Coacăzul fereşte organismul de infecţii
Articol publicat in ziarul Lumina din 30.09.2007.
Coacăzul este un arbust originar din Tibet (Asia) şi extins în flora spontană şi cultivată din Europa de aproximativ 400 de ani. A fost plantat, mai întâi, în Olanda, Danemarca, Suedia şi nordul Germaniei, unde creşte spontan prin păduri, mai frecvent în zonele colinare, cu peste 600 mm precipitaţii anuale, având şi o mare rezistenţă la ger. În stare sălbatică, preferă zonele temperate mai umede şi răcoroase, ferite de vânturi puternice.
În jurul anului 1630, planta a fost dusă pe continentul american. În prezent, 98% din suprafaţa cultivată este concentrată în Europa, unde se produc anual 330.000 de tone fructe de coacăz, mai ales în Germania, Anglia. Norvegia şi Austria.
În România, cultura coacăzului a fost iniţiată pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în primul rând în Transilvania. În prezent se cultivă pe suprafeţe mai mari în zonele submontane şi colinare din judeţele Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea, Braşov, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava. Se află în culturi intensive, dar apare şi sporadic în flora spontană prin păduri, poieni, zăvoaie, tufărişuri şi mlaştini din zonele mai reci şi mai umede ale Moldovei şi Transilvaniei.
În grădinile familiale se cultivă, cu succes, în spaţii însorite sau uşor umbrite, pe marginea aleilor, în apropierea gardurilor sau ca plantă intercalată printre pomii fructiferi existenţi.
Coacăzul aparţine familiei Saxifragaceae, cu 150 de specii, între care există genul botanic Ribes cu speciile: coacăz negru (Ribes nigrum), coacăz roşu (R. rubrum), coacăz de munte (R. alpinus), coacăz auriu (R. aureum), agriş (R. grossularia) etc.
Coacăzul negru este un arbust nespinos, înalt de 1-1,5 metri, puternic ramificat de la bază, cu tulpini viguroase. Sistemul radicular este relativ superficial, situat la adâncimi de numai 10-30 cm, ramificat doar pe suprafaţa proiecţiei coroanei.
Frunzele sunt împărţite în 3-5 lobi triunghiulari, cu margini dinţate, puţin păroase pe faţa inferioară şi garnisite cu numeroase glande punctiforme, galbene şi parfumate.
Florile sunt mici, galben-verzui la exterior şi roşii spre interior, grupate câte 5-10 în ciorchini, care atârnă în jos. Înflorirea are loc primăvara timpuriu, mai frecvent în lunile aprilie-mai şi durează 14-15 zile, începând de la baza ciorchinilor spre vârf. La circa 60 zile după fecundarea florilor are loc maturarea fructelor, cam în a doua decadă a lunii iulie.
Fructele sunt bace sferice, cu diametrul de 0,5-1 cm, având o culoare neagră, parfumate şi cu gust plăcut, aromatic şi puţin acrişor. Continuare …
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Coacăzul fereşte organismul de infecţii )Cele mai bune tratamente naturiste în conjunctivită
Articol publicat in ziarul Evenimentul din 02.11.2006.
Între organele de simţ ale omului, ochii reprezintă cel mai important organ şi, totodată, cel mai sensibil. Principalele infecţii oculare sînt conjunctivita şi blefarita.
Conjunctivita este foarte frecventă, în special la copii, caracterizată printr-o inflamaţie contagioasă a mucoasei conjunctivale care căptuşeşte partea internă a pleoapelor şi se răsfrînge pe globul ocular, pînă la periferia corneei. Forma purulentă a bolii este produsă de infecţiile cu diferiţi germeni microbieni. Bolnavul simte usturimi sau dureri în ochi, senzaţie de arsuri oculare şi „nisip în ochi”, mîncărimi şi înţepături, roşeaţă, lăcrimare intensă şi vedere înceţoşată. La examinarea oculară se constată congestionarea conjunctivei în zona din jurul corneei, care devine tulbure şi îşi pierde luciul.
După aspectul clinic, conjunctivita poate fi: catarală (produsă din cauze microbiene), purulentă, pseudomembranoasă, nodulară şi eruptivă. Cele mai frecvente sînt formele infecţioase cu secreţii mucoase, purulente sau fibrinoase, în funcţie de gravitatea bolii. Infecţia este constatată mai mult dimineaţa, la trezire, cînd pleoapele pot fi lipite din cauza secreţiilor care s-au uscat. Cea mai agresivă este conjunctivita virală, care se manifestă prin inflamarea unui ochi şi senzaţia permanentă a unui corp străin în ochiul virusat. După cîteva zile, inflamaţia se extinde şi la celălalt ochi. Dacă boala nu este tratată corect, apar senzaţii de fotofobie (intoleranţă la lumină), iar afecţiunea evoluează spre keratite (leziuni ale corneei).
Tratamentele fitoterapeutice în conjunctivită
Pentru uz intern, se consumă infuzie de silur (3 linguriţe la 200 ml apă), care se bea în cursul zilei; infuzie din frunze de coacăz negru (1 linguriţă la 250 ml apă), din care se beau 2 căni/zi; infuzie dintr-un amestec format cu 20 g albăstrele, 20 g muşeţel, 20 g nalbă mare, 20 g silur şi 20 g petale de trandafir, o lingură amestec la 200 ml apă clocotită, se lasă să infuzeze acoperit 15 minute şi se beau 2 căni/zi, avînd efecte în limpezirea vederii.
În uz extern, posibilităţile de tratare sînt mult mai diversificate, folosind spălături oculare, comprese, cataplasme şi instilaţii în ochi cu produse din plante cu proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, bacteriostatice, emoliente şi calmante: spălarea ochilor, compresele pe pleoape şi băile se fac cu infuzii sau decocturi din gălbenele, albăstrele, muşeţel, nalbă mare, soc, tei şi coada şoricelului, frunze de patlagină, pelin, salvie şi lacrămioare, petale de trandafir de dulceaţă, sulfină, isop, talpa gîştei şi turiţă mare, rădăcini de nalbă mare macerate la rece şi apoi fierte 10 minute la foc redus, fructe de anason, fenicul şi scoruş, apă din flori proaspete de albăstrele pentru pulverizări cu efecte tonifiante ale pleoapelor lăsate.
Dintre amestecuri, sunt recomandate continuare …
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Cele mai bune tratamente naturiste în conjunctivită )Oreionul, acufenele si sindromul Meniere
3. Oreionul (parotidita epidemica)
Numita si „boala copilariei”, este o infectie foarte contagioasa provocata de virusul urlian, transmisibil pe cale aeriana, dupa un contact prelungit sau repetat cu sursele de infectie. Apare mai frecvent la copii cu varste mai mari de 3 ani, cu precadere intre 6-10 ani. Copiii nascuti din mame imune sunt protejati prin anticorpii materni timp de 6-12 luni dupa nastere si nu fac oreion.
In majoritatea cazurilor, apar umflaturi sub fiecare ureche si sub maxilar, prin marirea in volum a lojelor parotidiene, unilateral sau bilateral.
Mai rar, boala se manifesta la adolescenti si la adulti, cu complicatii care cresc o data cu varsta persoanei afectate.
Frecventa imbolnavirii creste in sezonul rece, respectiv in iarna si primavara. Dupa o perioada de incubatie de 17-21 de zile, apar primele simptome care se manifesta prin febra moderata (38 – 38,50C), dureri violente de cap, astenie, varsaturi, dificultati la deschiderea gurii, la mestecare si inghitire, datorita inflamatiei faringelui si a glandei parotide, situata in zona dintre mandibula si ureche. La 6-8 zile dupa afectarea parotidei apare, la baieti, inflamatia testiculara (orhita urliana) care poate evolua spre atrofia testiculara si sterilitate.
Starea de rau general deriva din afectarea sistemului nervos central, cu evolutie foarte grava spre o forma virala de meningita numita „meningita urliana”, mai frecventa la persoanele adulte si mai rar la copii.
Tratamentele naturiste
Se aplica comprese si cataplasme cu terci sau rondele de cartof crud, foi de varza murata, zeama de varza acra si bitter suedez pe regiunea parotidiana.
De cateva ori pe zi se fac masaje cu unguent de galbenele si extract uleios de galbenele, coada soricelului, albastrele, catusnica si lumanarica, in zonele limfatice, maxilo-temporale, amigdale si glande genitale.
O metoda populara care promite vindecare in 3 zile consta din folosirea unei hartii albastre de ambalaj, perforata des cu un ac si unsa cu un amestec din miere de albine, tuica si lamaie stoarsa; dupa ce se lipeste in spatele urechii, se fixeaza cu un bandaj sau plasture si se schimba zilnic.
Regimul alimentar pentru oreion
Prevede un consum de crutare, cu preparate semisolide, intrucat masticatia este dureroasa. Sunt indicate cantitati sporite de carne slaba, fructe si legume bogate in vitamine naturale. Se va reduce alimentatia cu grasimi si dulciuri concentrate deoarece, in aceasta boala, este afectat si pancreasul.
Regimul de viata
Bolnavul de oreion va fi izolat intr-o incapere calduroasa, cu repaus la pat timp de 10-14 zile, evitand eforturile fizice si socurile psihice. Nu se vor pierde noptile si se vor respecta, cu strictete, regulile igieno-dietetice.
In cazul orhitei, cu inflamarea testiculelor, bolnavul va fi imobilizat la pat, va purta suspensor si i se va aplica o terapie antiinflamatoare si punga de gheata.
Sunt indicate comprese derivative si cataplasme cu carbune vegetal sau lut pe marginea glandelor parotide si a gatului, in timpul noptii, precum si bai de aburi pentru cap si piept (cate 10-15 minute de 2 ori pe zi).
Intrucat oreionul genereaza epidemii in colectivitatile scolare, devine obligatorie vaccinarea antioreion, efectuata separat sau in asociere cu vaccinul antirujeolic si antirubeolic, prevenind evolutiile spre complicatii nedorite (meningita, encefalita, surditate).
4. Acufenele
Reprezinta o senzatie auditiva reala care este perceputa numai de bolnav, manifestata sub forma de vajaituri, fluieraturi, orchestre muzicale, murmur oceanic, batai de ciocanele sau clopote. Apare la persoane cu hipertensiune arteriala, la cei care lucreaza neprotejati in spatii foarte zgomotoase, la bolnavi psihici sau la schimbarea brusca a altitudinii. In mod frecvent, acufenele sunt declansate de modificari in canalul auditiv extern (dopuri de cerumen, eczeme, furuncule), in urechea medie (otite acute, tumori sau sclerozarea timpanului) si in urechea interna (leziuni traumatice, toxice si infectioase).
Tratamentele fitoterapeutice
Sunt atat pentru uz intern cat si pentru uz extern.
In uz intern se folosesc:
v infuzie din flori uscate de paducel (50 g la 1 litru apa clocotita) din care se beau 2 cani pe zi;
v infuzie din herba de roinita (60 g la 1 litru apa fiarta) din care se bea cate o cana dupa mesele principale;
v macerat timp de 12 ore din 1 lingura malai la 250 ml apa; se strecoara si se bea, pe stomacul gol, 14 zile consecutiv, timp in care nu se consuma carne de porc si alcooluri.
In tratamente externe se utilizeaza:
v tamponari in urechi cu vata imbibata cu ulei de sunatoare;
v picaturi in urechea bolnava cu ulei din samburi de piersic sau suc de ceapa;
v comprese cu decoct din amestec (3 linguri tarate de grau, 1 lingura petale de trandafir si 2 lingurite de pelin) la 250 ml vin rosu natural care se fierbe de 2 ori cate 3-5 minute;
v cataplasme pe talpi cu faina de mustar;
v bai calde de maini si picioare cu faina de mustar sau cu paducel, salvie, papadie si piciorul cocosului.
Regimul alimentar
Se evita mesele copioase. Se vor consuma mai multe legume (ceapa, usturoi, patrunjel) si fructe (caise, mere, piersice, alune). Sunt interzise: grasimile animale, conserve, peste sarat, alcooluri. Se reduce la maxim consumul de sare.
Regimul de viata
Se evita expunerea prelungita la soare si la temperaturi foarte ridicate. In schimb este indicat mersul descult prin apa curgatoare.
O reteta populara mentioneaza impachetari in jurul gleznelor cu frunze de varza, muiate in apa si strivite, care se pastreaza peste noapte.
Este posibil ca bolnavul sa-si piarda echilibrul, sa aiba ameteli si risca sa cada din picioare, ceea ce necesita o atenta supraveghere.
5. Sindromul Ménière
Boala se manifesta prin ameteli puternice, aparute brusc, vertije, scaderea auzului, acufene timp de ore sau chiar 1-2 zile, dezechilibru static care necesita sprijin de pereti, greturi, varsaturi, paloare, sudori reci, palpitatii, teama, stare de neliniste si anxietate profunda.
In regimul alimentar se recomanda multe fructe si legume. Se vor evita alimentele sarate, toxice si excitante (cafea, ceai chinezesc, ciocolata, tutun). De asemenea se reduc drastic grasimile animale si ouale bogate in colesterol.
Regimul de viata va fi cat mai ordonat, linistit, cu repaus la pat, evitand sedentarismul, eforturile fizice mari si activitatile desfasurate intr-un spatiu toxic si zgomotos.
Medicamentele naturiste vor avea proprietati vasodilatatoare, antispastice, diuretice si sedative.
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Oreionul, acufenele si sindromul Meniere )Otita si labirintita
1. Otita
Poate avea localizare externa, medie sau interna.
Otita externa este o inflamatie congestiva sau supurata, acuta sau cronica, a pielii conductului auditiv extern provocata de scurgeri auriculare, de iritatiile produse prin scarpinatul in urechi cu diferite obiecte tari (chibrit, scobitori, agrafe etc) care provoaca eczeme si furuncule sau de patrunderea unor corpi straini sau a unor substante iritante.
Se manifesta prin mancarimi intense in ureche, senzatie de caldura si dureri vii, accentuate prin miscarile de la mestecat si cu o secretie cremoasa galben-maronie.
Otita medie este o inflamatie acuta sau cronica a casei timpanului, datorata infectiilor cu streptococi si stafilococi, proveniti frecvent din nas si gat. Declansarea bolii se coreleaza cu prezenta vegetatiilor adenoide (polipi, amigdalite), a deviatiei septului nazal si a hIpertrofierii unei corzi de cornet.
Bolnavul are auzul scazut, senzatie de infundare, zgomote in urechi (vajaieli) si dureri acute. Evolutia bolii poate fi spre vindecare dar si spre cronicizare, cu supurare (puroi) si surditate prin scleroza.
In otita cronica apar dureri violente cu caracter pulsatil, cu iradieri in ceafa, crestetul capului si dinti, cu complicatii pana la paralizie faciala si abces cerebral. Bolnavul are febra mare (39-400C), cu frisoane, scaderea auzului, dureri in urechi (mai ales noaptea), scurgeri purulente, treptat urat mirositoare, ameteli, vertij, insomnie, lipsa poftei de mancare. Dupa putin timp (ore sau zile), timpanul se perforeaza iar puroiul adunat in casa timpanului se evacueaza, lasand o pata pe perna bolnavului.
In cazul unei evolutii favorabile, durerea scade, febra descreste iar dupa 2-3 saptamani timpanul se inchide iar auzul revine, treptat, la normal. Daca apar complicatii, infectia se propaga la mastoida, labirint sau meninge dand boli grave (mastoidita, labirintita, encefalita si meningita la creier).
O mare atentie trebuie sa fie acordata copiilor, mai ales sub varsta de 3 ani care fac, frecvent, o forma de otita acuta sau cronica, datorita sensibilitatii la diferite afectiuni. Acestia isi freaca, insistent, capul pe perna, sunt foarte agitati si nu dorm linistiti. Foarte usor prezinta infectii contagioase (pojar, scarlatina) sau afectiuni ale nasului si gatului (raceala, gripa, sinuzita, faringita, polipi). Sunt mai supusi la imbolnavire copiii care cresc in colectivitate (camin, crese), cu risc mai mare de 7- 8 ori datorita posibilitatilor de transmitere a unor boli. In plus, otita este mai frecventa la copiii nascuti prematur sau in familii cu parinti alergici sau care fumeaza in incaperea copilului (in familiile unde se fumeaza peste 20 tigari pe zi, riscul de otita la copil creste cu 40%).
Daca nu este tratata la timp, otita medie se cronicizeaza, cu scurgeri muco-purulente, poate evolua in complicatii foarte grave. Sunt posibile paralizia faciala, encefalita, septicemia cerebrala si, mai frecvent, labirintita.
2. Labirintita
Este o inflamatie a labirintului din urechea interna, datorita infectiilor cronice aparute in urechea medie si mastoida. Bolnavul are ameteli, vertij, greturi, varsaturi, zgomote in urechi (acufene), tulburari de echilibru static, cu deviere in mers si surditate accentuata. Uneori infectarea labirintului poate evolua spre infectarea meningelui (meningita).
Tratamente fitoterapeutice pentru otita si labirintita
Cele mai frecvent uzitate sunt pentru uz extern.
v infuzie de musetel sau de urzica (1 lingura la 250 ml apa clocotita); se fac spalaturi calde sau bai de aburi la ureche timp de 10 minute seara;
v infuzie din amestec cu flori de galbenele, trifoi rosu si coada soricelului, frunze de salvie si radacini de tataneasa (in parti egale); se ia 1 lingura amestec la 250 ml apa fiarta, se infuzeaza acoperit 5 -10 minute, se strecoara si se fac spalaturi calde in ureche, dupa care se usuca lichidul din ureche.
v instilatie pe conductul auditiv cu ulei de musetel (3 picaturi), ulei de cimbru (3 picaturi) sau suc de sovarv (15 picaturi), repetate de 3 ori pe zi.
v tampon de vata imbibata cu fiertura din samanta de canepa in lapte;
v ulei din cimbrisor, musetel, canepa si usturoi (cate 3 picaturi puse in ureche la intervale de 2 zile), alternativ cu 3 picaturi suc de urechelnita.
v comprese calde pe urechea bolnava cu 250 ml vin alb fiert cu o lingura de herba proaspata de rozmarin;
v comprese calde cu zeama de varza acra tinuta o ora pe ureche;
v uleiuri esentiale pe baza de busuioc care patrunde in interiorul tesuturilor conductului auditiv si actioneaza asupra nucleului ce a generat infectia (eficacitate mult mai mare decat antibioticele).
Reteta autorului: salvie, galbenele, musetel, urzica vie, trifoi rosu, busuioc, tataneasa si coada soricelului (spalaturi calde cu infuzie de 2 ori pe zi).
In uz intern se foloseste:
v infuzie din amestec de plante, in parti egale, cu salvie, galbenele, coada calului, patlagina si echinaceea, din care se ia o lingurita la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 2-3 minute, se strecoara, se adauga o lingurita de bitter suedez la cana si se beau 2 ceaiuri pe zi.
Apiterapia recomanda in tratamentul otitei:
v solutie alcoolica de propolis 5% din care se pun cate 10 picaturi in conductorul auditiv, de 3 ori pe zi;
v mesa de tifon inmuiata in solutie alcoolica de propolis 10% si introdusa in conductorul auditiv seara la culcare, intr-un tratament ce dureaza 2 saptamani;
v alifie cu propolis 20% pusa pe putina vata pentru a unge conductorul de 2 ori pe zi.
v tinctura de propolis 10% utilizata intern, cate 30 picaturi de 3 ori pe zi.
Regimul alimentar
Se propune o cura bogata in sucuri, cruditati, cereale, legume si fructe precum si suc de orz verde (cate 50 ml de 3 ori pe zi).
Regimul de viata
Bolnavul de otita va sta in repaus la pat, intr-o incapere bine incalzita si cu aer umidificat. Va fi legat la cap, peste urechi, sau va tine, pe ureche, un saculet cald, plin cu malai, sare sau nisip. In sezonul rece, nu va iesi afara cu capul descoperit deoarece pot sa apara complicatii (otita supurata si chiar surditate).
Prin tratament se urmareste combaterea infectiilor din nas, gat si urechi prin instilatii nazale, de 3-4 ori pe zi, cu cate 5-6 picaturi cu substante antiseptice, sedative, tonice si vitaminice.
Curatirea urechii se face prin spalaturi, repetate de cateva ori pe zi, cu solutii de acid boric (1%), alcool boricat (4%), apa oxigenata, borat de sodiu (3%). Dupa uscare, se pulverizeaza in urechi un praf de acid boric iodat (1%).
Sunt eficiente baile alternative (calde-reci) la picioare si dusuri scotiene alternative (calde-reci), de 2 ori pe zi. Urmeaza o cataplasma cu lut si ceapa rasa sau cu carbune vegetal aplicat, de 2 ore pe zi, pe ureche si pe gat.
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Otita si labirintita )Infectiile oculare
Intre organele de simt ale omului, ochii reprezinta cel mai important organ si totodata cel mai sensibil.
Principalele infectii oculare sunt:
v conjunctivita si
Read Full Post | Make a Comment ( Comentarii închise la Infectiile oculare )
FARMACIA VERDE 