Rozmarinul, un excelent tonic pentru copii anemici şi bătrâni obosiţi

Posted on 25 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 01.10.2007.

Datorită proprietăţilor de stimulare a corticosuprarenalelor, rozmarinul a fost considerat întotdeauna un elixir al tinereţii, care fortifică organismele anemice, debilitate prin boală sau aflate în convalescenţă. Planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire, astfel că persoanele consumatoare de rozmarin manifestă o vitalizare a activităţii tuturor organelor, un plus de energie şi de optimism.

Prima utilizare în medicină datează din jurul anului 100 î.Hr., când se prepara un ulei „Oleum coctum“, eficient împotriva tetanusului şi a paraliziei.

Multe secole a existat practica arderii crenguţelor de rozmarin pentru purificarea aerului în spitalele europene, cu deosebire în Franţa. Acest procedeu s-a păstrat până în secolul XX, dar s-a abandonat tocmai în momentul în care ştiinţa modernă a demonstrat că uleiul de rozmarin are proprietăţi antiseptice, deosebit de eficiente.

Legenda spune că bătrâna regină a Ungariei, Isabella, în vârstă de 70 de ani, care suferea de paralizie şi dureri acute de reumatism şi poliartroze, a visat un înger care i-a dăruit o crenguţă de rozmarin cu care să se facă sănătoasă. Prin macerare în alcool împreună cu alte specii aromatice, regina a obţinut o tinctură cu care s-a masat câteva săptămâni la rând. Efectele au fost miraculoase, bătrâna regină s-a vindecat, a început să întinerească, astfel că, în scurt timp, s-a recăsătorit cu regele Poloniei. Mult timp, „apa reginei Ungariei“ a fost utilizată în toată Europa, fiindu-i recunoscute efectele magice în tratarea reumatismelor.

Rozmarinul are nevoie de lumină şi căldură

Originea speciei este localizată în jurul Mediteranei, fiind cultivat, pe scară largă, în preajma litoralului. De altfel, denumirea ştiinţifică provine din două cuvinte latine „ros“ şi „marinus“, care înseamnă „roua mării“. Principalele ţări cultivatoare sunt Spania, Franţa, Italia, Tunisia, Maroc, fosta Iugoslavie şi, mai recent, SUA şi China.

In stare spontana se cultiva pe terenuri insorite, pietroase, pe ziduri vechi, ferite de curenti si ierni aspre.

In Romania se cultiva ca planta ornamentala in gradini, sere si apartamente, mai ales in zonele sudice si sud-vestice, pana la altitudinea de 1,500 de metri, fiind mult apreciata pentru parfumul foarte placut de tamaie si camfor. 

Continuare …

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Rozmarinul, un excelent tonic pentru copii anemici şi bătrâni obosiţi )

Ceaiuri pentru tratamentul bolnavilor de ciroză hepatică

Posted on 1 aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.06.2006.

Ciroza hepatică este o îmbolnăvire cronică a ficatului, constînd din inflamarea şi lezarea ţesutului hepatic, evoluţia fiind progresivă spre modificarea structurii ficatului şi sclerozarea ţesuturilor. Boala continuă spre atrofiere, distrugerea celulelor hepatice active şi înlocuirea lor treptată cu ţesut fibros.

După cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, remediile din plante sînt excelente adjuvante în tratarea cirozei hepatice, uneori fiind singura alternativă rămasă posibilă. Dl Milică recomandă infuzia din rizomi de obligeană, din părţi aeriene de rostopască (decongestiv hepatic), decoctul din rădăcini de cicoare (pentru stimularea funcţiilor hepatice), infuzii din rizomi şi stoloni uscaţi de zburătoare de mlaştină, din fructe de cătină, părţi aeriene de sunătoare (efecte antiinflamatoare hepatice), pufuliţă cu flori mici, salvie, păpădie, ventrilică. „O plantă cu efecte deosebite este cimişirul (Buxus sempervirens), o plantă ornamentală utilizată pentru garduri vii, de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară sub formă de decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta conţine un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic”, ne-a spus dl prof. Milică.

O altă plantă eficientă în tratarea cirozei hepatice este anghinarea (Cynara scolymus). Se foloseşte doar limbul frunzelor, fără codiţă. Se prepară infuzie, din 2 linguriţe frunze uscate şi mărunţite peste care se toarnă 300 ml de apă clocotită. Se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 30 de minute, se îndulceşte cu miere, apoi se bea întreaga cantitate, fracţionată în 3 reprize pe zi, cu o oră înainte de mesele principale, prima repriză fiind luată dimineaţa, pe stomacul gol. Secretul acestei reţete este tocmai modul ei de administrare: „După 10 zile, se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după alte 10 zile, se pun cîte 5 linguriţe frunze uscate la aceeaşi cantitate de 300 ml apă clocotită. Cura durează 30 de zile şi, după o pauză de 10 zile, se poate relua. Efectul este de regenerare a celulelor hepatice şi de stimulare a funcţiei antitoxice a ficatului, cu eliminarea toxinelor”.

Efecte hepatoprotectoare deosebite se obţin şi prin aportul de silimarină din fructele de armurariu. Acestea se consumă sub formă de infuzie – 2 ceaiuri/zi, timp de 20 de zile, sau pulbere – 1-2 g/zi, în 2 reprize, cu 30 minute înainte de mesele de prînz şi de seară. La fel de bun este sucul proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize.

Un amestec din plante pe care dl prof. Milică îl recomandă este din rădăcini de pir (80 g), pelin alb (40 g), cicoare (80 g), rădăcini de leuştean (40 g), frunze de dud alb (350 g), dud negru (250 g), patlagină (60 g), troscot (60 g) şi urzică vie (40 g). Se prepară un decoct din 1 kg amestec, uscat şi măcinat, la 5 litri de apă. Se fierbe pînă cînd volumul extractului scade la 3 litri, se strecoară, iar cantitatea rezultată se bea în decurs de 2 zile, prin înghiţituri rare. Tratamentul se desfăşoară pe o perioadă de 2-3 luni.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Ceaiuri pentru tratamentul bolnavilor de ciroză hepatică )

Ciroza umedă, remedii şi terapii naturale

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 21.02.2004.

Cunoscută în termeni de specialitate sub denumirea de ascită, ciroza umedă constă în acumularea de lichid ascitic în cavitatea peritoneală. Popular, ciroza umedă este cunoscută şi ca „apă la burtă”. Are loc mărirea rapidă a volumului abdomenului, cu întinderea excesivă a pielii, care prezintă o reţea venoasă vizibilă şi ieşirea în exterior a ombilicului Declanşarea ascitei este frecventă la bolnavii de ciroză hepatică, cancer hepatic, pancreatită acută, tuberculoză sau carcinomatoză peritoneală şi chiar tumori ovariene. Boala poate fi rezultatul unor factori infecţioşi, în primul rînd hepatita epidemică, pe substratul unui consum îndelungat de alcool în exces. Un rol important în patogenia ascitei îl are retenţia de sodiu şi apă, ca urmare a unei tulburări în metabolismul hidrosalin, cu pierderea capacităţii de eliminare a sodiului consumat prin alimentaţie, în special din sare şi alimente sărate. În unele cazuri, vasele stomacului se îngroaşă şi se dilată dînd balonări severe. Treptat, dilatarea evoluează pînă la rupere, declanşînd hemoragii interne mortale.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Iaşi, în cazul cirozei umede fitoterapia recomandă, în general, consumul de plante cu proprietăţi diuretice: rizomi de pir, suc de ceapă, frunze şi flori de tarhon, frunze de mesteacăn, creţuşcă, schinel, vulturică, rizomi de stînjenel, fructe de păpălău, rizomi de boz, rizomi şi rădăcini subţiri de urzică vie, pătrunjel de cîmp (părţi aeriene, uscate şi mărunţite), scoarţă de ulm (desprinsă de pe tulpină la începutul primăverii. Un efect puternic de eliminare a lichidului în ciroza umedă are pelinul: se ia pelin uscat, se freacă în palme pentru a se arunca beţele, apoi se rîşneşte pentru a se obţine pulberea de pelin. Din acest praf se ia cîte o linguriţă, cu o oră înainte de masă, de 3 ori/zi – în prima săptămînă, după care se bea cîte o cană de ceai diuretic îndulcit cu miere. A doua săptămînă, se iau două linguriţe de pelin, tot de 3 ori/zi, iar a treia săptămînă cîte trei linguriţe de 3 ori/zi. În urma acestui tratament, spune dl prof. Milică, lichidul acumulat se elimină în întregime. Tratamentul se poate repeta după o pauză de trei săptămîni. Atunci cînd ciroza umedă are la bază o ciroză sau un cancer hepatic, dl prof. Milică spune că este recomandată asocierea pulberii de pelin cu suc proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize. De asemenea, se pot rîşni, în cantităţi egale, rostopască, armurariu şi pedicuţă, apoi se ia o jumătate de linguriţă din acest amestec (pulbere) şi se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă, de 3 ori/zi, înainte cu jumătate de oră de mesele principale. Foarte utilă este o plantă numită în popor bănuţi, bănuţei sau părăluţe (Bellis perrenis), de la care se foloseşte doar partea aeriană în stare proaspătă. Se prepară macerat în vin din 200 g plantă proaspătă la 1 l de vin alb. Se lasă la macerat 10-15 zile, se strecoară şi se păstrează la rece într-o sticlă închisă la culoare. Se bea cîte o ceaşcă în fiecare dimineaţă.

Efecte deosebite are şi ceapa roşie: 1 kg de ceapă se toacă mărunt, se pune într-un borcan şi se toarnă peste ea 5 litri de ţiucă de fructe. Se lasă la macerat 10 zile şi se iau dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30?40 ml de macerat, apoi se stă culcat pe partea dreaptă 30 de minute, după care se ia masa de dimineaţă. În cel mai scurt timp, ficatul începe să se regenereze. O altă plantă cu efecte deosebite atît în ciroza uscată cît şi în ciroza umedă este cimişirul (Buxus sempervirens), de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară ca decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta, spune dl prof. Milică, are în compoziţia sa un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic. Tratamentul natural al cirozei umede se poate face şi cu rădăcină de dud alb: un pumn de aşchii de rădăcină de dud alb se pun seara în doi litri apă, iar a doua zi se fierb pînă cînd apa scade la 1,250 litri. Se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile. Ceaiul se bea pînă cînd scade burta. Se face o pauză de 3 săptămîni şi apoi se repetă încă 14 zile. Se va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va avea culoare roşiatică. Dintre uleiurile eterice utile în tratamentul cirozei umede, dl prof. Milică recomandă uleiul de ienupăr: se toarnă 5-8 picături de ulei într-un pahar cu 150 ml apă; se beau cîte 3 păhărele/zi, pentru a mări diureza.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Ciroza umedă, remedii şi terapii naturale )

Aromoterapia in tratamentul bolilor interne

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 24.04.2003.

Plantele medicinale isi bazeaza actiunea terapeutica si pe un grup de substante numite uleiuri volatile, eterice, esentiale sau aromatice. Chiar si medicii recomanda tratamentul cu aceste uleiuri, care pot inlocui cu succes multe antibiotice, inlaturind efectele secundare negative ale acestora. De exemplu, uleiul volatil de busuioc este un excelent antiseptic intestinal, antispastic, folosit cu mare succes in caz de infectii intestinale, spasme gastrice si astenii nervoase, iar rozmarinul are o puternica actiune antimicrobiana.

Remedii pentru tratarea afectiunilor hepatice

Dupa cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, doctor in fiziologie vegetala, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universitatii Agronomice Iasi, uleiurile volatile sint remedii excelente in cazul diverselor afectiuni. Aceste uleiuri se gasesc in comert, la Plafar, in magazinele naturiste si chiar in farmacii, modul de administrare fiind trecut in prospect. De regula, se pun pe o bucatica de piine ori de zahar cite 15-30 de picaturi de ulei volatil.

In afectiuni hepatice sint recomandate uleiurile volatile de salvie, rozmarin, menta si lamiie. Pentru tratarea dischineziei biliare se amesteca, in parti egale, ulei eteric de menta si de cimbru, din care se iau 3-5 picaturi intr-o lingurita cu miere sau dulceata, de 2-3 ori pe zi cu 20 de minute inainte de mesele principale. Cura dureaza 1-2 luni pe trimestru. Litiaza biliara se poate ameliora cu uleiuri de rozmarin si lamiie. In caz de ascita (ciroza umeda) foarte util este uleiul volatil de ienupar, din care se pun 5-8 picaturi in putina apa; se iau 3 doze pe zi pentru a mari diureza, care survine la 4 ore dupa administrare.

Uleiuri volatile pentru afectiuni gastrice si intestinale

In gastrite cronice si gastroenterite este recomandat ulei eteric de menta si de levantica, amestec in parti egale, din care se iau 5-10 picaturi, in putina apa calda, inainte de mesele principale.

Ulcerul gastro-duodenal se poate trata cu amestecuri din uleiuri de galbenele (300 ml) si sunatoare (200 ml), cite o lingura, dimineata si seara, inainte de masa, timp de 20 de zile. Dupa o pauza de 2 saptamini, tratamentul se poate relua, avind actiune cicatrizanta, antiseptica, antiinflamatoare si antispastica, datorita continutului ridicat de saponozide triterpenice, rezine, derivati flavonici si ulei volatil. La fel de indicat in caz de ulcer este amestecul in parti egale din ulei de sunatoare si ulei de menta, cite 10-30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa, in cure de 1-2 saptamini pe luna.

Pentru afectiuni intestinale (colite, enterocolite si paraziti intestinali), util este un remediu din uleiuri volatile de chimion, levantica, salvie, fenicul si sovirv (cite 1 ml din fiecare), ulei de cuisoare, busuioc (0,5 ml din fiecare) si 100 ml alcool etilic. Se iau intern, cite 25 de picaturi in putina apa calduta, de 3 ori pe zi, inainte de masa.

Amestec de uleiuri eterice pentru tratarea bolilor pulmonare

Bolile respiratorii, in general, se pot trata cu uleiuri volatile de eucalipt, jneapan, brad, menta, anason, cuisoare, cimbru, levantica si isop, care au efecte bronhodilatatoare, expectorante si usureaza respiratia. Iata reteta unui remediu pentru tratarea afectiunilor pulmonare (tuberculoza, bronsite): ulei de jneapan (1 ml), menta (2 ml), salvie (1 ml), eucalipt (2 ml), cimbru (1 ml) si alcool etilic 100 ml. Adultii vor lua cite 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, in putina apa calduta indulcita cu miere, iar copiii vor lua intre 3-10 picaturi, de 3 ori pe zi.

Alte recomandari

In litiaza renala sint recomandate uleiurile volatile de anason si ienupar. In aceasta afectiune, poate fi utilizat cu succes si uleiul de fenicul, insa administrat cu prudenta, din cauza actiunilor sale genotoxice si carcinogene.

Durerile reumatice se pot indeparta prin frictiuni cu o solutie din tinctura de ardei iute (150 ml), ulei volatil de brad (5 ml), musetel si sovirv (3 ml din fiecare), ienupar (10 g).

Cistitele se pot combate printr-un remediu administrat intern, din ulei de brad (3 ml) si eucalipt (3 ml), in 50 ml alcool etilic. Se iau 10 picaturi, de 3 ori pe zi, timp de o saptamina.

Migrenele dispar daca se ung timplele si fruntea, de 2-3 ori pe zi, cu o crema din ulei de menta (10 ml), anason (5 ml), jneapan (5 ml), brad (10 ml), glicerina (20 g) si alcool etilic (50 ml).

In afectiuni ale sistemului nervos central, ca sedative, sint indicate uleiurile volatile de maghiran, busuioc, levantica si rozmarin. Astenia de primavara se poate combate eficient cu uleiuri de salvie, cimbru, busuioc, isop, maghiran si cuisoare. In astenia sexuala sint recomandate uleiurile de scortisoara, ienupar, pin, angelica si ghimbir.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Aromoterapia in tratamentul bolilor interne )

Cateva remedii din plante pentru tratamentul cancerului hepatic

Posted on 20 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 30.11.2002.

Cancerul ramine o boala grava care inspaiminta oamenii numai la auzul existentei acestei maladii. Cancerul hepatic, ca tumora maligna, poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Dar tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal sau uterin.

O alta afectiune cu evolutie spre malignizare este chistul hidatic, datorat localizarii in ficat a embrionului de Taenia echinococcus, parazit preluat de la ciine, pisica, vulpe sau lup. Parazitul ajunge in intestinul uman, traverseaza peretele intestinal si patrunde in ficat prin vena porta. Se formeaza un chist cu lichid incolor care mareste volumul ficatului, cu evolutie lenta spre cancer, intr-un interval de circa 2-4 ani.

Simptomele de manifestare ale cancerului hepatic sint cresterea in volum a ficatului, senzatia de apasare in zona, paloare icterica si slabire rapida a organismului.

In ultimele decenii au fost consemnate foarte multe cazuri cind tratamentele fitoterapeutice au dus atit la stoparea bolii cit si la vindecarea ei, uneori cu rezultate miraculoase. Pentru tratarea acestei boli, prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, recomanda utilizarea maceratului din rizomi de obligeana (10 g pulbere la 250 ml alcool de 70 de grade, cu un timp de macerare de 10 zile), din care se iau 6 linguri/zi, la intervale de 1-2 ore. Remediul se amesteca in ceai. La fel de bune sint infuziile de rostopasca (1/2 lingurita de planta uscata la 200 ml apa clocotita; 1 lingura la intervale de 3 ore), de pedicuta (2-3 ceaiuri/zi, pe toata durata bolii), din muguri uscati si macinati de plop negru (1 lingura la 250 ml apa clocotita; 2-3 ceaiuri/zi), ceaiul de cimisir (decoct din 20 g frunze uscate la 250 ml apa; cercetari recente au dovedit ca alcaloidul buxenina G are o actiune puternic inhibitoare in dezvoltarea celulelor canceroase), ceaiul de captalan (decoct din 1 lingurita pulbere rizom la 250 ml apa; 2-3 ceaiuri/zi), sau ceaiul de tataneasa (1 lingurita pulbere din radacini uscate la 250 ml apa, se fierbe 20-30 de minute si se beau 3-4 ceaiuri/zi, avind actiune antimitotica, datorita continutului ridicat de alantoina). Tot din tataneasa se poate prepara o tinctura din 40 g pulbere de radacini la 250 ml alcool de 70 de grade. Se macereaza 7-10 zile, apoi se iau cite 10-20 de picaturi, de 3 ori/zi, inainte de mese. Pentru ca alcoolul sa nu fie daunator ficatului, picaturile se amesteca in putin ceai cald.

Nu trebuie uitat viscul – frunze si ramuri tinere recoltate din coroana arborilor de foioase, conifere sau fructiferi. Se prepara macerat din 2 lingurite frunze uscate si maruntite la 200 ml apa rece. Se lasa pentru macerare la rece timp de 8 ore, se strecoara si se beau cite 2 cesti/zi, dintre care una seara, la culcare. Pentru bolnavii de cancer hepatic se recomanda visc de stejar, iar pentru femei este indicat viscul de mar.

In regimul alimentar specific acestei boli, se poate introduce salata sau sucul proaspat de nasturas (Nasturtium officinale), in cantitate de 60-150 g/zi, indoit cu apa rece.

Asupra amestecurilor din plante utile in caz de cancer hepatic vom reveni in paginile noastre viitoare.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Cateva remedii din plante pentru tratamentul cancerului hepatic )

Bolile hepatice

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

 Ficatul este unul dintre cele mai importante organe din corpul uman, asigurand starea normala de sanatate a intregului organism.

Orice afectiune aparuta la nivelul ficatului provoaca dureri mari si o stare generala greu de suportat. Nu intamplator, boxerii cauta, cu insistenta, sa aplice adversarilor lovituri directe in zona ficatului pentru a-si asigura scoaterea partenerului din lupta si victoria necontestata prin knock-out.

Functiile fiziologice ale ficatului sunt multiple avand rol in purificarea sangelui si asigurarea unei bune digestii a alimentelor ingerate.

Principalele functii sunt:

– secretia bilei de catre celulele hepatice si scurgerea acesteia prin canalul hepatic spre vezicula biliara si apoi spre duoden prin canalul coledoc;

– transformarea si inactivarea substantelor toxice provenite din exterior sau din degradarile interne, asigurand purificarea permanenta a sangelui;

– metabolizarea pe cale enzimatica a glucidelor si proteinelor, cu dezaminarea unor aminoacizi implicati in sinteza ureei;

– depozitarea unor vitamine (A, B, D, K) si transformarea provitaminelor;

– sinteza unor enzime cu rol vital in organism.

Simptomele generale ale bolilor hepatice:

– febra, frisoane, somnolenta, astenie;

– dureri vagi sau violente in zona superioara a abdomenului, cu iradieri in spate si spre omoplatul drept;

– balonari, greturi, varsaturi, constipatie sau diaree, hemoragii interne, hepatomegalie, ingalbenirea pielii si a ochilor.

Principalele boli ale ficatului

In functie de diferitele cauze declansatoare, legate de o nutritie incorecta, prezenta unor factori toxici alimentari si modul de viata dezorganizata, survin bolile acute sau cronice ale ficatului care afecteaza, in mod grav, starea de sanatate a organismului.

1. Hepatita

Este o afectiune cu caracter inflamator, infectios si transmisibil, uneori sub forma de epidemie. In functie de natura evolutiei, hepatita poate fi acuta sau cronica.

Hepatita acuta este o boala de natura bacteriana, produsa de salmonele, pneumococi, spirochete, cu evolutie spre necrozarea celulelor hepatice si lezarea parenchimului hepatic si a canalelor intrahepatice, ca urmare a actiunii diferitelor substante (alcooluri tari, pesticide, arsenic, fosfor, nicotina) sau a unor virusuri de tip A, B si C. Treptat, se produce o scadere a circulatiei sanguine la nivelul ficatului, cu reducerea aportului de oxigen.

Hepatita cronica se instaleaza pe o lunga perioada de timp si consta din inflamarea masei ficatului, urmata de lezarea, treptata, a tesuturilor pana la atrofiere, dand ciroza uscata. Cronicizarea se datoreaza unor noi infectii microbiene si, mai ales, consumului excesiv si de durata a bauturilor alcoolice, a tutunului sau a unor medicamente de sinteza chimica cu efecte toxice.

2. Ciroza hepatica

Este une dintre cele mai frecvente boli in randul populatiei, atat la orase cat si la sate. Pe plan mondial, boala este intr-o evidenta extindere, mai frecvent intre varstele de 45-60 de ani, cu precadere la barbati (de 3 ori mai mult decat la femei) si la persoane obeze, sedentare si constipate. In prezent are o pondere importanta in mortalitatea generala inregistrandu-se, anual, peste 300.000 de decese pe glob.

Aceasta imbolnavire cronica consta din inflamarea exagerata a ficatului, cu evolutie progresiva spre degenerarea si sclerozarea tesuturilor hepatice. Procesul lent de atrofiere este datorat distrugerii unei parti din celulele hepatice active si inlocuirea lor cu un tesut fibros, inactiv, cu volum scazut si deformat.

Un ficat cirozat pierde, treptat, principalele functii fiziologice cu rol in desfasurarea normala a proceselor vitale. Bila devine toxica, verde-inchis la culoare si foarte coroziva iar secretia ei si deversarea spre vezicula biliara si duoden se diminueaza mult, astfel ca digestia alimentelor se face incomplet si apar afectiuni dureroase la nivelul intestinelor. Inceteaza procesele metabolice de transformare a grasimilor si de degradare, prin oxidare, ceea ce provoaca stari de greturi, vome, balonari, colici abdominali, ficat ingrosat si lipsa poftei de mancare. Celulele hepatice, sclerozate sau atrofiate, isi pierd capacitatea de distrugere a substantelor toxice si a medicamentelor chimice, provocand intoxicarea sangelui si alte boli grave (inclusiv psoriazis). Circulatia sangelui si a oxigenului prin celulele ficatului se reduce brusc, fapt care conduce la o insuficienta hepatica cu urmari grave, pulmonare si cardiace.

Declansarea cirozei hepatice poate fi provocata de factori foarte diversi, de care trebuie sa ne ferim permanent:

– intoxicatii grave (exces de alcooluri tari si tutun, insecticide, erbicide, compusi organo-fosforici, arseniati, alimente cu conservanti, medicamente degradate);

– factori infectiosi (hepatita virala, malarie, sifilis, tuberculoza, bruceloza);

– factori alimentari (exces de grasimi animale, uneori rancede, carne de porc, carente vitaminice, epuizarea sodiului din ficat);

– tulburari metabolice (diabet, obezitate, celulita);

– dereglari endocrine si de circulatie sanguina.

Bolnavul acuza dureri de ficat, balonari, greturi cu varsaturi, diaree, hemoragii spontane, dureri osoase, edeme ale picioarelor, tremuraturi involuntare ale degetelor, tulburari menstruale cu sterilitate la femei, diminuarea apetitului sexual si al potentei. Toate aceste simptome sunt insotite de astenie fizica si psihica, insomnii, somnolenta, oboseala generala. Extern se constata ingalbenirea globilor oculari, albirea unghiilor si inrosirea pielii la baza palmelor.

3. Ascita

Cunoscuta sub denumirea de „ciroza umeda”, ascita este o faza avansata a cirozei hepatice, caracterizata prin acumularea de lichid ascitic in cavitatea peritoneala. Prin marirea in volum a abdomenului, are loc o intindere excesiva a pielii care prezinta o retea venoasa vizibila si iesirea, in exterior, a ombilicului, ca un deget de manusa.

Declansarea ascitei este frecventa la bolnavi cu ciroza, pancreatita acuta, afectiuni cardiace cu hipertensiune portala, tuberculoza peritoneala, neoplasm cu metastaze, carcinomatoza peritoneala, tumori ovariene, edeme periferice. In plus, poate fi rezultatul unor factori infectiosi cum ar fi hepatita epidemica, pe substratul uni consum masiv de alcooluri tari.In unele cazuri, vasele stomacului si ale esofagului se dilata pana la rupere, declansand hemoragii interne, adesea mortale.

4.  Icterul

Cu denumirea populara de „galbinare„, reprezinta o boala care poate sa apara la toate varstele, pe substratul unei anemii fiziologice si patologice, congenitale sau dobandite.

Cauzele care declanseaza maladia pot fi: calculii biliari, tumorile, viermii intestinali (mai ales ascarizi), consumul exagerat de alcool si intoxicatiile cu alimente alterate sau cu unele medicamente (sulfamide, testosteron, oxifenilsantina, clorpromazina).

Primele simptome constau din colorarea in galben a pielii, ochilor si mucoaselor, mai intens „albusul ochilor”, datorita retentiei in sange a pigmentilor biliari (bilirubina), blocati in canalul coledoc. Ulterior apare ficatul marit (hepatomegalie), splina marita (splenomegalie), scaune grasoase si decolorate, urina tulbure, prurit suparator, indigestie, lipsa poftei de mancare, astenie, paloare si slabire generala.In functie de procentul de bilirubina deversata in sange se diferentiaza 4 tipuri de icter : hemolitic, hepatocelular, mecanic si cu patologie mixta, cel mai periculos fiind icterul mecanic.

5.  Colica hepatica

Este o afectiune cu crize dureroase, violente, de tipul crampelor, datorate unei dilatari bruste a canalelor intrahepatice si a cailor biliare, mai ales dupa servirea mesei. Bolnavul acuza dureri in partea dreapta a abdomenului, sub coaste, cu iradieri in spate si in umarul drept. Durerea poate dura cateva ore, cu repetare in cazul cand, dupa formarea calculilor, are loc migrarea unei pietre din vezica biliara pe canalul coledoc.

6.  Cancerul hepatic

Ca tumora maligna poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Din statistici rezulta ca 85 % din bolnavii de cancer hepatic  au suferit de ciroza. De asemenea s-a stabilit ca la 40 % din bolnavii decedati de ciroza hepatica s-au gasit celule canceroase care nu fusese diagnosticate anterior.

Tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal, uterin sau prostatic. Se manifesta prin cresterea in volum  a ficatului care ocupa aproape tot abdomenul, aparitia unor noduli pe suprafata ficatului si degenerarea in icter mecanic la circa 70% din cazuri. De la ficat, metastazele migreaza spre plamani, creier, oase, rinichi sau glande suprarenale.

Tratamentele fitoterapeutice

Utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate si recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietati calmante, antispastice, antiinflamatoare, diuretice, coleretice (stimuleaza formarea bilei) si colagoge (faciliteaza evacuarea bilei) poate asigura ameliorarea sau vindecarea frecventelor boli de ficat.

Sunt necesare tratamente de lunga durata cu infuzii sau decocturi calde dupa care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreapta pentru a permite ca lichidele ingerate sa treaca usor prin canalul coledoc.

Pentru eliminarea toxinelor din ficat si refacerea celulelor hepatice  se consuma, atat preventiv cat si curativ, urmatoarele plante cu actiuni hepato-protectoare:

anghinare si sulfina, cu efecte de regenerare a celulelor sclerozate, reducerea continutului de grasimi si stimularea functiei de eliminarea a toxinelor din ficat;

armurariu (Silybum marianum), cu efecte in cazul sechelelor ramase dupa hepatita cronica si ciroza si de protejare a ficatului fata de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), datorita continutului in silimarina, o substanta care reface tesutul lezat;

galbenele cu proprietati antibacteriene si antitoxice;

coada soricelului si sunatoarea cu efecte antiinflamatoare, antispastice, diuretice si coleretice;

cicoarea, tintaura (fierea pamantului) si pufulita, cu rol in stimularea functiilor celulelor cirozate.

In fiecare primavara este necesara o cura de papadie (Taraxacum officinale), consumand zilnic cate 6-8 tije, cu efecte in curatirea sangelui de toxine si dublarea cantitatii de bila, secretata intr-un interval de 30 minute.

Principalele principii active din plantele cu proprietati hepatoprotectoare si antitoxice se grupeaza astfel:

– flavonoizi si derivati flavonici: cinarozida (anghinare), silimarina (armurariu), cosmosina (cicoare), hiperina (sunatoare), hesperidina (menta), apigenina (siminoc), gluteolina (coada calului);

– principii amare: cinarina (anghinare), lactocinina (cicoare), calendona (galbenele), taraxacina (papadie), serpilina (cimbrisor), amarogentina (ghintura), juniperina (ienupar), acorina (obligeana), absintina (pelin), picrosalvina (salvie), herniarina (lavanda);

– saponine emoliente si saponozide triterpenice (mai mult la galbenele, coada calului, pojarnita, papadie, rostopasca, iarba mare);

– taninuri (mai mult la sovarv, coada soricelului, anghinare, cimbrisor, rostopasca, salvie);

– glicozide: cicorina si centaurina (albastrele), melilotina (sulfina);

– uleiuri eterice puternic antiseptice (musetel, menta, salvie, ienupar, cimbrisor, pelin, sunatoare);

– inulina si pectine (iarba mare, anghinare, cicoare);

– vitamine (mai mult la urzica, cicoare, papadie, sunatoare);

– saruri minerale (mai mult la coada calului, salvie, papadie, pufulita, cicoare,  pelin).

Contra icterului s-a folosit, mult timp, chinina, o substanta deosebit de activa, descoperita in anul 1773 in scoarta arborelui de kina, cu care preotii incasi din jungla peruana au tratat de malarie pe printesa Ana Cinchon – sotia viceregelui din Peru. In ultimele decenii, chinina a fost inlocuita  cu alte produse vegetale, in majoritate provenite din plante autohtone, care contin alcaloizi si diferite substante amare.

Reteta autorului: Anghinare, armurariu, cicoare, coada-soricelului, galbenele, menta, papadie, rostopasca, salvie, sunatoare.

Regimul alimentar

Starea de sanatate a ficatului are legatura stransa cu alimentatia diferentiata, in functie de bolnav si de tipul afectiunii maladive, cu diferite grade de evolutie. Dupa o criza dureroasa, calmarea se poate realiza prin adoptarea unui regim alimentar foarte strict.

Bolnavul nu are pofta de mancare si de aceea regimul alimentar are scopul refacerii complete a functiilor ficatului lezat. Dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita cu ulei de masline si o felie de lamaie.

Alimentatia admisa

Pentru principalele mese din zi se poate consuma o mare diversitate de produse alimentare fara a afecta starea ficatului lezat de diferite boli:

– salate si sucuri dietetice de legume: morcov, sfecla rosie, telina, patrunjel (radacini si frunze), marar, spanac, loboda, lactuca, tomate, castraveti, ardei gras, cartofi fierti;

– rasol din carne slaba de vita, pasare si peste (pastrav, stiuca, biban, salau, lin, cod);

– supa cu „zdrente” de ou, legume verzi fierte (fasole pastai, mazare), ochiuri  romanesti, oua moi, taitei, mamaliga;

– produse lactate (lapte dulce, iaurt, branza de vaci, cas dulce, urda, telemea), margarina, untdelemn crud, otet de mere, miere de albine;

– budinci, papanasi si mai putin dulceata, serbet, sufleuri si compoturi;

– fructe proaspete si sucuri nefermentate din mere, pere, lamai, portocale, cirese, visine, piersice, caise, prune, gutui, struguri, capsuni, coacaze negre, fragi, agrise, afine, pepeni verzi etc care asigura aportul vitaminic necesar, maresc rezerva de glicogen a ficatului si imbunatatesc functia de dezintoxicare ; prin continutul ridicat de Mg stimuleaza secretia si evacuarea bilei in duoden.

Dupa fiecare masa este bine sa se ia cate o lingurita de bitter suedez.

Alimentatia interzisa

Este destul de daunatoare, iar organismul resimte imediat greselile facute, prin dureri in zona abdominala. Se exclud din hrana zilnica:

– grasimi animale, slanina, tocaturi, mezeluri, afumaturi, pastrama, maruntaie, viscere, creier, carne (de porc, oaie, rata, gasca), vanat si peste gras (afumat sau conservat);

– sosuri cu rantasi, prajeli, conserve din carne, sardele, icre, unt sarat, muraturi, condimente iuti, mustar;

– alcooluri tari, cafea, cacao, ciocolata, inghetata, coca-cola, dulciuri, fructe conservate sau uscate (alune, nuci, migdale).

Observatii:

In ascita cu exces de lichide in cavitatea peritoneala se va diminua consumul zilnic de apa, concomitent cu respectarea dietei hiposodice, cu o cantitate maxima de 0,5 g sodiu/zi, in functie de gradul de avansare a bolii.

In cancerul hepatic, alimentatia are un rol foarte important, atat preventiv cat si curativ. Datele statistice arata ca frecventa cancerului este mai ridicata in tarile civilizate unde se consuma o hrana mai rafinata, supusa unui proces lung de prelucrare termica si eventual chimica, ceea ce creaza lezarea integritatii organismului, cresterea aciditatii si uzura rapida a corpului.

Sa nu invidiem acele persoane care isi fac o virtute din a fi carnivore, laudandu-se cu numarul de porci mancati intr-un an, ca semn al bogatiei. Evolutia sanatatii acestora ar putea fi dezastruoasa. Carnea de porc, fripta pe carbuni, este foarte apetisanta la miros dar poate mari riscul de cancer hepatic prin hidrocarburile si acizii grasi policiclici, cu proprietati cancerigene, care se formeaza la temperaturi ridicate (3500C) ale jarului.

Se pare ca in judetele Moldovei frecventa cancerului hepatic este mai redusa, probabil datorita consumului mai diminuat de carne, slanina si dulciuri, populatia folosind mai mult produse vegetale (fasole pastai si boabe, cartofi, varza, alte legume si cruditati).

Regimul de viata

Intrucat crizele de ficat pot fi generate de multiple cauze, inclusiv socuri nervoase, este recomandata multa odihna, viata echilibrata,  gimnastica respiratorie pentru oxigenarea creierului si orar riguros pentru munca, masa si odihna. Se vor evita conflictele cu alte persoane intrucat, dupa o suparare, este posibila aparitia unor afectiuni hepatice, indeosebi icterul.

Este cunoscut ca hepatita virala activa si icterul sunt contagioase si de aceea bolnavul va fi izolat intr-o camera separata sau va fi internat in spital.

La inceputul crizelor este indicat un repaus absolut in pat pentru reducerea consumurilor energetice si de oxigen, evitarea eforturilor fizice si intelectuale, stresul din colectivitate si mediul extern poluat.

Pentru toate tipurile de afectiuni hepatice se recomanda ca, in fazele dureroase, sa se aplice pe abdomen comprese calde cu alcool sau otet diluat, perne electrice sau sticle calde. De asemenea, sunt indicate cataplasme calde cu parafina, varza, ceapa, ridichi negre sau hrean, schimbate la intervale de 2 ore,  pentru decongestionarea ficatului marit. Seara se face o baie de sezut calda, timp de 10-15 minute, cu rostopasca si fan sau o baie de aburi cu rozmarin timp de 20 minute, de 2-3 ori pe saptamana.

Fostii bolnavi de hepatita si icter nu vor dona sange si vor anunta ca au suferit de aceste maladii.

Tratamentul balneoclimateric

Se face cu ape minerale alcaline, oligo-minerale si carbo-gazoase din statiunile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Lipova, Malnas, Tinca si Sangeorz-Bai. La domiciliu se vor consuma ape minerale imbuteliate la statiunile Bodoc, Covasna, Malnas, luate pe stomacul gol, dimineata si seara, inainte de cina (cate 200-300 ml). Dupa consumul apei, bolnavul va sta culcat pe partea dreapta timp de 20-30 minute.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...