Bolile aparatului auditiv

Posted on 13 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

In toate anotimpurile anului si, mai ales, in sezoanele reci apar, cu frecventa sporita, diverse afectiuni ale urechii, un organ de o mare complexitate si sensibilitate.

Tinand seama importanta acestui organ si de multiplele functiuni exercitate sunt necesare cateva detalii privind anatomia si fiziologia  urechii umane.

Partile mari componente constau din 3 segmente distincte ale urechii: externa, medie si interna.

a. Urechea externa este alcatuita din:

– pavilionul auricular;

– conductorul auditiv extern.

b. Urechea medie este formata din:

– casa timpanului – cavitate limitata spre exterior de membrana timpanului ce comunica, in spate, cu sistemul de cavitati aeriene mastoidiene si in fata cu rinofaringele prin intermediul trompei Eustachio;

– lantul oscioarelor auditive (ciocanul, nicovala si scarita).

c. Urechea interna (labirintul) format din:

– labirintul osos (cavitate sapata in stanca osului temporal ce contine un lichid numit endolimfa);

– melcul din partea anterioara a labirintului;

– fereastra ovala si fereastra rotunda de pe peretele extern al labirintului osos.

Functiile fiziologice ale urechii permit perceperea vibratiilor sonore care provoaca vibrarea timpanului, cu trasmitere, prin lantul oscioarelor auditive, pana la lichidul endolimfatic si la scarita care are miscari ritmice in fereastra ovala.

La nivelul melcului se gasesc celule senzoriale auditive care transforma energia sonora in impulsuri nervoase. Acestea sunt conduse, pe caile nervoase auditive, pana la scoarta cerebrala (lobul temporal) unde are loc formarea senzatiei auditive. Un alt component important (labirintul posterior) participa la mentinerea echilibrului corpului.

Principalele boli ale aparatului auditiv continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bolile aparatului auditiv )

Oreionul, acufenele si sindromul Meniere

Posted on 13 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

3.  Oreionul (parotidita epidemica)

Numita si „boala copilariei”, este o infectie foarte contagioasa provocata de virusul urlian, transmisibil pe cale aeriana, dupa un contact prelungit sau repetat cu sursele de infectie. Apare mai frecvent la copii cu varste mai mari de 3 ani, cu precadere intre 6-10 ani. Copiii nascuti din mame imune sunt protejati prin anticorpii materni timp de 6-12 luni dupa nastere si nu fac oreion.

In majoritatea cazurilor, apar umflaturi sub fiecare ureche si sub maxilar, prin marirea in volum a lojelor parotidiene, unilateral sau bilateral.

Mai rar, boala se manifesta la adolescenti si la adulti, cu complicatii care cresc o data cu varsta persoanei afectate.

Frecventa imbolnavirii creste in sezonul rece, respectiv in iarna si primavara. Dupa o perioada de incubatie de 17-21 de zile, apar primele simptome care se manifesta prin febra moderata (38 – 38,50C), dureri violente de cap, astenie, varsaturi, dificultati la deschiderea gurii, la mestecare si inghitire, datorita inflamatiei faringelui si a glandei parotide, situata in zona dintre mandibula si ureche. La 6-8 zile dupa afectarea parotidei apare, la baieti, inflamatia testiculara (orhita urliana) care poate evolua spre atrofia testiculara si sterilitate.

Starea de rau general deriva din afectarea sistemului nervos central, cu evolutie foarte grava spre o forma virala de meningita numita „meningita urliana”, mai frecventa la persoanele adulte si mai rar la copii.

Tratamentele naturiste

Se aplica comprese si cataplasme cu terci sau rondele de cartof crud, foi de varza murata, zeama de varza acra si bitter suedez pe regiunea parotidiana.

De cateva ori pe zi se fac masaje cu unguent de galbenele si extract uleios de galbenele, coada soricelului, albastrele, catusnica si lumanarica, in zonele limfatice, maxilo-temporale, amigdale si glande genitale.

O metoda populara care promite vindecare in 3 zile consta din folosirea unei hartii albastre de ambalaj, perforata des cu un ac si unsa cu un amestec din miere de albine, tuica si lamaie stoarsa; dupa ce se lipeste in spatele urechii, se fixeaza cu un bandaj sau plasture si se schimba zilnic.

Regimul alimentar pentru oreion

Prevede un consum de crutare, cu preparate semisolide, intrucat masticatia este dureroasa. Sunt indicate cantitati sporite de carne slaba, fructe si legume bogate in vitamine naturale. Se va reduce alimentatia cu grasimi si dulciuri concentrate deoarece, in aceasta boala, este afectat si pancreasul.

Regimul de viata

Bolnavul de oreion va fi izolat intr-o incapere calduroasa, cu repaus la pat timp de 10-14 zile, evitand eforturile fizice si socurile psihice. Nu se vor pierde noptile si se vor respecta, cu strictete, regulile igieno-dietetice.

In cazul orhitei, cu inflamarea testiculelor, bolnavul va fi imobilizat la pat, va purta suspensor si i se va aplica o terapie antiinflamatoare si punga de gheata.

Sunt indicate comprese derivative si cataplasme cu carbune vegetal sau lut pe marginea glandelor parotide si a gatului, in timpul noptii, precum si bai de aburi pentru cap si piept (cate 10-15 minute de 2 ori pe zi).

Intrucat oreionul genereaza epidemii in colectivitatile scolare, devine obligatorie vaccinarea antioreion, efectuata separat sau in asociere cu vaccinul antirujeolic si antirubeolic, prevenind evolutiile spre complicatii nedorite (meningita, encefalita, surditate). 

4. Acufenele

Reprezinta o senzatie auditiva reala care este perceputa numai de bolnav, manifestata sub forma de vajaituri, fluieraturi, orchestre muzicale, murmur oceanic, batai de ciocanele sau clopote. Apare la persoane cu hipertensiune arteriala, la cei care lucreaza neprotejati in spatii foarte zgomotoase, la bolnavi psihici sau la schimbarea brusca a altitudinii. In mod frecvent, acufenele sunt declansate de modificari in canalul auditiv extern (dopuri de cerumen, eczeme, furuncule), in urechea medie (otite acute, tumori sau sclerozarea timpanului) si in urechea interna (leziuni traumatice, toxice si infectioase).

Tratamentele fitoterapeutice

Sunt atat pentru uz intern cat si pentru uz extern.

In uz intern se folosesc:

v      infuzie din flori uscate de paducel (50 g la 1 litru apa clocotita) din care se beau 2 cani pe zi;

v      infuzie din herba de roinita (60 g la 1 litru apa fiarta) din care se bea cate o cana dupa mesele principale;

v      macerat timp de 12 ore din 1 lingura malai la 250 ml apa; se strecoara si se bea, pe stomacul gol, 14 zile consecutiv, timp in care nu se consuma carne de porc si alcooluri.

In tratamente externe se utilizeaza:

v      tamponari  in urechi cu vata imbibata cu ulei de sunatoare;

v      picaturi in urechea bolnava cu ulei din samburi de piersic sau suc de ceapa;

v      comprese cu decoct din amestec (3 linguri tarate de grau, 1 lingura petale de trandafir si 2 lingurite de pelin) la 250 ml vin rosu natural care se fierbe de 2 ori cate 3-5 minute;

v      cataplasme pe talpi cu faina de mustar;

v      bai calde de maini si picioare cu faina de mustar sau cu paducel, salvie, papadie si piciorul cocosului.

Regimul alimentar

Se evita mesele copioase. Se vor consuma mai multe legume (ceapa, usturoi, patrunjel) si fructe (caise, mere, piersice, alune). Sunt interzise: grasimile animale, conserve, peste sarat, alcooluri. Se reduce la maxim consumul de sare.

Regimul de viata

Se evita expunerea prelungita la soare si la temperaturi foarte ridicate. In schimb este indicat mersul descult prin apa curgatoare.

O reteta populara mentioneaza impachetari in jurul gleznelor cu frunze de varza, muiate in apa si strivite, care se pastreaza peste noapte.

Este posibil ca bolnavul sa-si piarda echilibrul, sa aiba ameteli si risca sa cada din picioare, ceea ce necesita o atenta supraveghere. 

5. Sindromul Ménière

Boala se manifesta prin ameteli puternice, aparute brusc, vertije, scaderea auzului, acufene timp de ore sau chiar 1-2 zile, dezechilibru static care necesita sprijin de pereti, greturi, varsaturi, paloare, sudori reci, palpitatii, teama, stare de neliniste si anxietate profunda.

In regimul alimentar se recomanda multe fructe si legume. Se vor evita alimentele sarate, toxice si excitante (cafea, ceai chinezesc, ciocolata, tutun). De asemenea se reduc drastic grasimile animale si ouale bogate in colesterol.

Regimul de viata va fi cat mai ordonat, linistit, cu repaus la pat,  evitand sedentarismul, eforturile fizice mari si activitatile desfasurate intr-un spatiu toxic si zgomotos.

Medicamentele naturiste vor avea proprietati vasodilatatoare, antispastice, diuretice si sedative. 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Oreionul, acufenele si sindromul Meniere )

Febra

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , |

Este o crestere a temperaturii corpului peste limitele normale (37ºC), ca o reactie de lupta a organismului  fata de un agent infectios sau toxic.

O febra usoara inregistreaza 37-38ºC, cea medie are 38-39ºC iar febra acuta depaseste 39ºC.

In primul rand se va actiona asupra cauzelor care o produc iar tratamentele vor incepe in momentul in care simptomele devin acute.

Febra ridicata poate fi un semnal al aparitiei unor afectiuni mai complicate (bronsita acuta, sinuzita, gripa, meningita, angina, pneumonie, oreion, scarlatina, rujeola, rubeola), fiecare din aceste afectiuni diferentiindu-se prin anumite simptome caracteristice (tuse, dureri de cap sau de urechi, varsaturi, respiratie greoaie, eruptii pe piele etc).

La copii, temperatura normala este de 36,4 – 36,7ºC iar febra se considera la valori care depasesc 37,3ºC. Datorita sensibilitatii copiilor la atacul diferitilor virusuri este posibil ca febra sa creasca rapid la 39ºC. Pana la venirea medicului se va face o frectie pe corp cu apa usor alcoolizata sau va fi invelit in cearceafuri umede cu apa si spirt sau cu cataplasme locale.

Tratamentele naturiste

Se fac cu specii de plante medicinale care au efecte antipiretice (antifebrile) si sudorifice (care produc transpiratie si scad temperatura).

In uz intern se recomanda:

v      Infuzie fierbinte din flori de soc sau de isop, placut mirositoare (2 lingurite la 200 ml apa clocotita) din care se beau 2 ceaiuri pe zi.

v      Infuzie de salvie (1 lingura frunze uscate la 250 ml apa clocotita) care se infuzeaza acoperit 5 minute si se beau 2 cani pe zi, una dimineata pe stomacul gol si alta seara, inainte de culcare.

v      Infuzie de musetel (5-10 inflorescente la 200 ml apa fiarta) din care se beau 3 cani pe zi.

v      Infuzie de unguras (Marrubium) sau de tintaura (Centaurium) preparata dintr-o lingurita planta la 250 ml apa clocotita care se bea in cursul zilei, repartizata in 4 reprize.

v      Infuzie de pedicuta sau de coada calului (cate o lingura herba la 250 ml apa in clocot); se infuzeaza 2-5 minute si se beau cate 2-3 cani pe zi.

v      Infuzie de pelin (10 g flori uscate la 1 litru apa fiarta si infuzata 5 minute) din care se bea o cana pe zi.

v      Infuzie din petale uscate de floarea soarelui (2 lingurite la 250 ml apa in clocot) din care se consuma cate 2 cani pe zi.

v      Decoct de podbal (1 lingurita rasa de radacini uscate si maruntite la 250 ml apa rece); se macereaza 12 ore, se fierbe 2 minute si se consuma 1-2 cesti, in functie de intensitatea febrei.

v      Infuzie din amestec de flori de soc (4,5 parti), flori de tei (2 parti), flori de musetel (1,5 parti), rizomi de pir (1 parte) si herba de isop (0,5 parti); din amestec se ia 1 lingura care se infuzeaza 4-5 minute in 250 ml apa clocotita, se strecoara, se indulceste si se beau 2-3 ceaiuri calde pe zi, din care unul seara la culcare, avand efect in provocarea transpiratiei abundenta, scaderea febrei, prevenirea gripei sau a racelilor, dezinfectarea cailor respiratorii si cresterea rezistentei organismului contra microbilor.

v      Decoct din flori de soc (20 g), flori de tei (20 g), herba de papadie (20 g), frunze de patlagina (15 g), scoarta de salcie (15 g) si conuri de hamei (15 g); din amestec se ia 1 lingura la 250 ml apa rece, se fierbe 10 minute, se infuzeaza 3-5 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

v      Infuzie din amestec de cretisoara (3 linguri), schinel (3 linguri), coada soricelului (2 linguri), verbina (2 linguri), frunze de merisor (1 lingura); din amestec se ia 1 lingura la 250 ml apa rece, se fierbe 5 minute, se infuzeaza acoperit 10 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

v      Vin din amestec de isop, vasc, lichen de Islanda si scoarta de salcie (cate 20 grame) care se macereaza 8 zile intr-un litru de vin dulce si se beau cate 3 paharele mici pe zi.

v      Tinctura din 20 g herba de tintaura, macerata 8 zile in 100 ml alcool; se consuma cate 30-40 picaturi, de 2-3 ori pe zi.

v      Sirop natural de zmeura, din care se ia cate 1 lingura de 2-3 ori pe zi, nediluat cu apa.

v      Bitter suedez consumat intern (1-3 linguri turnate in ½ cana de ceai, inainte si dupa mese).

In uz extern se folosesc:

v      Comprese din frunze de tarhon macerate in otet, aplicate peste noapte la incheieturile de la maini si glezne, pentru copii si batrani.

v      Ulei de maghiran, preparat prin macerarea plantelor proaspete in ulei de floarea soarelui cu care se maseaza pe piept si in jurul gatului.

v      Bai de plante cu faina de mustar (30 g la 3 litri apa), flori de lavanda (30 g la 5 litri apa) si stroc de fan (800 g la 5 litri apa).

v      Frectie  cu tinctura de ardei iute si seminte de mustar, in cazul durerilor musculare la adulti.

v      Aplicarea unei perne, plina cu pedicuta, pe locurile cele mai dureroase.

Regimul alimentar

Recomanda mai intai un repaus alimentar absolut, consumand numai lichide in forma de ceaiuri si sucuri de mere, lamai, portocale, grapefruit, varza alba si sfecla rosie. Urmeaza supe de legume, cartofi, paine, biscuiti, salate de legume (lactuca, castraveti, vinete, pastai de fasole),  fructe (struguri, lamai, pepeni), lapte cald, cafea.

Se exclud : carne, grasimi, conserve, oua, alimente grase, otet, muraturi, sosuri cu ardei iute, fripturi si prajeli, branzeturi, inghetate, bauturi alcoolice si reci.

Regimul de viata recomandat:

v      frectionarea corpului de 2-3 ori pe zi cu un prosop de in sau canepa, imbibat in solutie (1:1) de otet si apa sau cu solutie alcoolica diluata dupa care se inveleste cu o patura;

v      aplicarea de comprese reci cu apa si putin otet puse pe frunte si pe maini, (schimbate la intervale de 20 minute) si chiar impachetarea generala in ceaceafuri muiate in apa rece si stoarse, schimbate la intervale de 30 minute, de 2-3 ori pe zi.

v      bai de picioare cu apa calda in care se toarna esenta de pin sau decoct de salvie si de fan;

v      aplicarea pe talpa piciorului a unui strat din foi de ceapa  dupa care se incalta cu sosete inmuiate in otet diluat si  tinute peste noapte.

Bolnavul va sta in pat, invelit bine cu o patura groasa pentru a transpira.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Febra )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...