Peste un milion de bolnavi de hepatită C în România

Posted on 30 Decembrie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 22.10.2007.

Hepatita epidemică este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamator, infecţios şi transmisibil, care apare uneori spontan sub formă de epidemii sau chiar de pandemii. Boala este provocată de un virus filtrabil specific (virusul hepatitic), care este introdus în organism pe cale parenterală (prin sânge) sau accidentală.

La nivelul parenchimului hepatic are loc scăderea irigaţiei sanguine, cu reducerea aportului de oxigen, ceea ce provoacă o diminuare a capacităţii funcţionale a celulelor hepatice. Prin cronicizare, apar primele leziuni şi rupturi ale canalelor intralobulare, permiţând ca o parte din bilirubină să treacă din capilarele hepatobiliare în sânge.

Simptomele infecţiei şi evoluţia bolii depind de tipul de virus care acţionează. În prezent sunt cunoscute cel puţin 6 tipuri de virusuri hepatice (A, B, C, D, E, G), existând dovezi care sugerează existenţa şi a altor tipuri, încă neidentificate. Dintre aceste tipuri virotice, cele mai periculoase declanşează hepatitele virale C şi B, singurele care pot evolua spre ciroză hepatică şi cancer hepatic.

Hepatita virală C (HVC) este o gravă afecţiune infecţioasă, deosebit de contagioasă, cu o largă răspândire în rândul populaţiei globului şi cu o extindere rapidă o dată cu trecerea timpului. Este provocată de un virus încapsulat din familia Flaviviridae, care a fost identificat abia în anul 1989, deşi se bănuia existenţa lui cu mult timp înainte.

Virusul se transmite prin sângele provenit de la persoane deja infectate anterior.

Continuare …

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ceaiuri pentru tratamentul bolnavilor de ciroză hepatică

Posted on 1 Aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.06.2006.

Ciroza hepatică este o îmbolnăvire cronică a ficatului, constînd din inflamarea şi lezarea ţesutului hepatic, evoluţia fiind progresivă spre modificarea structurii ficatului şi sclerozarea ţesuturilor. Boala continuă spre atrofiere, distrugerea celulelor hepatice active şi înlocuirea lor treptată cu ţesut fibros.

După cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, remediile din plante sînt excelente adjuvante în tratarea cirozei hepatice, uneori fiind singura alternativă rămasă posibilă. Dl Milică recomandă infuzia din rizomi de obligeană, din părţi aeriene de rostopască (decongestiv hepatic), decoctul din rădăcini de cicoare (pentru stimularea funcţiilor hepatice), infuzii din rizomi şi stoloni uscaţi de zburătoare de mlaştină, din fructe de cătină, părţi aeriene de sunătoare (efecte antiinflamatoare hepatice), pufuliţă cu flori mici, salvie, păpădie, ventrilică. „O plantă cu efecte deosebite este cimişirul (Buxus sempervirens), o plantă ornamentală utilizată pentru garduri vii, de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară sub formă de decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta conţine un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic”, ne-a spus dl prof. Milică.

O altă plantă eficientă în tratarea cirozei hepatice este anghinarea (Cynara scolymus). Se foloseşte doar limbul frunzelor, fără codiţă. Se prepară infuzie, din 2 linguriţe frunze uscate şi mărunţite peste care se toarnă 300 ml de apă clocotită. Se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 30 de minute, se îndulceşte cu miere, apoi se bea întreaga cantitate, fracţionată în 3 reprize pe zi, cu o oră înainte de mesele principale, prima repriză fiind luată dimineaţa, pe stomacul gol. Secretul acestei reţete este tocmai modul ei de administrare: „După 10 zile, se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după alte 10 zile, se pun cîte 5 linguriţe frunze uscate la aceeaşi cantitate de 300 ml apă clocotită. Cura durează 30 de zile şi, după o pauză de 10 zile, se poate relua. Efectul este de regenerare a celulelor hepatice şi de stimulare a funcţiei antitoxice a ficatului, cu eliminarea toxinelor”.

Efecte hepatoprotectoare deosebite se obţin şi prin aportul de silimarină din fructele de armurariu. Acestea se consumă sub formă de infuzie – 2 ceaiuri/zi, timp de 20 de zile, sau pulbere – 1-2 g/zi, în 2 reprize, cu 30 minute înainte de mesele de prînz şi de seară. La fel de bun este sucul proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize.

Un amestec din plante pe care dl prof. Milică îl recomandă este din rădăcini de pir (80 g), pelin alb (40 g), cicoare (80 g), rădăcini de leuştean (40 g), frunze de dud alb (350 g), dud negru (250 g), patlagină (60 g), troscot (60 g) şi urzică vie (40 g). Se prepară un decoct din 1 kg amestec, uscat şi măcinat, la 5 litri de apă. Se fierbe pînă cînd volumul extractului scade la 3 litri, se strecoară, iar cantitatea rezultată se bea în decurs de 2 zile, prin înghiţituri rare. Tratamentul se desfăşoară pe o perioadă de 2-3 luni.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Ceaiuri pentru tratamentul bolnavilor de ciroză hepatică )

Ciroza umedă, remedii şi terapii naturale

Posted on 26 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 21.02.2004.

Cunoscută în termeni de specialitate sub denumirea de ascită, ciroza umedă constă în acumularea de lichid ascitic în cavitatea peritoneală. Popular, ciroza umedă este cunoscută şi ca „apă la burtă”. Are loc mărirea rapidă a volumului abdomenului, cu întinderea excesivă a pielii, care prezintă o reţea venoasă vizibilă şi ieşirea în exterior a ombilicului Declanşarea ascitei este frecventă la bolnavii de ciroză hepatică, cancer hepatic, pancreatită acută, tuberculoză sau carcinomatoză peritoneală şi chiar tumori ovariene. Boala poate fi rezultatul unor factori infecţioşi, în primul rînd hepatita epidemică, pe substratul unui consum îndelungat de alcool în exces. Un rol important în patogenia ascitei îl are retenţia de sodiu şi apă, ca urmare a unei tulburări în metabolismul hidrosalin, cu pierderea capacităţii de eliminare a sodiului consumat prin alimentaţie, în special din sare şi alimente sărate. În unele cazuri, vasele stomacului se îngroaşă şi se dilată dînd balonări severe. Treptat, dilatarea evoluează pînă la rupere, declanşînd hemoragii interne mortale.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Iaşi, în cazul cirozei umede fitoterapia recomandă, în general, consumul de plante cu proprietăţi diuretice: rizomi de pir, suc de ceapă, frunze şi flori de tarhon, frunze de mesteacăn, creţuşcă, schinel, vulturică, rizomi de stînjenel, fructe de păpălău, rizomi de boz, rizomi şi rădăcini subţiri de urzică vie, pătrunjel de cîmp (părţi aeriene, uscate şi mărunţite), scoarţă de ulm (desprinsă de pe tulpină la începutul primăverii. Un efect puternic de eliminare a lichidului în ciroza umedă are pelinul: se ia pelin uscat, se freacă în palme pentru a se arunca beţele, apoi se rîşneşte pentru a se obţine pulberea de pelin. Din acest praf se ia cîte o linguriţă, cu o oră înainte de masă, de 3 ori/zi – în prima săptămînă, după care se bea cîte o cană de ceai diuretic îndulcit cu miere. A doua săptămînă, se iau două linguriţe de pelin, tot de 3 ori/zi, iar a treia săptămînă cîte trei linguriţe de 3 ori/zi. În urma acestui tratament, spune dl prof. Milică, lichidul acumulat se elimină în întregime. Tratamentul se poate repeta după o pauză de trei săptămîni. Atunci cînd ciroza umedă are la bază o ciroză sau un cancer hepatic, dl prof. Milică spune că este recomandată asocierea pulberii de pelin cu suc proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize. De asemenea, se pot rîşni, în cantităţi egale, rostopască, armurariu şi pedicuţă, apoi se ia o jumătate de linguriţă din acest amestec (pulbere) şi se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă, de 3 ori/zi, înainte cu jumătate de oră de mesele principale. Foarte utilă este o plantă numită în popor bănuţi, bănuţei sau părăluţe (Bellis perrenis), de la care se foloseşte doar partea aeriană în stare proaspătă. Se prepară macerat în vin din 200 g plantă proaspătă la 1 l de vin alb. Se lasă la macerat 10-15 zile, se strecoară şi se păstrează la rece într-o sticlă închisă la culoare. Se bea cîte o ceaşcă în fiecare dimineaţă.

Efecte deosebite are şi ceapa roşie: 1 kg de ceapă se toacă mărunt, se pune într-un borcan şi se toarnă peste ea 5 litri de ţiucă de fructe. Se lasă la macerat 10 zile şi se iau dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30?40 ml de macerat, apoi se stă culcat pe partea dreaptă 30 de minute, după care se ia masa de dimineaţă. În cel mai scurt timp, ficatul începe să se regenereze. O altă plantă cu efecte deosebite atît în ciroza uscată cît şi în ciroza umedă este cimişirul (Buxus sempervirens), de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară ca decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta, spune dl prof. Milică, are în compoziţia sa un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic. Tratamentul natural al cirozei umede se poate face şi cu rădăcină de dud alb: un pumn de aşchii de rădăcină de dud alb se pun seara în doi litri apă, iar a doua zi se fierb pînă cînd apa scade la 1,250 litri. Se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile. Ceaiul se bea pînă cînd scade burta. Se face o pauză de 3 săptămîni şi apoi se repetă încă 14 zile. Se va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va avea culoare roşiatică. Dintre uleiurile eterice utile în tratamentul cirozei umede, dl prof. Milică recomandă uleiul de ienupăr: se toarnă 5-8 picături de ulei într-un pahar cu 150 ml apă; se beau cîte 3 păhărele/zi, pentru a mări diureza.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Ciroza umedă, remedii şi terapii naturale )

Remedii naturale in caz de colici hepato-biliare (Raspunsuri la scrisorile cititorilor)

Posted on 21 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.11.2003.

Dna Eleonora Varzaru, din Roman, ne solicita sa publicam citeva retete de ceaiuri sau remedii naturale pentru colici hepato-biliare: „A inceput sa ma doara tare in partea dreapta, la ficat, o durere continua, apoi au aparut crizele si imi era foarte rau. Am mers imediat la doctor si mi-a spus de colici la ficat. Acum iau medicamentele prescrise dar as incerca si cu ceaiuri”.

Dna Varzaru, mai intii, este bine de stiut ca aceasta afectiune este accidentala, ca urmare a unor tulburari la nivelul cailor biliare extrahepatice. Substratul principal al durerii este un proces dischinetic in arborele biliar. Durerea apare brusc si atingerea apogeului dureros decurge rapid, in citeva minute, ore sau zile. Inceputul si stadiul maxim al durerii este in hipocondrul drept, pina spre coloana vertebrala. Evolueaza adeseori cu agitatie, meteorism (gaze), eventuale ascensiuni febrile, precedate uneori de frison; apar varsaturi biliare.

Ca metode terapeutice naturale in caz de colici hepato-biliare, cele mai utile sint dietoterapia si fitoterapia. Se consuma suc de ridichi negre, proaspat extras, cite 50-200 ml pe zi, in combinatie cu suc de morcovi, pastirnac si patrunjel. Acest remediu ajuta in toate afectiunile hepato-biliare sau in cazurile in care se urmareste drenajul hepato-biliar.

In cazul colicilor hepato-biliare cu o componenta nevrotica (agitatie), fitoterapia recomanda infuzia din flori de coada soricelului, 2 linguri la o jumatate de litru de apa clocotita, din care se bea cite o cana, la nevoie. Foarte eficienta este infuzia de rostopasca, o jumatate de lingurita la cana. Se beau 1-2 linguri, din 3 in 3 ore, in cursul unei zile. A se evita supradozarea, deoarece poate avea efecte toxice.

Dintre amestecurile de plante ultile in combaterea colicilor hepato-biliare, colaboratorul nostru, dl prof.univ.dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, va recomanda: coada soricelului, flori de levantica, talpa gistei, frunze de menta, sunatoare, radacini de valeriana si fructe de fenicul, cite 10 g din fiecare. Se face infuzie dintr-o lingura amestec la o cana cu apa si se beau 1-2 cani pe zi.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii naturale in caz de colici hepato-biliare (Raspunsuri la scrisorile cititorilor) )

Aromoterapia in tratamentul bolilor interne

Posted on 21 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 24.04.2003.

Plantele medicinale isi bazeaza actiunea terapeutica si pe un grup de substante numite uleiuri volatile, eterice, esentiale sau aromatice. Chiar si medicii recomanda tratamentul cu aceste uleiuri, care pot inlocui cu succes multe antibiotice, inlaturind efectele secundare negative ale acestora. De exemplu, uleiul volatil de busuioc este un excelent antiseptic intestinal, antispastic, folosit cu mare succes in caz de infectii intestinale, spasme gastrice si astenii nervoase, iar rozmarinul are o puternica actiune antimicrobiana.

Remedii pentru tratarea afectiunilor hepatice

Dupa cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, doctor in fiziologie vegetala, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universitatii Agronomice Iasi, uleiurile volatile sint remedii excelente in cazul diverselor afectiuni. Aceste uleiuri se gasesc in comert, la Plafar, in magazinele naturiste si chiar in farmacii, modul de administrare fiind trecut in prospect. De regula, se pun pe o bucatica de piine ori de zahar cite 15-30 de picaturi de ulei volatil.

In afectiuni hepatice sint recomandate uleiurile volatile de salvie, rozmarin, menta si lamiie. Pentru tratarea dischineziei biliare se amesteca, in parti egale, ulei eteric de menta si de cimbru, din care se iau 3-5 picaturi intr-o lingurita cu miere sau dulceata, de 2-3 ori pe zi cu 20 de minute inainte de mesele principale. Cura dureaza 1-2 luni pe trimestru. Litiaza biliara se poate ameliora cu uleiuri de rozmarin si lamiie. In caz de ascita (ciroza umeda) foarte util este uleiul volatil de ienupar, din care se pun 5-8 picaturi in putina apa; se iau 3 doze pe zi pentru a mari diureza, care survine la 4 ore dupa administrare.

Uleiuri volatile pentru afectiuni gastrice si intestinale

In gastrite cronice si gastroenterite este recomandat ulei eteric de menta si de levantica, amestec in parti egale, din care se iau 5-10 picaturi, in putina apa calda, inainte de mesele principale.

Ulcerul gastro-duodenal se poate trata cu amestecuri din uleiuri de galbenele (300 ml) si sunatoare (200 ml), cite o lingura, dimineata si seara, inainte de masa, timp de 20 de zile. Dupa o pauza de 2 saptamini, tratamentul se poate relua, avind actiune cicatrizanta, antiseptica, antiinflamatoare si antispastica, datorita continutului ridicat de saponozide triterpenice, rezine, derivati flavonici si ulei volatil. La fel de indicat in caz de ulcer este amestecul in parti egale din ulei de sunatoare si ulei de menta, cite 10-30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa, in cure de 1-2 saptamini pe luna.

Pentru afectiuni intestinale (colite, enterocolite si paraziti intestinali), util este un remediu din uleiuri volatile de chimion, levantica, salvie, fenicul si sovirv (cite 1 ml din fiecare), ulei de cuisoare, busuioc (0,5 ml din fiecare) si 100 ml alcool etilic. Se iau intern, cite 25 de picaturi in putina apa calduta, de 3 ori pe zi, inainte de masa.

Amestec de uleiuri eterice pentru tratarea bolilor pulmonare

Bolile respiratorii, in general, se pot trata cu uleiuri volatile de eucalipt, jneapan, brad, menta, anason, cuisoare, cimbru, levantica si isop, care au efecte bronhodilatatoare, expectorante si usureaza respiratia. Iata reteta unui remediu pentru tratarea afectiunilor pulmonare (tuberculoza, bronsite): ulei de jneapan (1 ml), menta (2 ml), salvie (1 ml), eucalipt (2 ml), cimbru (1 ml) si alcool etilic 100 ml. Adultii vor lua cite 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, in putina apa calduta indulcita cu miere, iar copiii vor lua intre 3-10 picaturi, de 3 ori pe zi.

Alte recomandari

In litiaza renala sint recomandate uleiurile volatile de anason si ienupar. In aceasta afectiune, poate fi utilizat cu succes si uleiul de fenicul, insa administrat cu prudenta, din cauza actiunilor sale genotoxice si carcinogene.

Durerile reumatice se pot indeparta prin frictiuni cu o solutie din tinctura de ardei iute (150 ml), ulei volatil de brad (5 ml), musetel si sovirv (3 ml din fiecare), ienupar (10 g).

Cistitele se pot combate printr-un remediu administrat intern, din ulei de brad (3 ml) si eucalipt (3 ml), in 50 ml alcool etilic. Se iau 10 picaturi, de 3 ori pe zi, timp de o saptamina.

Migrenele dispar daca se ung timplele si fruntea, de 2-3 ori pe zi, cu o crema din ulei de menta (10 ml), anason (5 ml), jneapan (5 ml), brad (10 ml), glicerina (20 g) si alcool etilic (50 ml).

In afectiuni ale sistemului nervos central, ca sedative, sint indicate uleiurile volatile de maghiran, busuioc, levantica si rozmarin. Astenia de primavara se poate combate eficient cu uleiuri de salvie, cimbru, busuioc, isop, maghiran si cuisoare. In astenia sexuala sint recomandate uleiurile de scortisoara, ienupar, pin, angelica si ghimbir.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Aromoterapia in tratamentul bolilor interne )

Cateva remedii din plante pentru tratamentul cancerului hepatic

Posted on 20 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 30.11.2002.

Cancerul ramine o boala grava care inspaiminta oamenii numai la auzul existentei acestei maladii. Cancerul hepatic, ca tumora maligna, poate fi o faza evolutiva a cirozei hepatice. Dar tumorile maligne ale ficatului pot rezulta si ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal sau uterin.

O alta afectiune cu evolutie spre malignizare este chistul hidatic, datorat localizarii in ficat a embrionului de Taenia echinococcus, parazit preluat de la ciine, pisica, vulpe sau lup. Parazitul ajunge in intestinul uman, traverseaza peretele intestinal si patrunde in ficat prin vena porta. Se formeaza un chist cu lichid incolor care mareste volumul ficatului, cu evolutie lenta spre cancer, intr-un interval de circa 2-4 ani.

Simptomele de manifestare ale cancerului hepatic sint cresterea in volum a ficatului, senzatia de apasare in zona, paloare icterica si slabire rapida a organismului.

In ultimele decenii au fost consemnate foarte multe cazuri cind tratamentele fitoterapeutice au dus atit la stoparea bolii cit si la vindecarea ei, uneori cu rezultate miraculoase. Pentru tratarea acestei boli, prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, recomanda utilizarea maceratului din rizomi de obligeana (10 g pulbere la 250 ml alcool de 70 de grade, cu un timp de macerare de 10 zile), din care se iau 6 linguri/zi, la intervale de 1-2 ore. Remediul se amesteca in ceai. La fel de bune sint infuziile de rostopasca (1/2 lingurita de planta uscata la 200 ml apa clocotita; 1 lingura la intervale de 3 ore), de pedicuta (2-3 ceaiuri/zi, pe toata durata bolii), din muguri uscati si macinati de plop negru (1 lingura la 250 ml apa clocotita; 2-3 ceaiuri/zi), ceaiul de cimisir (decoct din 20 g frunze uscate la 250 ml apa; cercetari recente au dovedit ca alcaloidul buxenina G are o actiune puternic inhibitoare in dezvoltarea celulelor canceroase), ceaiul de captalan (decoct din 1 lingurita pulbere rizom la 250 ml apa; 2-3 ceaiuri/zi), sau ceaiul de tataneasa (1 lingurita pulbere din radacini uscate la 250 ml apa, se fierbe 20-30 de minute si se beau 3-4 ceaiuri/zi, avind actiune antimitotica, datorita continutului ridicat de alantoina). Tot din tataneasa se poate prepara o tinctura din 40 g pulbere de radacini la 250 ml alcool de 70 de grade. Se macereaza 7-10 zile, apoi se iau cite 10-20 de picaturi, de 3 ori/zi, inainte de mese. Pentru ca alcoolul sa nu fie daunator ficatului, picaturile se amesteca in putin ceai cald.

Nu trebuie uitat viscul – frunze si ramuri tinere recoltate din coroana arborilor de foioase, conifere sau fructiferi. Se prepara macerat din 2 lingurite frunze uscate si maruntite la 200 ml apa rece. Se lasa pentru macerare la rece timp de 8 ore, se strecoara si se beau cite 2 cesti/zi, dintre care una seara, la culcare. Pentru bolnavii de cancer hepatic se recomanda visc de stejar, iar pentru femei este indicat viscul de mar.

In regimul alimentar specific acestei boli, se poate introduce salata sau sucul proaspat de nasturas (Nasturtium officinale), in cantitate de 60-150 g/zi, indoit cu apa rece.

Asupra amestecurilor din plante utile in caz de cancer hepatic vom reveni in paginile noastre viitoare.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Cateva remedii din plante pentru tratamentul cancerului hepatic )

Angiocolitele

Posted on 3 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Angiocolitele sunt inflamatii acute ale cailor biliare din interiorul si din afara ficatului, datorita unor toxiinfectii alimentare cu colibacili, enterococi, stafilococi, salmonele si germeni anaerobi. Pe cale netoxica, inflamatia este provocata de litiaza biliara, dischinezia biliara, cancerul cailor biliare, boli pancreatice si intestinale sau lovituri locale.

Simptomele bolii constau din: hepatomegalie (ficat marit, moale si sensibil la apasare), subicter moderat, greata, varsaturi, diaree, anorexie, febra cu oscilatii mari pana la 40ºC, frisoane prelungite si intense, tahicardie, splenomegalie, stare generala alterata, cu somnolenta si posibile hemoragii interne.

Complicatiile mai frecvente sunt: hepatita cronica, ciroza biliara, abcese hepatice si subhepatice, peritonite generalizate sau inchistate si chiar septicemie. La analize se constata cresterea procentului de bilirubina din urina, concomitent cu instalarea oliguriei, ca semne de agravare a bolii. Durata afectiunii cu dureri violente poate ajunge la 1-3 saptamani.

Tratamentul fitoterapeutic

Se face cu infuzii din frunze de frasin, decocturi din radacini de cicoare si scoarta de crusin.

Regimul alimentar

In faza acuta se recomanda o dieta absolut hidrica cu supe de zarzavat strecurat, compoturi, sucuri de fructe, oranjade, si apa potabila. Treptat, se continua cu lapte amestecat cu ceai, piure de legume, fructe coapte si rase, cartofi fierti, buiscuiti si paine prajita.

Regimul de viata

Este absolut obligatoriu repausul la pat in timpul crizelor si aplicarea unei pungi cu gheata in zona ficatului si a vezicii biliare.

Hidroterapia

Pe abdomenul superior se aplica parafina calda sau termofor.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Angiocolitele )

Colecistitele

Posted on 3 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , |

Colecistitele constau din inflamatii, acute sau cronice, ale peretelui vezicii biliare, in grade diferite (congestii, supuratii, gangrene), ca urmare a blocarii drenajului bilei prin canalele cistice ingustate. Frecventa bolii este substantial mai mare la femei cu varste intre 20-50 ani.

Colectistita acuta, foarte dureroasa, este provocata de infectii cu diferiti germeni microbieni (colibacili, streptococi, stafilococi, pneumococi, salmonele, bacilul tific si paratific). Acesti germeni ajung in colecist pe caile sanguine sau prin canalele care fac legaturile cu ficatul si cu duodenul.

Colecistita cronica este o inflamatie persistenta a peretilor supraingrosati, aparuta in urma formarii de calculi in interiorul vezicii (litiaza biliara) sau pe caile biliare (canalul hepatic si canalul coledoc). Mai intervin si alti factori: infectiosi, chimici, alergici, neurohormonali si distrofici. Boala mai apare in urma activarii unor afectiuni digestive (colita, apendicita, ulcere, refularea sucului pancreatic in colecist) sau prin  intoxicarea cu saruri de aur, barbiturice si antibiotice.

Bila care trece prin vezica devine tulbure datorita continutului in bacterii polinucleare, celule epiteliale, puroi, exsudat si, eventual, calculi.

Durerile provin din cresterea in volum a vezicii, cu mucoasa congestionata si pereti necrozati, uneori cu leziuni hemoragice superficiale. In afara de durerile puternice din zona hipocondrului drept, imediat sub coaste, se simt reflexe dureroase in spate si spre umarul drept. Urmeaza greturi, varsaturi bilioase, arsuri epigastrice, gust amar in gura dimineata, icter si subicter, balonari, constipatii, lipsa poftei de mancare, iritabilitate crescuta, astenie fizica sau intelectuala, oboseala, dureri de cap, febra cu frisoane, insomnii sau somn agitat cu cosmaruri, capacitate redusa de munca si de concentrare. Bolnavul este palid, tras la fata si prezinta transpiratii frecvente.

Complicatiile pot fi locale prin perforarea colecistului, urmata de o peritonita generalizata sau inchistata. Complicatiile la distanta sunt corelate cu obstructii ale canalului cistic sau coledoc si cu alte afectiuni (ciroza si ascita, icter infectios, angiocolita acuta, abcese hepatice, perforatie in peritoneu, pancreatita hemoragica, septicemie, tromboza venei porte si litiaza biliara cu tendinta de cancerizare. Prin blocarea mecanica a evacuarii ritmice a vezicii, microorganismele se inmultesc in interior si produc inflamatia mucoasei iar bila restanta determina depunerea de mal, nisip sau calculi biliari.

Crizele se intensifica dupa un consum excesiv de grasimi animale, sosuri cu rantasi, tocaturi, mezeluri, multe oua, tutun, cafea, alcool, sau la stari de stres, tensiune si oboseala.

Tratamentele fitoterapeutice

Au un arsenal larg de proceduri, folosind ceaiuri din plante cu proprietati continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Colecistitele )

Bolile vezicii biliare

Posted on 3 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Vezica biliara, numita colecist, este o anexa a ficatului, cu o capacitate de numai 30-50 ml, ce indeplineste un mare rol fiziologic, asigurand tranzitia sucului biliar (bila, fierea) care este secretat, in flux continuu, de anumite celule specializate din ficat. Bila se colecteaza intr-o retea de canale intrahepatice, dirijate spre canalul hepatic central, apoi in canalul cistic si in vezica biliara, ca organ de colectare si concentrare a sucului biliar. Din vezica, bila este transmisa prin canalul coledoc in duoden (prima portiune a intestinului subtire) unde exercita un rol deosebit de important in digerarea grasimilor si a vitaminelor.

Intr-un organism sanatos, fierea este de culoare galbena, alcalina si neiritabila, cu o consistenta fluida sau usor vascoasa. In intervalul dintre mese, fierea se acumuleaza in vezica intrucat sfincterul Oddi este inchis iar musculatura vezicii este relaxata.

Intr-un organism bolnav, cu un inalt grad de intoxicare, fierea devine verde-inchis, aproape neagra si are actiune acida si coroziva asupra tesuturilor. In aceasta stare nu se mai scurge spre duoden, se blocheaza pe canale si provoaca inflamarea ficatului, a vezicii biliare si arsuri in intestine. Colecistul prezinta boli la fel de agravante si de dureroase ca si ficatul, cuprinzand o gama foarte larga de afectiuni cum sunt: continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bolile vezicii biliare )

Hepatita acuta si cronica

Posted on 3 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Hepatita este o afectiune inflamatorie a ficatului datorita unei infectii virale sau a unor substante toxice. Are caracter transmisibil (contagios), uneori cu amploare de epidemie. Boala provoaca scaderea gradului de irigatie sanguina la nivelul ficatului, reducerea aportului de oxigen si aparitia unor leziuni sau rupturi ale canalelor intralobare, permitand ca o parte din bilirubina sa treaca din capilarele hepatobiliare in sange.

In functie de natura evolutiei, hepatita poate fi acuta sau cronica.

Hepatita acuta este de natura bacteriana, virotica sau toxica.

Forma bacteriana este produsa de salmonele, pneumococi, spirochete iar forma virala este declansata in urma unei infectii hepatice, cu virusuri filtrabile de tip A, B, C, care dau hepatita epidemica (boala Botkin). Merita sa mentionam ca Romania ocupa primul loc in Europa prin frecventa infectiilor hepatice B si C, ajungand la aprox. 10% din totalul populatiei.

Destul de frecvente sunt si formele toxice provocate de actiunea diferitelor substante (alcooluri tari, pesticide, nicotina, arsenic, fosfor, unele medicamente toxice etc).

Avand un caracter epidemic, hepatita s-a manifestat, mai frecvent, in timpul campaniilor militare din secolele XVIII si XIX, fiind numita boala militara sau icterul soldatesc . In general, epidemiile au aparut in cazarmi, internate, camine,  scoli sau in familii numeroase. Mortalitatea, in prezent, variaza intre 0,5 – 3% din totalul imbolnavirilor la adulti si ajunge pana la 16% la copiii mici.

Boala debuteaza prin greturi, varsaturi, balonari, constipatie, pierderea poftei de mancare, oboseala, astenie fizica, indispozitie generala precum si dureri de cap, dureri articulare si musculare, tulburari digestive, icter, marirea in volum a ficatului, ingalbenirea ochilor si a pielii, decolorarea fecalelor, inchiderea la culoare a urinei (ca berea) datorita continutului ridicat de bilirubina.

Evolutia hepatitei virale depinde de tipul de virus (A, B, C).

Hepatita virala A este transmisibila, mai frecventa prin contactul direct cu bolnavul purtator de virus, prin apa contaminata, maini murdare, muste purtatoare de virus, folosirea in comun a W.C.-urilor infectate, consumul de legume si fructe nespalate sau alterate prin conservare si chiar prin sarut cu persoane bolnave. Mai este posibila transmiterea de virusuri prin injectii cu ser contaminat, instrumentar stomatologic sau obstretical, bisturie si foarfeci nesterilizate. Afecteaza, mai ales, copiii pana la varsta de 10 ani care se gasesc in crese, camine, gradinite, scoli si internate, cu frecventa mai ridicata in anotimpurile de toamna si primavara. La adulti, boala este favorizata de continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Hepatita acuta si cronica )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...