Detalii despre tuberculoza
Timp de multe veacuri, tuberculoza a constituit o grava boala infecto-contagioasa care a terorizat omenirea, curmand milioane de vieti, indiferent de varsta, sex sau stare sociala. Sunt bine cunoscute numele multor personalitati ale culturii si stiintei mondiale ale caror vieti au fost frante, prematur, datorita acestei boli necrutatoare.
Boala a fost cunoscuta inca din antichitate, incepand cu vechii egipteni si ulterior pe alte meridiane ale globului, in India, China, Grecia si Roma. Consemnari hieroglifice, pastrate pana in zilele noastre, arata ca unele mumii ale faraonilor aveau semne distincte ale suferintelor de tuberculoaza osoasa.
La inceput, tratamentele se faceau numai cu ceaiuri si ventuze. Dupa secolul al XVI-lea s-a recomandat cura intr-o localitate montana, mai ales in zona padurilor de conifere. Ulterior au aparut interventiile cu pneumotorax si terapia chirurgicala, cu extirparea zonei cavernoase a plamanului.
In secolul XX a fost lansat tratamentul medicamentos, tot mai perfectionat, cu antibiotice si diferite preparate chimice tuberculostatice. In urma acestor tratamente s-a inregistrat o scurta perioada de regres a bolii, chiar pana la eradicarea totala in unele tari.
Din motive socio-economice, in ultimele decenii, tuberculoza a recidivat in forta, devenind o problema importanta de sanatate publica pentru multe tari, inclusiv pentru Romania, avand consecinte grave deoarece, in cazul netratarii la timp, face inca multe victime.
In Romania, boala a inregistrat un declin substantial intre anii 1950-1980 dar, in ultimele doua decenii, numarul bolnavilor a crescut iarasi, devenind o boala endemica, prezenta in toate zonele tarii.
Incidenta medie a cazurilor de tuberculoza din Romania este, in prezent, de 432 bolnavi raportati la 100.000 de locuitori, ceea ce ne situeaza pe primul loc in Europa. Datele statistice referitoare la judetele din Moldova arata ca tuberculoza ocupa un loc de frunte intre bolile cronice, mai ales la persoane din mediul rural si la fumatorii pasionati. Barbatii bolnavi cu varste de 25-50 de ani sunt de 2-3 ori mai numerosi decat femeile de aceiasi varsta.
Declansarea tuberculozei este datorata prezentei in aer a acelui minuscul bacil descoperit de ROBERT KOCH in anul 1882, caruia ii poarta numele. Bacilul are forma de bastonas, lung de 1,5 – 5 microni, cu un invelis fin, format din substante grase si ceara. Boala se transmite cu mare usurinta de la persoane bolnave la cele sanatoase prin expectoratii, scuipat si picaturi de sputa eliminate in tuse si stranut sau prin praf bacilifer, care pluteste in aer dupa uscarea sputei, incarcata cu bacili. Astfel, un bolnav de tuberculoza poate deveni, intr-un an, sursa de infectare catre alte 10-15 persoane cu care vine in contact. Riscul de imbolnavire este mai mare la copii, adolescenti, batrani si persoane care sufera de diferite boli si au sistemul imunitar in accentuata scadere.
Transmiterea bolii se face intre membrii familiei, in scoala, internat, camine, cantine, locuri de munca.
Patrunderea in corp a bacilului Koch se face prin caile respiratorii si se localizeaza, in principal, la nivelul bronhiilor, dand tuberculoza pulmonara unde apar leziuni anatomice, superficiale sau profunde, sau migreaza pe cale limfatica pana la nivelul ganglionilor cervicali provocand scrofuloza, respectiv tuberculoza ganglionara.
In prezent au fost identificate 3 forme de bacili Koch: uman (Mezobacterium tuberculosis), bovin si aviar. Prin acesti bacili, contaminarea se face pe cale aeriana sau digestiva, prin saliva, sputa, puroi, urina, lapte, alimente infectate si praf.
Daca diagnosticul este facut la timp si organismul are o buna rezistenta imunitara, bacilul nu declanseaza boala ci ramane in plamanul omului sanatos intr-o stare latenta. De aceea se apreciaza ca numai 3-5 % din persoanele infectate se vor imbolnavi de tuberculoza. In cazul scaderii gradului de rezistenta a persoanei inoculate, bacilul se activeaza, se inmulteste rapid si declanseaza boala, mai ales la copiii si tinerii care locuiesc sau chiar dorm impreuna cu persoane bolnave.
Principalii factori favorizanti care sensibilizeaza organismul sunt : subalimentatia, raceala, gripa, surmenajul cu epuizare fizica si psihica dupa eforturi grele, oboseala cronica, viata dezordonata si neigienica, mediul de munca necorespunzator (in mine sau fabrici cu siliciu), sarcina, unele boli cronicizate (cancer, diabet zaharat, hepatita, hipertensiune arteriala, boala Basedow, rujeola, tifos, sifilis), precum si stresul si supararile din familie si societate sau supararile din dragoste. Rezistenta la actiunea acestor factori este foarte redusa la copii mici (0-5 ani), la pubertate si tinerete, cu dezechilibre neuro-hormonale (15-30 ani) si la batranete (peste 50-60 de ani).
Trebuie subliniat faptul ca tuberculoza nu este o boala ereditara. La nastere, copiii nu sunt infectati cu bacilul Koch chiar daca mamele sunt tuberculoase. Daca in primele 10 zile de viata, noii nascuti sunt vaccinati contra tuberculozei si sunt izolati din mediul familial infectat, ei pot sa ramana sanatosi tot restul vietii.
Posibilitatea ulterioara de imbolnavire se verifica prin testul cu tuberculina (un extract purificat din bacilul Koch) in urma caruia organismul rectioneaza printr-o stare alergica, permitand identificarea persoanelor infectate. Acest test este absolut necesar la copii, la tineri care lucreaza in sanatoriilor T.B.C. si la lucratorii din fermele zootehnice cu bovine bolnave.
Daca examenul bacteriologic confirma prezenta bacilului Koch iar examenul radiologic stabileste zonele de extindere, se impune inceperea imediata a tratamentului medicamentos sau fitoterapeutic, in functie de evolutia bolii (tuberculoza primara si secundara). Se cunoaste ca perioada de incubatie dureaza 1-4 luni, in functie de intensitatea infectiei, de virulenta germenilor si de rezistenta organismului.
Primele simptome de manifestare sunt la inceput destul de discrete : stare febrila (37-38ºC), transpiratii nocturne, frisoane, junghiuri persistente, tuse uscata si apoi cu expectoratii muco-purulente (100-200 g), galben-verzuie, striata sau cu firisoare de sange, bronsita difuza, astenie, lipsa poftei de mancare. Mentionam ca tusea tuberculoasa are loc toata ziua, eventual cu urme de sange, deosebindu-se de tusea tabagica provocata numai dimineata.
Treptat, simptomele devin agravante si apar dureri acute in piept, dispnee (dificultati de respiratie cu senzatie de sufocare), pneumonie, pleurezie purulenta in cavitatea pleurala, leziuni nodulare, emfizem pulmonar, alveolita tuberculoasa, febra mare (39-40ºC), caverne pulmonare si ganglionare, adenopatii traheo-bronsice, hemoptizii cu pierderi frecvente de sange (40-200 g pe zi), mai ales dupa eforturi fizice, cianozarea intensa, scaderea rapida in greutate.
Infectia tuberculoasa se extinde si in alte zone ale corpului (laringe, intestine), mai ales in cazul suprainfectiilor (repetate si succesive) cu bacili, care pot reactiva vechile leziuni, mai frecvent la persoane cu rezistenta diminuata (batrani, femei insarcinate, diabetici si copii).
Ajunsa in aceasta faza, boala netratata corespunzator duce la deces prin asfixie sau soc, cu hemoragie intensa, mai ales dupa un efort fizic sau dupa administrarea unor medicamente congestive (cu iod).
Tratamentul tuberculozei pulmonare este de lunga durata, iar succesul vindecarii depinde in mare masura de momentul depistarii bolii. Acest tratament trebuie sa fie intensiv si constant, fara intreruperi, pe o durata de minim 6 luni, chiar daca dupa 2-3 luni au disparut tusea, febra si bacilii din eliminarile bolnavului (sputa, puroi, urina). Uneori tratamentul trebuie sa fie prelungit la 1-2 ani, evitand riscul de recidivare a bolii. Din tratament nu va lipsi vaccinarea cu B.C.G. (bacilul Calmette-Guerin) precum si administrarea unor preparate tuberculostatice (ex. hidrazida acidului izonicotinic), cu efecte antibiotice, chimioterapeutice si de crestere a rezistentei la suprainfectia cu bacili. In unele cazuri se aplica pneumotoraxul artificial care consta din introducerea, prin punctionare, a unei cantitati de aer in cavitatea pleurala.
FARMACIA VERDE 