reducerea continutului de grasimi si stimularea functiei de eliminarea a toxinelor din ficat;
– armurariu (Silybum marianum), cu efecte in cazul sechelelor ramase dupa hepatita cronica si ciroza si de protejare a ficatului fata de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), datorita continutului in silimarina, o substanta care reface tesutul lezat;
– galbenele cu proprietati antibacteriene si antitoxice;
– coada soricelului si sunatoarea cu efecte antiinflamatoare, antispastice, diuretice si coleretice;
– cicoarea, tintaura (fierea pamantului) si pufulita, cu rol in stimularea functiilor celulelor cirozate.
In fiecare primavara este necesara o cura de papadie (Taraxacum officinale), consumand zilnic cate 6-8 tije, cu efecte in curatirea sangelui de toxine si dublarea cantitatii de bila, secretata intr-un interval de 30 minute.
Principalele principii active din plantele cu proprietati hepatoprotectoare si antitoxice se grupeaza astfel:
– flavonoizi si derivati flavonici: cinarozida (anghinare), silimarina (armurariu), cosmosina (cicoare), hiperina (sunatoare), hesperidina (menta), apigenina (siminoc), gluteolina (coada calului);
– principii amare: cinarina (anghinare), lactocinina (cicoare), calendona (galbenele), taraxacina (papadie), serpilina (cimbrisor), amarogentina (ghintura), juniperina (ienupar), acorina (obligeana), absintina (pelin), picrosalvina (salvie), herniarina (lavanda);
– saponine emoliente si saponozide triterpenice (mai mult la galbenele, coada calului, pojarnita, papadie, rostopasca, iarba mare);
– taninuri (mai mult la sovarv, coada soricelului, anghinare, cimbrisor, rostopasca, salvie);
– glicozide: cicorina si centaurina (albastrele), melilotina (sulfina);
– uleiuri eterice puternic antiseptice (musetel, menta, salvie, ienupar, cimbrisor, pelin, sunatoare);
– inulina si pectine (iarba mare, anghinare, cicoare);
– vitamine (mai mult la urzica, cicoare, papadie, sunatoare);
– saruri minerale (mai mult la coada calului, salvie, papadie, pufulita, cicoare, pelin).
Contra icterului s-a folosit, mult timp, chinina, o substanta deosebit de activa, descoperita in anul 1773 in scoarta arborelui de kina, cu care preotii incasi din jungla peruana au tratat de malarie pe printesa Ana Cinchon – sotia viceregelui din Peru. In ultimele decenii, chinina a fost inlocuita cu alte produse vegetale, in majoritate provenite din plante autohtone, care contin alcaloizi si diferite substante amare.
Reteta autorului: Anghinare, armurariu, cicoare, coada-soricelului, galbenele, menta, papadie, rostopasca, salvie, sunatoare.
Regimul alimentar
Starea de sanatate a ficatului are legatura stransa cu alimentatia diferentiata, in functie de bolnav si de tipul afectiunii maladive, cu diferite grade de evolutie. Dupa o criza dureroasa, calmarea se poate realiza prin adoptarea unui regim alimentar foarte strict.
Bolnavul nu are pofta de mancare si de aceea regimul alimentar are scopul refacerii complete a functiilor ficatului lezat. Dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita cu ulei de masline si o felie de lamaie.
Alimentatia admisa
Pentru principalele mese din zi se poate consuma o mare diversitate de produse alimentare fara a afecta starea ficatului lezat de diferite boli:
– salate si sucuri dietetice de legume: morcov, sfecla rosie, telina, patrunjel (radacini si frunze), marar, spanac, loboda, lactuca, tomate, castraveti, ardei gras, cartofi fierti;
– rasol din carne slaba de vita, pasare si peste (pastrav, stiuca, biban, salau, lin, cod);
– supa cu „zdrente” de ou, legume verzi fierte (fasole pastai, mazare), ochiuri romanesti, oua moi, taitei, mamaliga;
– produse lactate (lapte dulce, iaurt, branza de vaci, cas dulce, urda, telemea), margarina, untdelemn crud, otet de mere, miere de albine;
– budinci, papanasi si mai putin dulceata, serbet, sufleuri si compoturi;
– fructe proaspete si sucuri nefermentate din mere, pere, lamai, portocale, cirese, visine, piersice, caise, prune, gutui, struguri, capsuni, coacaze negre, fragi, agrise, afine, pepeni verzi etc care asigura aportul vitaminic necesar, maresc rezerva de glicogen a ficatului si imbunatatesc functia de dezintoxicare ; prin continutul ridicat de Mg stimuleaza secretia si evacuarea bilei in duoden.
Dupa fiecare masa este bine sa se ia cate o lingurita de bitter suedez.
Alimentatia interzisa
Este destul de daunatoare, iar organismul resimte imediat greselile facute, prin dureri in zona abdominala. Se exclud din hrana zilnica:
– grasimi animale, slanina, tocaturi, mezeluri, afumaturi, pastrama, maruntaie, viscere, creier, carne (de porc, oaie, rata, gasca), vanat si peste gras (afumat sau conservat);
– sosuri cu rantasi, prajeli, conserve din carne, sardele, icre, unt sarat, muraturi, condimente iuti, mustar;
– alcooluri tari, cafea, cacao, ciocolata, inghetata, coca-cola, dulciuri, fructe conservate sau uscate (alune, nuci, migdale).
Observatii:
In ascita cu exces de lichide in cavitatea peritoneala se va diminua consumul zilnic de apa, concomitent cu respectarea dietei hiposodice, cu o cantitate maxima de 0,5 g sodiu/zi, in functie de gradul de avansare a bolii.
In cancerul hepatic, alimentatia are un rol foarte important, atat preventiv cat si curativ. Datele statistice arata ca frecventa cancerului este mai ridicata in tarile civilizate unde se consuma o hrana mai rafinata, supusa unui proces lung de prelucrare termica si eventual chimica, ceea ce creaza lezarea integritatii organismului, cresterea aciditatii si uzura rapida a corpului.
Sa nu invidiem acele persoane care isi fac o virtute din a fi carnivore, laudandu-se cu numarul de porci mancati intr-un an, ca semn al bogatiei. Evolutia sanatatii acestora ar putea fi dezastruoasa. Carnea de porc, fripta pe carbuni, este foarte apetisanta la miros dar poate mari riscul de cancer hepatic prin hidrocarburile si acizii grasi policiclici, cu proprietati cancerigene, care se formeaza la temperaturi ridicate (3500C) ale jarului.
Se pare ca in judetele Moldovei frecventa cancerului hepatic este mai redusa, probabil datorita consumului mai diminuat de carne, slanina si dulciuri, populatia folosind mai mult produse vegetale (fasole pastai si boabe, cartofi, varza, alte legume si cruditati).
Regimul de viata
Intrucat crizele de ficat pot fi generate de multiple cauze, inclusiv socuri nervoase, este recomandata multa odihna, viata echilibrata, gimnastica respiratorie pentru oxigenarea creierului si orar riguros pentru munca, masa si odihna. Se vor evita conflictele cu alte persoane intrucat, dupa o suparare, este posibila aparitia unor afectiuni hepatice, indeosebi icterul.
Este cunoscut ca hepatita virala activa si icterul sunt contagioase si de aceea bolnavul va fi izolat intr-o camera separata sau va fi internat in spital.
La inceputul crizelor este indicat un repaus absolut in pat pentru reducerea consumurilor energetice si de oxigen, evitarea eforturilor fizice si intelectuale, stresul din colectivitate si mediul extern poluat.
Pentru toate tipurile de afectiuni hepatice se recomanda ca, in fazele dureroase, sa se aplice pe abdomen comprese calde cu alcool sau otet diluat, perne electrice sau sticle calde. De asemenea, sunt indicate cataplasme calde cu parafina, varza, ceapa, ridichi negre sau hrean, schimbate la intervale de 2 ore, pentru decongestionarea ficatului marit. Seara se face o baie de sezut calda, timp de 10-15 minute, cu rostopasca si fan sau o baie de aburi cu rozmarin timp de 20 minute, de 2-3 ori pe saptamana.
Fostii bolnavi de hepatita si icter nu vor dona sange si vor anunta ca au suferit de aceste maladii.
Tratamentul balneoclimateric
Se face cu ape minerale alcaline, oligo-minerale si carbo-gazoase din statiunile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Lipova, Malnas, Tinca si Sangeorz-Bai. La domiciliu se vor consuma ape minerale imbuteliate la statiunile Bodoc, Covasna, Malnas, luate pe stomacul gol, dimineata si seara, inainte de cina (cate 200-300 ml). Dupa consumul apei, bolnavul va sta culcat pe partea dreapta timp de 20-30 minute.
Read Full Post | Make a Comment ( 1 so far )Bolile aparatului digestiv
Progresele stiintei si tehnicii din ultimele decenii au schimbat, in mod semnificativ, modul de viata al generatiilor actuale, comparativ cu cel al generatiilor anterioare. Alimentatia excesiva si dezechilibrata bazata, in principal, pe produse animale, consumul exagerat de alcool si cafea, fumatul necontrolat si sedentarismul maresc mult riscul imbolnavirilor si al mortalitatii.
Alimentele actuale se deosebesc de cele consumate de bunicii si strabunicii nostri. Hrana de astazi este prea mult prelucrata in industria alimentara si chiar in bucatariile casnice. In locul alimentelor din cereale, legume si fructe, cu continut ridicat in vitamine, saruri minerale si fibre, au aparut produse greu asimilabile ca hot-dog, hamburger, unturi si grasimi animale, sucuri artificializate etc, distribuite prin firme ca «fast-food» sau « snack-bar », interesate doar de comercializarea rapida a produselor oferite.
Multi dintre oamenii avuti ai timpurilor de astazi, mai ales cei stresati de timp, depasesc masura in tot ceea ce fac; mananca prea mult si in mare graba, consuma alcooluri tari fara control, fumeaza in exces iar, la primele simptome de suferinta, apeleaza la medicamente de sinteza chimica, luate cu pumnul, fara prea mult discernamant.
Toate acestea contribuie la cresterea incidentei bolilor aparatului digestiv, fie prin actiunea directa a factorilor agresivi, fie prin sensibilizarea treptata a organismului.
In etapa actuala, bolile digestive au o raspandire tot mai larga in randul populatiei, in stransa legatura cu alimentatia defectuoasa si cu factorii de stres din regimul de viata. Aparitia unor simptome caracteristice afectiunilor digestive ar trebui sa impune o atentie mai mare din partea bolnavilor si a medicilor. Pierderea poftei de mancare si chiar refuzul de miros, scaderea rapida in greutatea corporala, durerile abdominale, voma, balonarile, constipatiile sau diareea sunt semnale, discrete sau violente, ale unor dereglari maladive, cu posibile evolutii grave.
In decursul multor veacuri, numeroase specii de plante, din flora spontana si cultivata, au dovedit eficienta larg recunoscuta de diferite popoare, in tratamentele bolilor aparatului digestiv, prin proprietatile lor stomahice, antiseptice, antispastice, antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, carminative, colagog-coleretice, vermifuge, laxative si antidiareice. Aceste plante medicinale, prin continutul lor in principii active, au fost si sunt mult utilizate in terapeutica afectiunilor gastro-ulceroase, hepatobiliare, pancreatice, stomahice, intestinale etc, devenind mijloace eficace de alinare sau vindecare a unora dintre cele mai frecvente suferinte umane, fara a provoca efecte secundare daunatoare.
Publicatiile de specialitate, aparute in diferite tari, pun la dispozitie sute de retete, simple sau in formule complexe, care sunt rodul unor experiente multiseculare ale popoarelor respective.
Proprietatile vindecative ale principiilor active din plantele continuare …
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Bolile aparatului digestiv )
FARMACIA VERDE 