Propolisul, un medicament miraculos

Posted on 7 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ

În zilele însorite de vară, dacă stăm în faţa unui stup de albine, putem observa, cu admiraţie, organizarea impecabilă a activităţii fiecărei albinuţe, cu călătorii febrile în căutarea florilor. După circa 12-16 minute de zbor din floare în floare, zburătoarele harnice se întorc la stup transportând încărcături masive de polen şi nectar pe care le depun, cu măiestrie, în celulele fagurelui. După o prelucrare de neegalată specializare, albinele lasă în stup o gamă largă de produse: miere, propolis, păstură, ceară, polen, venin şi lăptişor de matcă.

Astăzi încercăm să prezentăm propolisul ca un produs de o valoare terapeutică excepţională, fiind apreciat ca unul dintre cele mai eficiente medicamente găsite în natură.

Propolisul, numit şi „clei de albine“ sau „penicilină rusească“, este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde-brună sau cafenie, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici. Citeste tot articolul

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Propolisul, un medicament miraculos )

Remedii contra infecţiei cu Helicobacter pylory

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 16.10.2005

Infecţia cu Helicobacter pylory este implicată în declanşarea ulcerului gastric în aproximativ 70 la sută din cazuri şi a ulcerului duodenal în 90-100 la sută din cazuri. Medicina actuală a stabilit că sursa primară de contaminare este cîinele, iar contaminarea se face pe cale digestivă (mîini murdare, zarzavaturi şi fructe insuficient spălate), astfel încît aproximativ jumătate dintre adulţii de peste 50 de ani sînt potenţiali contaminaţi, fără a se declanşa simptome de îmbolnăvire – purtători sănătoşi ai acestui microb.

Ca şi în cazul altor agenţi microbieni întîlniţi în mediul nostru de viaţă, implicarea unor factori subiectivi, particulari cresc receptivitatea la infecţia cu Helicobacter şi la declanşarea bolii: reducerea acidităţii gastrice prin administrarea excesivă de antiacide gastrice, scăderea conţinutului de antioxidanţi din secreţia gastrică printr-o dietă inadecvată.

S-a mai demonstrat că infecţia cu Helicobacter pylory afectează nu numai segmentul gastro-duodenal, ci şi organele digestive şi prostata, putînd declanşa şi sinuzite bacteriene; acelaşi microb este incriminat şi în producerea acneei rozacee.

Tratamentul cu antibiotice este obligatoriu în acest caz, pentru eliminarea infecţiei care afectează în profunzime ţesuturile organelor digestive şi ale altor zone. Este de reţinut că există frecvente cazuri de recontaminare cu Helicobacter, la 1-2 luni de la cura de antibiotice (după ce testele medicale au evidenţiat dispariţia bacteriei).

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma Iaşi, fitoterapia actuală recomandă o serie de plante cu calităţi protectoare împotriva bacteriei Helicobacter: „Lemnul dulce, sub formă de ceai şi de tinctură, are o notabilă acţiune bactericidă asupra acestei bacterii; usturoiul, sub formă de tinctură, exercită o acţiune bacteriostatică şi, în funcţie de toleranţa locală, el se poate lua în cura de antibiotice, avînd acţiune sinergică împreună cu aceasta; fructele de cătină albă, prin aportul de oligoelemente (Zn, Se), bioflavone şi vitamina C, îmbunătăţesc troficitatea generală şi a mucoaselor, ca şi nivelul imunităţii generale şi locale; florile de păducel, prin conţinutul de catechine, inhibă procesele de producere a histaminei la nivelul mucoasei gastrice, care întreţin inflamaţia ca reacţie pro-infecţioasă; bioflavonele, în combinaţie cu vitamina C, contracarează secreţia de histamină în procesele inflamatorii ale mucoaselor şi acţiunea ei ulcogenă, neutralizînd radicalii liberi şi stabilizînd biomembranele celulare”.

În cazurile de hipoclorhidrie, cînd bariera acidă de protecţie la nivelul stomacului este afectată, dl Constantin Milică spune că se pot folosi următoarele preparate: coriandru – sub formă de ulei volatil; pătlagina – sub formă de extract hidroalcoolic şi de tinctură; coada şoricelului – sub formă de extract hidroalcoolic şi de tinctură.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii contra infecţiei cu Helicobacter pylory )

Leacuri de sezon din blînda romaniţă

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 23.06.2005.

Ceaiul „prea tare” de muşeţel poate avea efect dăunător.

Nu este necesară o descriere amănunţită a acestei flori atît de cunoscute, cum este muşeţelul (Matricaria chamomilla) – blînda noastră romaniţă. A fost folosită de egipteni, greci şi vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare dacă citez muşeţelul ca pe un „leac universal”, de ajutor atît adulţilor dar, mai ales, copiilor mici.

La vechii egipteni, muşeţelul era considerat, datorită puterii sale de a scădea febra, drept „floarea lui Ra” sau „floarea zeului soare”. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater”, care înseamnă „mamă”, deoarece era utilizat, mai ales, în bolile mamelor

Cînd şi cum se recoltează?

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, este bine de ştiut că florile de muşeţel se culeg din luna mai şi pînă în luna august, în zile însorite şi în timpul prînzului: „Ele trebuie uscate la umbră, în locuri curate şi bine aerisite, întinse în strat subţire pe o pînză curată sau pe o hîrtie albă.

Revistele, ziarele şi tipăriturile sînt contraindicate pentru uscare, pentru că florile pot absorbi cerneala tipografică toxică. Florile nu trebuie să transpire sau să mucegăiască. Florile uscate se păstrează în pungi de hîrtie sau cutii de carton. Borcanele şi pungile de plastic sînt contraindicate, pentru că în ele plantele transpiră”.

Foarte important de reţinut din spusele dlui prof. Milică este că florile uscate de muşeţel au efect terapeutic şi se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă. Compoziţie chimică şi proprietăţi Florile de muşeţel conţin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) şi multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milică, remediile din flori de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante: „Ele stimulează şi regenerează ţesuturile, normalizînd metabolismul pielii şi activînd epitelizarea. Influenţează benefic mucoasa gastrică, avînd acţiune antiulceroasă.

Acţionează activ asupra colitelor şi a inflamaţiilor căilor urinare”. În acţiunea lor externă, remediile din flori de muşeţel tonifică parul, dîndu-i reflexe blonde şi acţionează benefic asupra diverselor tipuri de ten.

Mod de utilizare

Toată lumea ştie că infuzia de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Mai puţin ştiut este şi în ce situaţii este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milică spune că „se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Pruncilor li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici)”.

Un lucru excepţional pe care l-am aflat de la dl Milică este că, „dacă în loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături şi chiar diaree”. Iată cum, printr-o mică eroare, în loc să obţinem un efect benefic, ne alegem cu unul dăunător. Inhalaţiile cu aburi de la infuzia de muşeţel au, mai spune dl prof. Milică, „efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor”.

Pot fi folosite şi „clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros”.

Pentru tratamentul leucoreei se fac spălături vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. În cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia călduţă se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. Infuzia de muşeţel, spune dl Milică, „este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriţă de flori de muşeţel la 200 ml apă şi se beau cîte 2-3 căni/zi şi se face, concomitent, gargară”.

Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: „Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat şi jumătate de linguriţă de mentă, care are efecte reconfortante şi calmante puternice”.

Extern, muşeţelul se administrează sub formă de „comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate (coşuri, acnee), precum şi în spălarea rănilor”. O baie săptămînală a feţei cu infuzie de muşeţel împrospătează tenul: „Băile cu muşeţel au un efect calmant, cu influenţă benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul şi sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de muşeţel”. Muşeţelul uşurează scaunul fără a avea efect laxativ şi este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi trataţi extern cu alifie de muşeţel. Această pomadă poate fi folosită şi pentru vindecarea rănilor.

Ceaiul de muşeţel, spune dl Milică, este un „bun tonic pentru nervi”. Planta are efect purificator şi calmant, putînd fi arsă ca şi tămîia, pentru o meditaţie mai profundă.

Alte forme de preparare

Aceste remedii, a căror reţete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milică, se găsesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomică Iaşi.

• Ulei de muşeţel – se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muşeţel şi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.

• Alifie de muşeţel – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de muşeţel; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă şi se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzeşte încă o dată uşor şi se stoarce printr-o bucăţică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.

Leacuri din trecut

Uleiul de muşeţel era folosit încă din antichitate pentru frecţie contra nevralgiilor şi a reumatismului articular. În vechile cărţi despre plante medicinale se poate citi că „uleiul de muşeţel alungă oboseala membrelor”, iar „muşeţelul fiert în apă şi aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”. Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită „vrăjitoarea muşeţelului” şi foarte căutată de bolnavi: „a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-şi recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de muşeţel şi picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această „vrăjitoare” făcea să se mişte iarăşi membrele paralizate, cu ajutorul fricţiunilor cu ulei de muşeţel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert muşeţel în lapte şi îl apica sub formă de comprese calde pe ochii închişi, care se vindecau curînd.

Preotul Kunzle istoriseşte şi de „un ţesător care nu mai putea dormi decît şezînd; altfel avea senzaţia ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi şi i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-şi pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu muşeţel, din care să bea un pahar plin dimineaţa şi unul seara. Urmarea a fost că a reuşit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Leacuri de sezon din blînda romaniţă )

Remedii pentru tratamentul naturist al ulcerului varicos

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 07.06.2003.

Ulcerul varicos este o complicatie a varicelor, care provoaca ulceratii greu vindecabile. Fie ca este datorat varicelor, cea mai frecventa dintre cauzele aparitiei lui, fie ca este vorba doar de tulburari circulatorii arteriale si arteriovenoase, localizarea sa preferentiala este in zona gleznelor ori in treimea inferioara a gambelor. Ulceratia este adinca, avind marginile tari si secreta un lichid clar, uneori amestecat cu singe sau puroi, in cazul unei suprainfectari cu microbi. In aceasta situatie, pielea din jur se inroseste, rana devine dureroasa si are tendinta sa se mareasca.

Alantoina din tataneasa reface tesuturile distruse

Tratamentul ulcerului varicos este de lunga durata, reusita fiind conditionata de vindecarea tulburarilor circulatorii care favorizeaza persistenta ulceratiei. Foarte important in vindecare este si regimul alimentar al bolnavului, care trebuie sa fie unul predominant vegetarian, fara carne, grasimi animale si conserve. Se va pune accentul pe cura cu suc de orz verde, cite 50 ml de 3 ori pe zi. Pe linga tratamentul prescris de catre medic, este bine sa se incerce si un tratament cu remedii naturale.

Cea mai utilizata planta in vindecarea ulcerului varicos este tataneasa – Symphitum officinale. Se beau 2-3 ceaiuri/zi dintr-un decoct (fiertura 20-30 de minute) preparat cu 1 lingurita de radacina, macinata si uscata, la 250 ml apa. Se poate utiliza si sub forma de tinctura, din 20 g radacina maruntita la 100 ml alcool de 70°. Se lasa la macerat 8 zile. Tinctura se poate folosi si pentru badijonari pe ulcer. Ceaiul concentrat din radacina de tataneasa este bun la bai locale si comprese.

Dupa cum ne-a spus dl prof. univ. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, „in contact cu apa calda, radacina de tataneasa pune in libertate substante organice cu rol important in vindecarea ulcerului varicos: tanin cu actiune astringenta, mucilagii care formeaza cu apa solutii coloidale viscoase si aderente ce protejeaza mucoasele si alantoina – o substanta cu rol important in epitelizarea si refacerea tesuturilor distruse”.

Un amestec de plante dovedit eficient in fitoterapie pentru tratarea ulcerului varicos este din tataneasa (30 g), salvie (20 g), urzica (10 g), papadie (20 g) si coada calului (20 g). Se pune 1 lingurita cu virf din acest amestec la 250 ml apa clocotita, se infuzeaza 2 minute si se beau cite 2 cani pe zi, cu putina tinctura suedeza. In paralel cu utilizarea acestei infuzii se face dusul rece al membrelor inferioare, o data pe zi, apoi se fac spalaturi locale cu infuzie din amestec de galbenele, pelin, salvie, patlagina, sunatoare, cimbrisor, trifoi rosu, brustur, tataneasa, coada calului, limba ciinelui si decoct din coaja de stejar. Dupa s-a facut toaleta ulcerului, se aplica in strat subtire alifie din ceara si tataneasa. Din aceeasi infuzie se aplica pe ulcer comprese. Efecte benefice au si compresele cu suc din radacina de tataneasa, care se tin 1 ora pe zi.

Comprese cu infuzie din muguri de plop negru

Fructele de maces contin vitamina P, care contribuie la „mentinerea permeabilitatii si elasticitatii vaselor capilare, normalizind circulatia singelui la acest nivel”. Din macese se prepara infuzie sau decoct din 2 linguri de fructe maruntite la 1/2 l de apa, cantitate care se bea in cursul unei zile.
O alta planta care contribuie la dilatarea vaselor periferice, mareste permeabilitatea acestora si ajuta la inlaturarea vasoconstrictiei este sulfina. Se prepara infuzie din 1 lingurita planta la cana cu apa si se beau 1-2 cani de ceai pe zi.

Cu bune rezultate in normalizarea circulatiei singelui se intrebuinteaza papadia (frunze si radacina). Se face infuzie din 1-2 lingurite la o cana cu apa si se beau 2-3 cani pe zi.

In tratamentul extern, avind efecte la fel de bune ca si radacina de tataneasa, se mai folosesc si compresele cu infuzie din mugurii de plop negru, 2 linguri la 300 ml apa: „Mugurii de plop negru contin rezine, ceara, tanin si alte substante cu caracter fenolic ce se dizolva in apa calda formind solutii viscoase, cleioase si aderente, care dau infuziei proprietati antiseptice, cicatrizante, antiinflamatoare si de protectie a ulcerului”. Aceste comprese se vor schimba zilnic, sub supravegherea medicului, dupa care, pina la vindecarea ulcerului se aplica unguent din flori de galbenele.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii pentru tratamentul naturist al ulcerului varicos )

Tratamentul naturist al ulcerului gastro-duodenal

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 06.03.2003.

Ulcerul gastric este o boala care consta in eroziunea si apoi disparitia unor portiuni din mucoasa gastrica. Durerile si arsurile, localizate in capul pieptului, survin la 30-60 de minute dupa masa. Perioadele dureroase pot fi intrerupte timp de citiva ani cu aparenta sanatate, astfel ca bolnavul crede ca s-a vindecat. Cu toate acestea pot aparea complicatii neasteptate ca hemoragii, perforari adinci de tesuturi si cancerizare, mai ales in conditii de stres, fumat excesiv, tulburari in producerea sucului gastric si in vascularizarea gastrica. Ulcerul duodenal se localizeaza, de obicei, la nivelul bulbului duodenal. Durerile apar la 2-5 ore dupa mese si sint mai violente decit in cazul ulcerului gastric, intensitatea fiind in functie de profunzimea ulceratiei tesuturilor. Puseul dureros survine, mai ales, primavara si toamna, cu perioade de acalmie vara si iarna.

Remedii din radacina de Lemn dulce

O planta cu efect terapeutic foarte eficient in cazul ulcerelor gastrice si duodenale este Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra). Se utilizeaza numai radacinile recoltate primavara, inainte de inflorire sau toamna, dupa caderea frunzelor, de la plante in virsta de peste 3 ani. Se spala, se zvinta si se usuca la soare.

Se poate prepara infuzie din 1 lingurita radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa clocotita. Se lasa la infuzat 15 min. si se beau 3 ceaiuri/zi. Infuzia are proprietati antiinflamatoare si cicatrizante. La fel de bun este maceratul la rece din 1 lingurita pulbere de radacini la 200 ml apa. Se lasa sa macereze 12 ore si se bea o cana/zi, fractionata in 3 reprize. Cura dureaza 1-2 luni. Recomandata este si pasta de radacini, preparata din 100 g pulbere si 50 ml apa rece. Se amesteca pina la uniformizare si se consuma 3 lingurite/zi, avind actiune antispastica in timpul crizelor dureroase.

Ceaiul si uleiul de tataneasa

De la tataneasa (Symphytum officinale), numita in popor si „iarba lui Tatin”, se folosesc rizomii si radacinile recoltate primavara sau toamna. Dupa spalare, se despica in lung si se usuca la soare sau in incaperi incalzite si aerisite. Prin uscarea artificiala, in etuve, la 40-50°C, se evita brunificarea si innegrirea.

Ceaiul se face din 1-2 lingurite radacini, uscate si macinate, la 300 ml apa. Se fierbe 5 minute, se lasa 2 ore la macerat si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, putin indulcite cu miere de salcim. Dupa cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, acest ceai „da bune rezultate in ulcerele gastrice si duodenale datorita continutului ridicat in mucilagii si alantoina, cu actiune antiinflamatoare, cicatrizanta si de regenerare a unui nou tesut pe suprafata ulcerata, mucoasa refacindu-se complet in citeva saptamini”.

Acelasi efect il are uleiul de tataneasa. Se pun 100 g radacini uscate si macinate fin in 100 ml alcool de 70° si se lasa la macerat 6 ore. Se adauga 1 litru ulei de floarea soarelui si se lasa 24 de ore. Apoi se fierbe timp de 1 ora pe baia de apa, amestecind la intervale scurte. Dupa 24 ore de repaus, se strecoara si se pastreaza la rece, in sticlute brune. Se consuma cite 3 lingurite/zi, dupa mesele principale.

Uleiul de sunatoare

Cu proprietati cicatrizante in ulceratiile gastrice, fitoterapia recomanda si remediile din sunatoare (Hypericum perforatum), o planta numita in popor si pojarnita. Se utilizeaza doar partea aeriana, recoltata in faza de inflorire. Alaturi de obisnuita infuzie, efecte deosebite are uleiul de sunatoare: 20 g planta se amestecata in 20 ml alcool de 70°, iar dupa 42 de ore se adauga 200 ml ulei de floarea soarelui si se tine 3 ore pe baia de apa. Se lasa 2-3 zile, se strecoara prin pinza si se pastreaza la rece si intuneric. Se ia 1 lingurita, intre mese.

Amestecuri din plante

Efecte cicatrizante, antiinflamatoare si calmante in ulcerul gastro-duodenal, precum si in reducerea aciditatii gastrice are un amestec din galbenele, radacina de lemn dulce, sunatoare, flori de musetel, de salcim si radacini de tataneasa, cite 10 g din fiecare. Se prepara sub forma de infuzie – 3 lingurite amestec la 500 ml apa clocotita. Se lasa vasul acoperit timp de 30 de minute, pentru infuzare si se bea intreaga cantitate, in 3 reprize pe zi, dupa mesele principale.

In cazul cind apare hemoragia, foarte util este un amestec din galbenele, coada calului, rostopasca, frunze de frasin, de dud, radacini de lemn dulce, frunze de zmeur (cite 5 g din fiecare), traista ciobanului, scoarta de stejar si frunze de tuia (cite 10 g din fiecare). Se pun 2 linguri amestec la 250 ml apa, se fierbe 5 minute, se infuzeaza inca 15 si se bea o cana/zi, fractionata in 3 reprize. Tratamentul se face 1-2 luni/trimestru.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamentul naturist al ulcerului gastro-duodenal )

Afectiunile gastrice si ulceroase

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Intreaga populatie, indiferent de varsta, asteapta cu mare nerabdare venirea primaverii care aduce invierea naturii, innoirea vietii si speranta spre o sanatate deplina. Exista insa multe persoane care se gandesc, cu grija, la posibilitatea reaparitiei durerilor gastrice si ulceroase ce le terorizeaza in fiecare primavara.

Bolile gastrice si ulceroase sunt afectiuni cu o frecventa foarte ridicata pe plan mondial. Datele statistice arata ca peste varsta de 30 de ani sunt afectate circa 20 % din persoane iar la varsta de peste 60 de ani procentul bolnavilor ajunge la 66%.

1. Gastrita

Este primul semnal dureros al unei dereglari aparute in aparatul digestiv. Se manifesta prin inflamarea mucoasei gastrice, cu evolutie acuta sau cronica, adesea asociata cu inflamatia duodenului dand gastro-duodenita.

Gastrita acuta este de scurta durata dar de mare intensitate dureroasa, fiind declansata de agenti externi cu efecte corozive cum ar fi: alcoolurile tari, unele medicamente (aspirine, sulfamide, cortizon, fenilbutazona, corticosteroli, antinevralgice, antibiotice), inghitirea voita sau accidentala a unor substante toxice (soda caustica, salicilati, barbiturice, pesticide, mercur, acid sulfuric etc), toxiinfectii alimentare, exces alimentar si consum de alimente puternic condimentate, prea reci sau prea fierbinti.

Mucoasa gastrica devine congestionata, de culoare rosie, se umfla si prezinta, uneori, erodari superficiale, cu usoare ulceratii sau atrofieri. Bolnavul simte dureri in epigastru, continue sau intermitente, arsuri urmate de greturi, varsaturi, constipatie, balonari si febra.

Gastrita cronica este de lunga durata, fiind provocata de factori iritanti cum sunt tutunul, alcooluri tari consumate timp indelungat, alimentatia la ore neregulate. La acestea se adauga focarele interne de infectie ca sinuzita, amigdalita, abcesele dentare si bronsita.

Mai toti alcoolicii si fumatorii sufera de gastrite si, ulterior, de ulcere si de ficat. Bolnavul simte dureri violente sau difuze in capul pieptului, arsuri epigastrice, greturi si varsaturi, salivatie abundenta si dureri de cap, mai accentuate dupa mesele copioase cu grasimi prajite, afumaturi, rantasi si sosuri grase. Treptat, boala evolueaza spre enterocolite, ulcere, hemoragii interne si cancer gastric.

Tratamentele fitoterapeutice

Depind de tipul gastritelor si de cauzele care le provoaca.                                                             

Gastritele hiperacide se trateaza continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Afectiunile gastrice si ulceroase )

Bolile aparatului digestiv

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , |

Progresele stiintei si tehnicii din ultimele decenii au schimbat, in mod semnificativ, modul de viata al generatiilor actuale, comparativ cu cel al generatiilor anterioare. Alimentatia excesiva si dezechilibrata bazata, in principal, pe produse animale, consumul exagerat de alcool si cafea, fumatul necontrolat si sedentarismul maresc mult riscul imbolnavirilor si al mortalitatii.

Alimentele actuale se deosebesc de cele consumate de bunicii si strabunicii nostri. Hrana de astazi este prea mult prelucrata in industria alimentara si chiar in bucatariile casnice. In locul alimentelor din cereale, legume si fructe, cu continut ridicat in vitamine, saruri minerale si fibre, au aparut produse greu asimilabile ca hot-dog, hamburger, unturi si grasimi animale, sucuri artificializate etc, distribuite prin firme ca «fast-food» sau « snack-bar », interesate doar de comercializarea rapida a produselor oferite.

Multi dintre oamenii avuti ai timpurilor de astazi, mai ales cei stresati de timp, depasesc masura in tot ceea ce fac; mananca prea mult si in mare graba, consuma alcooluri tari fara control, fumeaza in exces iar, la primele simptome de suferinta, apeleaza la medicamente de sinteza chimica, luate cu pumnul, fara prea mult discernamant.

Toate acestea contribuie la cresterea incidentei bolilor aparatului digestiv, fie prin actiunea directa a factorilor agresivi, fie prin sensibilizarea treptata a organismului.

In etapa actuala, bolile digestive au o raspandire tot mai larga in randul populatiei, in stransa legatura cu alimentatia defectuoasa si cu factorii de stres din regimul de viata. Aparitia unor simptome caracteristice afectiunilor digestive ar trebui sa impune o atentie mai mare din partea bolnavilor si a medicilor. Pierderea poftei de mancare si chiar refuzul de miros, scaderea rapida in greutatea corporala, durerile abdominale, voma, balonarile, constipatiile sau diareea sunt semnale, discrete sau violente, ale unor dereglari maladive, cu posibile evolutii grave.

In decursul multor veacuri, numeroase specii de plante, din flora spontana si cultivata, au dovedit eficienta larg recunoscuta de diferite popoare, in tratamentele bolilor aparatului digestiv, prin proprietatile lor stomahice, antiseptice, antispastice, antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, carminative, colagog-coleretice, vermifuge, laxative si antidiareice. Aceste plante medicinale, prin continutul lor in principii active, au fost si sunt mult utilizate in terapeutica afectiunilor gastro-ulceroase, hepatobiliare, pancreatice, stomahice, intestinale etc, devenind mijloace eficace de alinare sau vindecare a unora dintre cele mai frecvente suferinte umane, fara a provoca efecte secundare daunatoare.

Publicatiile de specialitate, aparute in diferite tari, pun la dispozitie sute de retete, simple sau in formule complexe, care sunt rodul unor experiente multiseculare ale popoarelor respective.

Proprietatile vindecative ale principiilor active din plantele continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bolile aparatului digestiv )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...