Tratamente fitoterapeutice în adenomul şi cancerul de prostată

Posted on 10 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 06.08.2007.

Aproape toţi bărbaţii cu vârste care depăşesc 60-65 de ani vizitează tot mai des cabinetele de specialitate, acuzând suferinţe acute sau cronice legate de afecţiunile prostatei. Presupunem că nu toţi dintre cei interesaţi de aceste afecţiuni glandulare cunosc unele detalii de anatomie şi de funcţionare a organelor implicate. De aceea, vom face câteva precizări pe care le considerăm absolut necesare în înţelegerea problemei.

Prostata este o glandă sexuală, anexă a aparatului genital masculin, situată într-un ţesut musculo-conjunctiv sub vezica urinară, pe primii centimetri ai uretrei. La vârsta de 20 de ani prostata are un volum de 15 cm cubi şi seamănă cu o castană, ca volum şi formă. Prin partea sa centrală trece uretra în care se secretă circa 25-30% din lichidul seminal, de obicei în timpul actului sexual. Acesta se amestecă cu sperma şi lubrefiază mucoasa uretală.

Prostatita este o infecţie genito-urinară, care se caracterizează prin inflamarea treptată a prostatei. Forma acută a bolii este o inflamaţie microbiană, produsă în urma unor infecţii cu gonococi, stafilococi, streptococi, enterococi şi colibacili şi se manifestă prin edeme şi infiltraţii glandulare, însoţite adesea de colectări purulente. Apar uneori accese de febră (37,2 – 37,50C), frisoane, urinare greoaie, cu micţiuni dese şi nedureroase. Această primă formă afectează circa 10% din bărbaţii de peste 18 ani.

Forma cronică apare frecvent la persoanele care depăşesc vârsta de 50-60 de ani, din cauza unor tulburări de echilibru hormonal, ajungând la o frecvenţă de aproximativ 40% din numărul bărbaţilor de peste 50 de ani. Se manifestă prin sclerozarea şi atrofierea ţesutului glandular. Bolnavul prezintă dureri perianale şi tulburări genitale, cum ar fi ejaculări precoce sau întârziate, erecţie dureroasă cu cantitate redusă a lichidului de ejaculare, lipsa apetitului sexual, ajungând până la impotenţă.

Prin hipertrofierea prostatei creşte mult volumul ţesutului musculo-conjunctiv, de cele mai multe ori cu proliferare papiliferă. Se ajunge la îngustarea treptată a uretrei, vidarea incompletă a vezicii urinare, micţiuni foarte frecvente (peste 3-4 ori pe noapte), uneori cu usturimi pe canal. Agravarea începe din momentul urinării cu sânge şi la blocarea curgerii urinei (insuficienţă renală sau blocaj renal).

Adenomul, frecvent la bărbaţii de peste 60 de ani

Adenomul de prostată este o formă evolutivă a prostatei netratată la timp, fiind caracteristică bărbaţilor care au „trecut de amiaza vieţii“. Boala constă dintr-o tumoră benignă, deci necanceroasă, care apare în jurul vârstei de 60 de ani, când 70% dintre bărbaţi constată prezenţa simptomelor caracteristice. Cu trecerea anilor, prostata atinge dimensiuni de peste 40-50 mm în diametru (cât o lămâie) şi devine mai dură, lipsită de elasticitate. Continuare …

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamente fitoterapeutice în adenomul şi cancerul de prostată )

Cancerul poate fi învins cu frunze de Buxus!

Posted on 2 aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 19.12.2007.

Ceaiul din frunze de Buxus sempervirens, plantă cunoscută sub denumirea populară de cimişir sau gard viu, opreşte dezvoltarea şi multiplicarea celulelor canceroase. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, ceaiul de Buxus are o puternică acţiune antitumorală, inhibînd diviziunea haotică şi dezvoltarea celulelor canceroase: „Această plantă ornamentală, pe care o întîlnim la tot pasul, utilizată pentru garduri vii, are efecte deosebite în terapia bolnavilor de cancer. Se utilizează doar vîrfurile de crenguţe, cu frunze tinere, de un verde crud, care apar primăvara. Acestea se usucă în timp, la temperatura camerei, fără a fi apropiate de vreo sursă de căldură. Ceaiul se prepară sub formă de decoct, din 1 linguriţă cu vîrf de frunze uscate la o cană de 250 ml apă. Se fierbe 2 minute şi se infuzează, acoperit, încă 5 minute. Dacă bolnavul nu suportă să bea acest ceai ca atare, atunci îl poate îndulci cu miere de albine, în nici un caz cu zahăr sau alţi înlocuitori artificiali ai zahărului. Se beau cîte 2 ceaiuri pe zi, iar o ameliorare a bolii poate fi înregistrată după 1-2 luni de tratament. Desigur că totul depinde şi de stadiul bolii dar şi de vitalitatea bolnavului şi capacitatea genetică a organismului de a lupta cu boala. Cercetările au dovedit că Buxus sempervirens conţine un alcaloid – Buxenina G2 – cu o puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea şi diviziunea celulelor canceroase”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Cancerul poate fi învins cu frunze de Buxus! )

Cateva remedii din plante pentru tratamentul cancerului hepatic

Posted on 20 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 30.11.2002.

Cancerul ramine o boala grava care inspaiminta oamenii numai la auzul existentei acestei maladii. Cancerul hepatic, ca tumora maligna, poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Dar tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal sau uterin.

O alta afectiune cu evolutie spre malignizare este chistul hidatic, datorat localizarii in ficat a embrionului de Taenia echinococcus, parazit preluat de la ciine, pisica, vulpe sau lup. Parazitul ajunge in intestinul uman, traverseaza peretele intestinal si patrunde in ficat prin vena porta. Se formeaza un chist cu lichid incolor care mareste volumul ficatului, cu evolutie lenta spre cancer, intr-un interval de circa 2-4 ani.

Simptomele de manifestare ale cancerului hepatic sint cresterea in volum a ficatului, senzatia de apasare in zona, paloare icterica si slabire rapida a organismului.

In ultimele decenii au fost consemnate foarte multe cazuri cind tratamentele fitoterapeutice au dus atit la stoparea bolii cit si la vindecarea ei, uneori cu rezultate miraculoase. Pentru tratarea acestei boli, prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, recomanda utilizarea maceratului din rizomi de obligeana (10 g pulbere la 250 ml alcool de 70 de grade, cu un timp de macerare de 10 zile), din care se iau 6 linguri/zi, la intervale de 1-2 ore. Remediul se amesteca in ceai. La fel de bune sint infuziile de rostopasca (1/2 lingurita de planta uscata la 200 ml apa clocotita; 1 lingura la intervale de 3 ore), de pedicuta (2-3 ceaiuri/zi, pe toata durata bolii), din muguri uscati si macinati de plop negru (1 lingura la 250 ml apa clocotita; 2-3 ceaiuri/zi), ceaiul de cimisir (decoct din 20 g frunze uscate la 250 ml apa; cercetari recente au dovedit ca alcaloidul buxenina G are o actiune puternic inhibitoare in dezvoltarea celulelor canceroase), ceaiul de captalan (decoct din 1 lingurita pulbere rizom la 250 ml apa; 2-3 ceaiuri/zi), sau ceaiul de tataneasa (1 lingurita pulbere din radacini uscate la 250 ml apa, se fierbe 20-30 de minute si se beau 3-4 ceaiuri/zi, avind actiune antimitotica, datorita continutului ridicat de alantoina). Tot din tataneasa se poate prepara o tinctura din 40 g pulbere de radacini la 250 ml alcool de 70 de grade. Se macereaza 7-10 zile, apoi se iau cite 10-20 de picaturi, de 3 ori/zi, inainte de mese. Pentru ca alcoolul sa nu fie daunator ficatului, picaturile se amesteca in putin ceai cald.

Nu trebuie uitat viscul – frunze si ramuri tinere recoltate din coroana arborilor de foioase, conifere sau fructiferi. Se prepara macerat din 2 lingurite frunze uscate si maruntite la 200 ml apa rece. Se lasa pentru macerare la rece timp de 8 ore, se strecoara si se beau cite 2 cesti/zi, dintre care una seara, la culcare. Pentru bolnavii de cancer hepatic se recomanda visc de stejar, iar pentru femei este indicat viscul de mar.

In regimul alimentar specific acestei boli, se poate introduce salata sau sucul proaspat de nasturas (Nasturtium officinale), in cantitate de 60-150 g/zi, indoit cu apa rece.

Asupra amestecurilor din plante utile in caz de cancer hepatic vom reveni in paginile noastre viitoare.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Cateva remedii din plante pentru tratamentul cancerului hepatic )

Detalii despre cancerul mamar

Posted on 10 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Cancerul mamar este o afectiune grava care alarmeaza milioane de femei pe glob inca din momentul depistarii unui prim nodul persistent la san sau a unui ganglion la subsuoara, descoperiti prin palpare. Este un adevar dureros ca, in intreaga lume, cancerul mamar reprezinta cauza cea mai frecventa a deceselor la femei. Aceasta boala ucide, anual, 400.000 de femei in lume si tot anual sunt diagnosticate alte 800.000 de cazuri noi.

In Romania sunt inregistrate, anual, circa 6.000 de cazuri noi, cu o rata de supravietuire de numai 50% deoarece femeile noastre se prezinta la medic in stadii prea avansate ale bolii, dovedind o grava neglijenta in descoperirea si tratarea afectiunii. In unele tari din Occident, femeile beneficiaza de o intensa campanie de informare, educare si control periodic, ceea ce face ca procentul de supravietuire sa ajunga la 90%.

De multe ori aceasta stare de panica si depresie psihica nu este justificata intrucat formarea nodulilor la san nu indica, in mod obligatoriu, un cancer mamar ci poate fi rezultatul unor dereglari hormonale, elucidate prin controale medicale riguroase. Din fericire, formele maligne aparute la nivelul sanilor reprezinta numai 20% fata de formele benigne.

Pot exista afectiuni benigne, necanceroase, incepand cu supuratii prin mamelon sau prin porii din partea cafenie a sanului, tumori banale si, mai rar, tuberculoza mamara. Aceste boli apar mai frecvent in perioada reproductiva, de la adolescenta si pana la menopauza. La varste tinere pot sa apara fibroadenoame mamare sub forma de tumori mici si moi, descoperite prin palpare, care nu prezinta simptome caracteristice cancerului mamar si se resorb de la sine. Dupa varsta de 30 de ani se pot forma tumori necanceroase lichide, mici sau mari cat tot sanul (chisturi mamare) care sunt umplute cu un lichid intercelular, lipsit de foliculina, dar bogat in proteine si ioni de sodiu si potasiu. Uneori, acest chist poate evolua spre faze de cancerizare.

Pericolul evident al malignizarii apare din momentul agravarii afectiunii prin secretii sangerande la nivelul mamelonului, dureri persistente la sanul inflamat care apar inainte de menstruatii sau la mijlocul ciclului, ulceratii nevindecabile, inmultirea nodulilor si aparitia unor eczeme pe mamelon.

Urmarind cauzele declansarii cancerului de san, unele statistici au stabilit ca boala ar avea un caracter ereditar in proportii de 20%, fiind controlata de prezenta a 8 gene cu rol important in aparitia cancerului. Cercetatorii americani de la universitatea din Washington au descoperit o gena de rezistenta -DBC-2 (deleted in breast cancer) a carei absenta sau inactivitate declanseaza aparitia cancerului de san. In schimb, prezenta acestei gene in celulele canceroase ar avea un rol benefic in blocarea evolutiei bolii si in suprimarea tumorilor, atat la nivelul sanilor cat si la plamani.

In cazul cancerului neereditar pot interveni urmatorii factori de risc:

– pubertate precoce cu un prim ciclu inainte de varsta de 11-12 ani;

– menopauza tardiva dupa varsta de 50 de ani;

– lipsa nasterii in cursul vietii sau prima nastere tardiva, dupa varsta de 30 de ani;

– aplicarea unei radioterapii cu cobalt radioactiv inainte de varsta de 30 de ani;

– existenta unui cancer mamar la rude de gradul I (mama, fiica, sora);

– prezenta unor tumori sau chisturi benigne la sani cu evolutii spre malignizare;

– aparitia unui cancer la un san cu pericol de 15% de imbolnavire a ambilor sani.

In multe cazuri, aparitia unui cancer mamar depinde de perioada de alaptare a pruncilor; femeile care refuza sa-si alateze copii la san sunt mult mai predispuse la cancer mamar. S-a observat ca in Japonia si la populatiile de eschimosi, cancerul mamar a aparut practic dupa ce femeile au incetat sa-si alapteze copiii la san, fapt ce duce la concluzia ca alaptarea este o forma de protejare contra cancerului mamar.

Declansarea cancerului mamar poate fi corelata cu tulburarile hormonale aparute la pubertate si mai ales la menopauza (dureri de san, congestionari, mastite, noduli). Un studiu norvegian arata ca dupa menopauza creste riscul aparitiei cancerului la femeile care sufera de obezitate si care au un nivel scazut al colesterolului bun (HDL). Analizele dovedesc ca un nivel scazut al HDL-ului poate fi un indiciu al prezentei hormonilor androgeni, periculosi in declansarea cancerului mamar.

In profilaxia cancerului mamar, de mare succes il poate avea diagnosticul cat mai precoce, chiar din stadiile in care tumoarea nu poate fi palpata sau vizualizata. In acest scop se utilizeaza examinarea cito-diagnostica Babes-Papanicolau, o metoda ieftina si nedureroasa care consta din examinarea microscopica a secretiei vaginale pentru depistarea eventualelor inflamatii ale colului uterin (cervicite, vaginite). Acestea pot evolua spre forme suspecte de cancer. Urmeaza o examinare anatomo-patologica cu prelevari biopsice.

Dupa palparea sanilor si a regiunilor ganglionare vecine urmeaza testarile prin mamografie (examinare timp de 1-2 minute cu raze Roentgen) si termografie (cu inregistrarea radiatiilor infrarosii emise de san, depistand pozitia leziunii si evolutia afectiunii). S-a stabilit ca tumorile si nodulii emit o cantitate mai mare de caldura generata de metabolismul crescut prin inmultirea celulelor tumorale. Termoviziunea computerizata in infrarosu este complet lipsita de efecte adverse si poate depista atat afectiunile mamare benigne (mastoze) cat si cele maligne (microcancere nepalpabile, adenopatii axilare si metastaze).

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Detalii despre cancerul mamar )

Cancerul mamar in tratamentul naturist

Posted on 10 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Detalii despre cancerul mamar

Tratamentul fitoterapeutic se face atat intern cat si extern.

In uzul intern cel mai eficient este ceaiul preparat dintr-un amestec de: 40 g galbenele, 40 g coada calului, 40 g coada soricelului, 30 g salvie, 30 g urzica vie, 20 g troscot si 20 g napraznic. Din acest amestec se ia o lingurita cu varf si se infuzeaza in 250 ml apa clocotita timp de 2-5 minute. Dupa ce se strecoara, se adauga o lingura de bitter suedez si se beau 4 cani pe zi in inghitituri rare, inainte de mesele principale.

Se mai recomanda:

v      infuzie rece din cretisoara si urzica vie din care se bea cate o ceasca pe zi;

v      tinctura din amestec, in parti egale, cu frunze de tuia si nuc, herba de sanziene galbene si talpa gastei, stigmate de sofran, flori de magnolie rosie si radacini de carmaz intr-o cantitate de 10 ori mai mare de alcool 40%. Dupa macerare 3-4 zile se consuma cate 10-20 picaturi de 3 ori pe zi, intre mese, timp de 1-2 luni pe trimestru.

v      uleiul din seminte de in, bogat in acid linolenic de tip omega-3 caracteristic pestelui, are actiune bactericida, antifungica si antivirala.In restul zilei se bea un litru de ceai de sanziene galbene in amestec cu coada soricelului si urzica vie.

Reteta autorului: tataneasatrifoi rosu, tuia, coada calului, coada soricelului, galbenele, sanziene galbene, urzica vie, rostopasca si napraznic.

In uz extern, dupa operatie, cicatricele se trateaza cu unguent de galbenele, dupa care pielea devine neteda si capata culoarea normala.

Daca sunt atinsi si ganglionii limfatici, se aplica cataplasme cu frunze de patlagina. In caz de crize dureroase, se aplica comprese cu infuzie de coada calului cu adaus de bitter suedez, tinute timp de o ora pe zona afectata.

La leziuni sau iritatii pe san se fac spalaturi si comprese cu ceai de busuioc, frunze si flori de podbal, frunze de coacaz negru, flori de coada soricelului si galbenele, frunze si seminte de gutui. Sunt eficiente extractele uleioase de galbenele, coada soricelului, cretisoara si unguente cicatrizante de galbenele, tataneasa si rostopasca in lanolina, la care se adauga 10 picaturi de acid fenic.

Zilnic se fac bai la sani timp de 10 minute cu ceai din amestec, in parti egale, de galbenele, coada soricelului, cretisoara, frunze de cimisir, muguri de plop negru si herba de traista ciobanului, din care continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Cancerul mamar in tratamentul naturist )

Detalii despre cancerul de col uterin

Posted on 10 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Cancerul de col uterin este o tumora maligna cu o frecventa destul de ridicata in randul femeilor, indiferent de varsta, ceva mai mult intre 40-45 de ani. Se apreciaza ca 30% din cancerele care afecteaza sexul feminin sunt localizate la nivelul organelor genitale.

Statisticile recente arata ca, pe plan mondial, cancerul uterin se extinde, anual, cu circa 500.000 de femei dintre care 250.000 isi pierd viata.

Primele simptome care constituie semnale de alarma sunt durerile de mijloc, oboseala, slabirea rapida si sangerarile la organele genitale in afara ciclului menstrual, mai ales dupa contacte sexuale sau dupa menopauza. Pierderile de sange au culoare roz sau cafenie si se transforma, treptat, in scurgeri purulente datorita unor infectii.

In fazele incipiente, starile precanceroase se descopera usor prin unele leziuni cronice ale mucoasei colului uterin folosind examenul citologic Babes-Papanicolau. Tratamentul este mult usurat daca depistarea bolii se face din timp si daca se evita factorii de risc, inclusiv fumatul, alimentatia deficitara, carentele vitaminice (A, C, E) si scaderea imunitatii organismului. In acest caz probabilitatea de vindecare poate ajunge la 90%. Din nefericire, insa, multe femei se prezinta la tratament in faze avansate ale bolii, respectiv stadiile III si IV de evolutie.

Riscul imbolnavirii este mai mare la femeile care isi incep viata sexuala inainte de 16 ani si au mai multi parteneri sexuali precum si la cele care au nascut la varste fragede, care au facut prea multe avorturi provocate sau la cele care prezinta diverse infectii genitale cronicizate prin netratare la timp, cu scurgeri purulente vaginale sau boli venerice (gonoree, blenoragie, sifilis).

Nu pot fi neglijate inflamatiile vaginale cronice si traumatismele locale, mai ales cele din adolescenta care au provocat inflamatii si leziuni, moderate sau agravate, ce se pot transforma in cancer. De asemenea, riscul creste la femeile care au folosit anticonceptionale orale mai mult de 5 ani.

Cancerul uterin poate fi considerat o boala mostenita din familie, de la persoane ascendente care au avut o asemenea maladie. In acest caz este acceptata o predispozitie individuala de natura genetica la care declansarea bolii este dependenta de sistemul imunitar, de conditiile socio-economice, de poluarea externa si de deprinderile alimentare gresite. Unii cercetatori au descoperit anumite gene care explica 5-10% din cazurile de cancer ovarian si mamar.

Multe persoane asociaza cancerul de col uterin cu fibromul uterin, luand in considerare ca fibromul este o tumora benigna care apare, mai frecvent, la femeile cu multe avorturi, nasteri si infectii genitale netratate dar si dupa tulburari hormonale, pe un fond de predispozitie ereditara. Dupa cresterea tumorii la dimensiuni de peste 50 mm, apar sangerari abundente, insotite de dureri puternice cauzate prin compresie. Fibromul poate fi un factor de sterilitate si de avort spontan sau constituie un obstacol care face dificila nasterea normala.

Tinand seama de complicatiile posibile nu se intervine chirurgical in perioada sarcinii.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Detalii despre cancerul de col uterin )

Tratamentul naturist al cancerului

Posted on 10 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Cancerul ramane un flagel deosebit de greu de invins intrucat continua sa secere, anual, mii de vieti omenesti, ocupand locul al doilea in provocarea mortalitatii umane, dupa bolile cardiovasculare.

Boala a fost cunoscuta inca din Antichitate cand a primit denumirea de la cuvantul latin „cancer = rac”.  Se poate considera ca in secolul al XX-lea a devenit flagelul necrutator al civilizatiei care a inspaimantat omenirea numai la auzul existentei sale. In ultimele decenii, boala a inregistrat o frecventa in crestere rapida.

Prin frecventa si gravitate, boala canceroasa a devenit o problema prioritara a sanatatii in intreaga lume.

Frecventa bolii este mai mare in tarile mai dezvoltate intrucat parghiile civilizatiei moderne, respectiv industrializarea, agricultura chimizata si densitatea mijloacelor de transport, au poluat mediul natural cu compusi chimici cancerigeni, regasiti in apa, aer, sol si vegetatie.

Factorii favorizanti ai bolii sunt de o mare diversitate:

– factori fizici (radiatiile ionizante cu mare intensitate si durata, radiatiile ultraviolete, abuzul de examinari radiologice). Unele cancere sunt cauzate de mutatii genetice, generate de explozii nucleare precum si de iradiatii de tip gamma (Hiroshima, Nagasaki, Cernobal, Nevada );   

– factori chimici (dioxina, insecticide fungicide, erbicide, nitriti si nitrati din ingrasamintele azotate, coloranti sintetici, derivati ai petrolului, nicotina, asbest, gaze toxice si fum);

– dezechilibre hormonale;

– stres cronic provocat de neurotransmitatori;

– factori virotici care declanseaza infectii si leziuni neoplazice in diferite organe (col uterin, san, colon, ficat, laringe, cai respiratorii etc).

Exista si factori favorizanti comportamentali (fumat, consumul de bauturi alcoolice tari, alimentatie dezechilibrata cu carente vitaminice, exces de cafea si condimente puternice precum si folosirea abuziva a medicamentelor de sinteza).

Toti acesti factori actioneaza, preferential, la organisme slabite, cu carente de autoaparare si cu deficiente imunitare in echipamentul enzimatic, antitoxic si antiinfectios. Treptat este diminuata capacitatea de aparare a organismului si se provoaca unele modificari la nivelul celulelor si al tesuturilor, cel mai adesea cu formarea unor tumori de marimi diferite, de la noduli abia perceptibili pana la dimensiuni care alarmeaza.

La inceput, aceste tumori pot fi continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamentul naturist al cancerului )

Pancreatita – Boala greselilor de alimentatie

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Pancreatita este o imbolnavire a pancreasului care consta dintr-un proces inflamator, cu modificari degenerative si cu o evolutie spre fibroza pancreatica. Boala survine dupa alte afectiuni ca: boli hepatobiliare (hepatita epidemica, malarie, litiaza biliara, colecistite), ulcere gastro-duodenale penetrante, stari septice, unele boli infectioase (febra tifoida, parotida epidemica), alcoolism cronic si mese copioase incarcate cu grasimi animale.

Simptomele imbolnavirii constau din tulburari digestive: scaune cu diaree, balonari, greturi, anorexie (fata de paine, grasimi si carne), dureri violente in partea superioara a abdomenului, cu iradieri spre stanga. De asemenea, se constata o slabire rapida a corpului, cu topirea musculaturii membrelor.  In timpul crizelor dureroase,  care pot dura 2-4 zile, pot sa apara senzatii de foame, stare de neliniste, convulsii, tremuraturi, tulburari neuropsihice, transpiratii excesive. Uneori evolueaza spre icter, glicemie crescuta, prabusirea tensiunii arteriale si chiar cancer pancreatic, ce ridica mult rata de deces.

Principalii factori care declanseaza pancreatitele sunt: alcoolismul, greselile de alimentatie sau reactiile chimice in care enzimele pancreasului sunt activate de refluxul biliar. De asemenea, intervin infectiile secundare ale canalelor pancreatice. Toate acestea provoaca leziuni anatomo-patologice ale pancreasului, care duc la edeme (umflaturi), hemoragii, supuratii de suc pancreatic si necrozari pana la distrugerea tesutului parenchimatic al pancreasului.

Dupa modul de manifestare, pancreatitele pot fi acute sau cronice.

Pancreatita acuta este o suferinta digestiva dramatica, care poate duce la decesul bolnavilor in 20% din cazuri. Frecventa medie pe glob este de 60-2.000 de cazuri la un milion de locuitori, fiind mult mai ridicata la bolnavii de SIDA (peste 40.000 de cazuri la un milion). In Romania, frecventa este mica (77 de cazuri la un milion de locuitori), dar mortalitatea este destul de ridicata, cu pondere maxima in jurul varstei de 35 de ani la barbati si 55 de ani la femei.

Forma acuta a bolii poate fi catarala (pancreas infectios Klippel), care apare in cursul bolilor infectioase  sau hemoragica, o afectiune grava, cu declansare brusca, dureri violente epigastrice, supraombilicale, varsaturi, transpiratii reci, scaderea tensiunii arteriale si a pulsului, hiperglicemie, agitatie, nas subtiat si ochi incercanati. Boala evolueaza rapid  pana la stare de colaps si se termina letal in 2-3 zile.

Factorii favorizanti ai pancreatitei acute sunt litiaza biliara (mai ales la femei), alcoolismul (peste 100 ml zilnic pe perioade lungi), intoxicatii cu insecticide organo-fosforice, infectii cu unele bacterii si ascaroizi, lupus erimatos, excesul unor medicamente (nitrofurantoina, furosemid, paracetamol, salicilati, tetraciclina, eritromicina). Mai influenteaza negativ traumatismele abdominale  si interventiile chirurgicale ratate. La analize se constata cresterea grasimilor si a leucocitelor din sange (circa 15.000-20.000/mm. c.)

Pancreatita cronica este o boala inflamatorie evolutiva, caracterizata prin continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Pancreatita – Boala greselilor de alimentatie )

Bolile hepatice

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

 Ficatul este unul dintre cele mai importante organe din corpul uman, asigurand starea normala de sanatate a intregului organism.

Orice afectiune aparuta la nivelul ficatului provoaca dureri mari si o stare generala greu de suportat. Nu intamplator, boxerii cauta, cu insistenta, sa aplice adversarilor lovituri directe in zona ficatului pentru a-si asigura scoaterea partenerului din lupta si victoria necontestata prin knock-out.

Functiile fiziologice ale ficatului sunt multiple avand rol in purificarea sangelui si asigurarea unei bune digestii a alimentelor ingerate.

Principalele functii sunt:

– secretia bilei de catre celulele hepatice si scurgerea acesteia prin canalul hepatic spre vezicula biliara si apoi spre duoden prin canalul coledoc;

– transformarea si inactivarea substantelor toxice provenite din exterior sau din degradarile interne, asigurand purificarea permanenta a sangelui;

– metabolizarea pe cale enzimatica a glucidelor si proteinelor, cu dezaminarea unor aminoacizi implicati in sinteza ureei;

– depozitarea unor vitamine (A, B, D, K) si transformarea provitaminelor;

– sinteza unor enzime cu rol vital in organism.

Simptomele generale ale bolilor hepatice:

– febra, frisoane, somnolenta, astenie;

– dureri vagi sau violente in zona superioara a abdomenului, cu iradieri in spate si spre omoplatul drept;

– balonari, greturi, varsaturi, constipatie sau diaree, hemoragii interne, hepatomegalie, ingalbenirea pielii si a ochilor.

Principalele boli ale ficatului

In functie de diferitele cauze declansatoare, legate de o nutritie incorecta, prezenta unor factori toxici alimentari si modul de viata dezorganizata, survin bolile acute sau cronice ale ficatului care afecteaza, in mod grav, starea de sanatate a organismului.

1. Hepatita

Este o afectiune cu caracter inflamator, infectios si transmisibil, uneori sub forma de epidemie. In functie de natura evolutiei, hepatita poate fi acuta sau cronica.

Hepatita acuta este o boala de natura bacteriana, produsa de salmonele, pneumococi, spirochete, cu evolutie spre necrozarea celulelor hepatice si lezarea parenchimului hepatic si a canalelor intrahepatice, ca urmare a actiunii diferitelor substante (alcooluri tari, pesticide, arsenic, fosfor, nicotina) sau a unor virusuri de tip A, B si C. Treptat, se produce o scadere a circulatiei sanguine la nivelul ficatului, cu reducerea aportului de oxigen.

Hepatita cronica se instaleaza pe o lunga perioada de timp si consta din inflamarea masei ficatului, urmata de lezarea, treptata, a tesuturilor pana la atrofiere, dand ciroza uscata. Cronicizarea se datoreaza unor noi infectii microbiene si, mai ales, consumului excesiv si de durata a bauturilor alcoolice, a tutunului sau a unor medicamente de sinteza chimica cu efecte toxice.

2. Ciroza hepatica

Este une dintre cele mai frecvente boli in randul populatiei, atat la orase cat si la sate. Pe plan mondial, boala este intr-o evidenta extindere, mai frecvent intre varstele de 45-60 de ani, cu precadere la barbati (de 3 ori mai mult decat la femei) si la persoane obeze, sedentare si constipate. In prezent are o pondere importanta in mortalitatea generala inregistrandu-se, anual, peste 300.000 de decese pe glob.

Aceasta imbolnavire cronica consta din inflamarea exagerata a ficatului, cu evolutie progresiva spre degenerarea si sclerozarea tesuturilor hepatice. Procesul lent de atrofiere este datorat distrugerii unei parti din celulele hepatice active si inlocuirea lor cu un tesut fibros, inactiv, cu volum scazut si deformat.

Un ficat cirozat pierde, treptat, principalele functii fiziologice cu rol in desfasurarea normala a proceselor vitale. Bila devine toxica, verde-inchis la culoare si foarte coroziva iar secretia ei si deversarea spre vezicula biliara si duoden se diminueaza mult, astfel ca digestia alimentelor se face incomplet si apar afectiuni dureroase la nivelul intestinelor. Inceteaza procesele metabolice de transformare a grasimilor si de degradare, prin oxidare, ceea ce provoaca stari de greturi, vome, balonari, colici abdominali, ficat ingrosat si lipsa poftei de mancare. Celulele hepatice, sclerozate sau atrofiate, isi pierd capacitatea de distrugere a substantelor toxice si a medicamentelor chimice, provocand intoxicarea sangelui si alte boli grave (inclusiv psoriazis). Circulatia sangelui si a oxigenului prin celulele ficatului se reduce brusc, fapt care conduce la o insuficienta hepatica cu urmari grave, pulmonare si cardiace.

Declansarea cirozei hepatice poate fi provocata de factori foarte diversi, de care trebuie sa ne ferim permanent:

– intoxicatii grave (exces de alcooluri tari si tutun, insecticide, erbicide, compusi organo-fosforici, arseniati, alimente cu conservanti, medicamente degradate);

– factori infectiosi (hepatita virala, malarie, sifilis, tuberculoza, bruceloza);

– factori alimentari (exces de grasimi animale, uneori rancede, carne de porc, carente vitaminice, epuizarea sodiului din ficat);

– tulburari metabolice (diabet, obezitate, celulita);

– dereglari endocrine si de circulatie sanguina.

Bolnavul acuza dureri de ficat, balonari, greturi cu varsaturi, diaree, hemoragii spontane, dureri osoase, edeme ale picioarelor, tremuraturi involuntare ale degetelor, tulburari menstruale cu sterilitate la femei, diminuarea apetitului sexual si al potentei. Toate aceste simptome sunt insotite de astenie fizica si psihica, insomnii, somnolenta, oboseala generala. Extern se constata ingalbenirea globilor oculari, albirea unghiilor si inrosirea pielii la baza palmelor.

3. Ascita

Cunoscuta sub denumirea de „ciroza umeda”, ascita este o faza avansata a cirozei hepatice, caracterizata prin acumularea de lichid ascitic in cavitatea peritoneala. Prin marirea in volum a abdomenului, are loc o intindere excesiva a pielii care prezinta o retea venoasa vizibila si iesirea, in exterior, a ombilicului, ca un deget de manusa.

Declansarea ascitei este frecventa la bolnavi cu ciroza, pancreatita acuta, afectiuni cardiace cu hipertensiune portala, tuberculoza peritoneala, neoplasm cu metastaze, carcinomatoza peritoneala, tumori ovariene, edeme periferice. In plus, poate fi rezultatul unor factori infectiosi cum ar fi hepatita epidemica, pe substratul uni consum masiv de alcooluri tari.In unele cazuri, vasele stomacului si ale esofagului se dilata pana la rupere, declansand hemoragii interne, adesea mortale.

4.  Icterul

Cu denumirea populara de „galbinare„, reprezinta o boala care poate sa apara la toate varstele, pe substratul unei anemii fiziologice si patologice, congenitale sau dobandite.

Cauzele care declanseaza maladia pot fi: calculii biliari, tumorile, viermii intestinali (mai ales ascarizi), consumul exagerat de alcool si intoxicatiile cu alimente alterate sau cu unele medicamente (sulfamide, testosteron, oxifenilsantina, clorpromazina).

Primele simptome constau din colorarea in galben a pielii, ochilor si mucoaselor, mai intens „albusul ochilor”, datorita retentiei in sange a pigmentilor biliari (bilirubina), blocati in canalul coledoc. Ulterior apare ficatul marit (hepatomegalie), splina marita (splenomegalie), scaune grasoase si decolorate, urina tulbure, prurit suparator, indigestie, lipsa poftei de mancare, astenie, paloare si slabire generala.In functie de procentul de bilirubina deversata in sange se diferentiaza 4 tipuri de icter : hemolitic, hepatocelular, mecanic si cu patologie mixta, cel mai periculos fiind icterul mecanic.

5.  Colica hepatica

Este o afectiune cu crize dureroase, violente, de tipul crampelor, datorate unei dilatari bruste a canalelor intrahepatice si a cailor biliare, mai ales dupa servirea mesei. Bolnavul acuza dureri in partea dreapta a abdomenului, sub coaste, cu iradieri in spate si in umarul drept. Durerea poate dura cateva ore, cu repetare in cazul cand, dupa formarea calculilor, are loc migrarea unei pietre din vezica biliara pe canalul coledoc.

6.  Cancerul hepatic

Ca tumora maligna poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Din statistici rezulta ca 85 % din bolnavii de cancer hepatic  au suferit de ciroza. De asemenea s-a stabilit ca la 40 % din bolnavii decedati de ciroza hepatica s-au gasit celule canceroase care nu fusese diagnosticate anterior.

Tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal, uterin sau prostatic. Se manifesta prin cresterea in volum  a ficatului care ocupa aproape tot abdomenul, aparitia unor noduli pe suprafata ficatului si degenerarea in icter mecanic la circa 70% din cazuri. De la ficat, metastazele migreaza spre plamani, creier, oase, rinichi sau glande suprarenale.

Tratamentele fitoterapeutice

Utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate si recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietati calmante, antispastice, antiinflamatoare, diuretice, coleretice (stimuleaza formarea bilei) si colagoge (faciliteaza evacuarea bilei) poate asigura ameliorarea sau vindecarea frecventelor boli de ficat.

Sunt necesare tratamente de lunga durata cu infuzii sau decocturi calde dupa care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreapta pentru a permite ca lichidele ingerate sa treaca usor prin canalul coledoc.

Pentru eliminarea toxinelor din ficat si refacerea celulelor hepatice  se consuma, atat preventiv cat si curativ, urmatoarele plante cu actiuni hepato-protectoare:

anghinare si sulfina, cu efecte de regenerare a celulelor sclerozate, reducerea continutului de grasimi si stimularea functiei de eliminarea a toxinelor din ficat;

armurariu (Silybum marianum), cu efecte in cazul sechelelor ramase dupa hepatita cronica si ciroza si de protejare a ficatului fata de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), datorita continutului in silimarina, o substanta care reface tesutul lezat;

galbenele cu proprietati antibacteriene si antitoxice;

coada soricelului si sunatoarea cu efecte antiinflamatoare, antispastice, diuretice si coleretice;

cicoarea, tintaura (fierea pamantului) si pufulita, cu rol in stimularea functiilor celulelor cirozate.

In fiecare primavara este necesara o cura de papadie (Taraxacum officinale), consumand zilnic cate 6-8 tije, cu efecte in curatirea sangelui de toxine si dublarea cantitatii de bila, secretata intr-un interval de 30 minute.

Principalele principii active din plantele cu proprietati hepatoprotectoare si antitoxice se grupeaza astfel:

– flavonoizi si derivati flavonici: cinarozida (anghinare), silimarina (armurariu), cosmosina (cicoare), hiperina (sunatoare), hesperidina (menta), apigenina (siminoc), gluteolina (coada calului);

– principii amare: cinarina (anghinare), lactocinina (cicoare), calendona (galbenele), taraxacina (papadie), serpilina (cimbrisor), amarogentina (ghintura), juniperina (ienupar), acorina (obligeana), absintina (pelin), picrosalvina (salvie), herniarina (lavanda);

– saponine emoliente si saponozide triterpenice (mai mult la galbenele, coada calului, pojarnita, papadie, rostopasca, iarba mare);

– taninuri (mai mult la sovarv, coada soricelului, anghinare, cimbrisor, rostopasca, salvie);

– glicozide: cicorina si centaurina (albastrele), melilotina (sulfina);

– uleiuri eterice puternic antiseptice (musetel, menta, salvie, ienupar, cimbrisor, pelin, sunatoare);

– inulina si pectine (iarba mare, anghinare, cicoare);

– vitamine (mai mult la urzica, cicoare, papadie, sunatoare);

– saruri minerale (mai mult la coada calului, salvie, papadie, pufulita, cicoare,  pelin).

Contra icterului s-a folosit, mult timp, chinina, o substanta deosebit de activa, descoperita in anul 1773 in scoarta arborelui de kina, cu care preotii incasi din jungla peruana au tratat de malarie pe printesa Ana Cinchon – sotia viceregelui din Peru. In ultimele decenii, chinina a fost inlocuita  cu alte produse vegetale, in majoritate provenite din plante autohtone, care contin alcaloizi si diferite substante amare.

Reteta autorului: Anghinare, armurariu, cicoare, coada-soricelului, galbenele, menta, papadie, rostopasca, salvie, sunatoare.

Regimul alimentar

Starea de sanatate a ficatului are legatura stransa cu alimentatia diferentiata, in functie de bolnav si de tipul afectiunii maladive, cu diferite grade de evolutie. Dupa o criza dureroasa, calmarea se poate realiza prin adoptarea unui regim alimentar foarte strict.

Bolnavul nu are pofta de mancare si de aceea regimul alimentar are scopul refacerii complete a functiilor ficatului lezat. Dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita cu ulei de masline si o felie de lamaie.

Alimentatia admisa

Pentru principalele mese din zi se poate consuma o mare diversitate de produse alimentare fara a afecta starea ficatului lezat de diferite boli:

– salate si sucuri dietetice de legume: morcov, sfecla rosie, telina, patrunjel (radacini si frunze), marar, spanac, loboda, lactuca, tomate, castraveti, ardei gras, cartofi fierti;

– rasol din carne slaba de vita, pasare si peste (pastrav, stiuca, biban, salau, lin, cod);

– supa cu „zdrente” de ou, legume verzi fierte (fasole pastai, mazare), ochiuri  romanesti, oua moi, taitei, mamaliga;

– produse lactate (lapte dulce, iaurt, branza de vaci, cas dulce, urda, telemea), margarina, untdelemn crud, otet de mere, miere de albine;

– budinci, papanasi si mai putin dulceata, serbet, sufleuri si compoturi;

– fructe proaspete si sucuri nefermentate din mere, pere, lamai, portocale, cirese, visine, piersice, caise, prune, gutui, struguri, capsuni, coacaze negre, fragi, agrise, afine, pepeni verzi etc care asigura aportul vitaminic necesar, maresc rezerva de glicogen a ficatului si imbunatatesc functia de dezintoxicare ; prin continutul ridicat de Mg stimuleaza secretia si evacuarea bilei in duoden.

Dupa fiecare masa este bine sa se ia cate o lingurita de bitter suedez.

Alimentatia interzisa

Este destul de daunatoare, iar organismul resimte imediat greselile facute, prin dureri in zona abdominala. Se exclud din hrana zilnica:

– grasimi animale, slanina, tocaturi, mezeluri, afumaturi, pastrama, maruntaie, viscere, creier, carne (de porc, oaie, rata, gasca), vanat si peste gras (afumat sau conservat);

– sosuri cu rantasi, prajeli, conserve din carne, sardele, icre, unt sarat, muraturi, condimente iuti, mustar;

– alcooluri tari, cafea, cacao, ciocolata, inghetata, coca-cola, dulciuri, fructe conservate sau uscate (alune, nuci, migdale).

Observatii:

In ascita cu exces de lichide in cavitatea peritoneala se va diminua consumul zilnic de apa, concomitent cu respectarea dietei hiposodice, cu o cantitate maxima de 0,5 g sodiu/zi, in functie de gradul de avansare a bolii.

In cancerul hepatic, alimentatia are un rol foarte important, atat preventiv cat si curativ. Datele statistice arata ca frecventa cancerului este mai ridicata in tarile civilizate unde se consuma o hrana mai rafinata, supusa unui proces lung de prelucrare termica si eventual chimica, ceea ce creaza lezarea integritatii organismului, cresterea aciditatii si uzura rapida a corpului.

Sa nu invidiem acele persoane care isi fac o virtute din a fi carnivore, laudandu-se cu numarul de porci mancati intr-un an, ca semn al bogatiei. Evolutia sanatatii acestora ar putea fi dezastruoasa. Carnea de porc, fripta pe carbuni, este foarte apetisanta la miros dar poate mari riscul de cancer hepatic prin hidrocarburile si acizii grasi policiclici, cu proprietati cancerigene, care se formeaza la temperaturi ridicate (3500C) ale jarului.

Se pare ca in judetele Moldovei frecventa cancerului hepatic este mai redusa, probabil datorita consumului mai diminuat de carne, slanina si dulciuri, populatia folosind mai mult produse vegetale (fasole pastai si boabe, cartofi, varza, alte legume si cruditati).

Regimul de viata

Intrucat crizele de ficat pot fi generate de multiple cauze, inclusiv socuri nervoase, este recomandata multa odihna, viata echilibrata,  gimnastica respiratorie pentru oxigenarea creierului si orar riguros pentru munca, masa si odihna. Se vor evita conflictele cu alte persoane intrucat, dupa o suparare, este posibila aparitia unor afectiuni hepatice, indeosebi icterul.

Este cunoscut ca hepatita virala activa si icterul sunt contagioase si de aceea bolnavul va fi izolat intr-o camera separata sau va fi internat in spital.

La inceputul crizelor este indicat un repaus absolut in pat pentru reducerea consumurilor energetice si de oxigen, evitarea eforturilor fizice si intelectuale, stresul din colectivitate si mediul extern poluat.

Pentru toate tipurile de afectiuni hepatice se recomanda ca, in fazele dureroase, sa se aplice pe abdomen comprese calde cu alcool sau otet diluat, perne electrice sau sticle calde. De asemenea, sunt indicate cataplasme calde cu parafina, varza, ceapa, ridichi negre sau hrean, schimbate la intervale de 2 ore,  pentru decongestionarea ficatului marit. Seara se face o baie de sezut calda, timp de 10-15 minute, cu rostopasca si fan sau o baie de aburi cu rozmarin timp de 20 minute, de 2-3 ori pe saptamana.

Fostii bolnavi de hepatita si icter nu vor dona sange si vor anunta ca au suferit de aceste maladii.

Tratamentul balneoclimateric

Se face cu ape minerale alcaline, oligo-minerale si carbo-gazoase din statiunile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Lipova, Malnas, Tinca si Sangeorz-Bai. La domiciliu se vor consuma ape minerale imbuteliate la statiunile Bodoc, Covasna, Malnas, luate pe stomacul gol, dimineata si seara, inainte de cina (cate 200-300 ml). Dupa consumul apei, bolnavul va sta culcat pe partea dreapta timp de 20-30 minute.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...