Măceşele, depozite de vitamine

Posted on 25 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 24.09.2007.

Măceşul este una dintre frumoasele podoabe ale dealurilor, fiind eficace pentru sănătatea omului, în primul rând pentru vitaminizarea organismelor slăbite şi apoi pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive (cardiovasculare, renale, genitale, digestive, nervoase şi pulmonare).

Legenda aminteşte despre grecii antici care susţineau că Afrodita, zeiţa frumuseţii, dragostei, căsătoriei şi a fertilităţii, era îndrăgostită de frumosul Adonis. Acest cuplu nu a fost pe placul lui Marte, zeul războiului, care o dorea pe Afrodita pentru el. Când Marte a vrut să-l omoare pe Adonis, atunci Afrodita a fugit în ajutorul iubitului ei, dar s-a înţepat într-un măceş ghimpos. Picăturile din sângele ei au căzut pe petalele alb-roze ale florilor de măceş şi astfel au apărut frumoşii trandafiri roşii şi parfumaţi.

Măceşul, cu denumirea ştiinţifică Rosa canina, aparţine de genul Rosa, cu circa 200 de specii, existente în regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice.

Dintre acestea, în România cresc 51 specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind specia spontană Rosa canina.

În ţara noastră, măceşul creşte frecvent în toate regiunile, începând de la litoralul Mării Negre până în zona montană, la altitudinea de 1.200–1.700 metri. Sub formă de arbuşti căţărători sau târâtori, adesea spinoşi, este întâlnit în răriturile de păduri foioase, liziere de păduri, coaste însorite şi semiumbrite, păşuni, fâneţe, crânguri din apropierea lacurilor, pe văile şi luncile râurilor, marginea drumurilor şi a căilor ferate.

Cel mai frecvent, măceşii se întâlnesc în judeţele Vrancea, Neamţ, Buzău, Brăila, Ilfov şi Teleorman. Creşte pe orice tip de sol, exceptând turbăriile şi terenurile mlăştinoase.

În diferite zone ale ţării, măceşul este cunoscut sub mai multe denumiri populare ca: răsură, cacadâr, mărăcine, rug, sipică, trandafir sălbatic, zgorghin.

Fructele se recoltează manual, în lunile august-octombrie, înainte de căderea brumei, deoarece fructele brumate se înmoaie şi pierd o parte din vitamina C. Fructele necoapte şi ciupite şi mai ales cele cu pete negre nu se culeg deoarece în ele au fost depuse ouăle muştei de măceş. O tufă poate produce circa 300-400 grame măceşe cu gust plăcut, dulce-acrişor, uşor astringent, lipsite de miros. Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Măceşele, depozite de vitamine )

Tuberculoza

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Detalii despre tuberculoza

Tratamentul fitoterapeutic

In afara tratamentului medical, cu spitalizare, se poate utiliza o terapie naturista complexa, cu rol adjuvant, folosind, in primul rand,  plante medicinale care au proprietati antibiotice, vitaminizante si mineralizante. cu efecte in stoparea si stabilizarea bolii, in distrugerea bacilului Koch si in remineralizarea tesutului conjunctiv,  prin continutul ridicat in acid silicic si potasiu.

Pentru solubilizarea silicatilor se recomanda ca ceaiurile sa fie preparate sub forma de decocturi. Sunt indicate, in acest scop, decocturile cu amestec de coada calului, podbal, troscot, menta, fructe de ienupar, conuri de hamei si rizomi de pir, luate zilnic in cantitati de 3-4 cani de ceai indulcit cu miere sau zahar, timp de 3-6 luni consecutiv.

Pentru completarea necesarului vitaminic, in special in perioada de iarna si de primavara, se vor consuma, zilnic, 2-3 cani cu infuzii din frunze de urzica, salvie si ciubotica-cucului sau fructe de catina-alba, macese, scorus de munte, ienupar, muguri de plop negru si conuri de hamei. Datorita continutului bogat in vitamina C si in complexul B se utilizeaza siropul de hrean  ras, preparat din 1-2 rizomi proaspeti, taiati marunt si macerati in 500 g miere de albine; se consuma 1-2 linguri pe zi, cu 30 minute inainte de mesele de pranz si seara, avand o multitudine de proprietati terapeutice (vitaminizante, antiseptice, antispastice, expectorante, diuretice, stimulatoare si mineralizante, prin continutul ridicat de saruri de fier, calciu, magneziu, potasiu si sodiu).

Cu proprietati mineralizante, tonifiante si cicatrizante sunt indicate decocturile din coada-calului (bogat in siliciu), podbal, troscot, menta, tei, fructe de ienupar, conuri de hamei, rizomi de pir, consumate zilnic in cantitati de 3-4 ceaiuri, indulcite cu miere sau zahar, timp de 3-6 luni consecutiv.

Cu rol hemostatic, antiseptic, depurativ, diuretic, expectorant si fluidifiant al secretiilor bronsice se recomanda decoctul din flori de siminoc, lumanarica si trifoi rosu, frunze de podbal, tuia, salvie si patlagina, herba de plamanarica, coada calului, traista ciobanului si troscot, teci de fasole din care se consuma cate 2-3 ceaiuri pe zi.

Efecte deosebite are tratamentul cu ulei de pin (cate 20 picaturi in putina apa de 3 ori pe zi, cu 20 minute inainte de mesele principale, intr-o cura de 2-3 saptamani pe luna).

La unele popoare se foloseste pasta din petale de trandafir pentru dulceata (100 g), macerata timp de 5 zile in miere de albine (150 g) din care se iau zilnic 3-4 linguri.

Cu foarte bune efecte sunt folosite continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tuberculoza )

Detalii despre tuberculoza

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Timp de multe veacuri, tuberculoza a constituit o grava boala infecto-contagioasa care a terorizat omenirea, curmand milioane de vieti, indiferent de varsta, sex sau stare sociala. Sunt bine cunoscute numele multor personalitati ale culturii si stiintei mondiale ale caror vieti au fost frante, prematur, datorita acestei boli necrutatoare.

Boala a fost cunoscuta inca din antichitate, incepand cu vechii egipteni si ulterior pe alte meridiane ale globului, in India, China, Grecia si Roma. Consemnari hieroglifice, pastrate pana in zilele noastre, arata ca unele mumii ale faraonilor aveau semne distincte ale suferintelor de tuberculoaza osoasa.

La inceput, tratamentele se faceau numai cu ceaiuri si ventuze. Dupa secolul al XVI-lea s-a recomandat cura intr-o localitate montana, mai ales in zona padurilor de conifere. Ulterior au aparut interventiile cu pneumotorax si terapia chirurgicala, cu extirparea zonei cavernoase a plamanului.

In secolul XX a fost lansat tratamentul medicamentos, tot mai perfectionat, cu antibiotice si diferite preparate chimice tuberculostatice. In urma acestor tratamente s-a inregistrat o scurta perioada de regres a bolii, chiar pana la eradicarea totala in unele tari.

Din motive socio-economice, in ultimele decenii, tuberculoza a recidivat in forta, devenind o problema importanta de sanatate publica pentru multe tari, inclusiv pentru Romania, avand consecinte grave deoarece, in cazul netratarii la timp, face inca multe victime.

In Romania, boala a inregistrat un declin substantial intre anii 1950-1980 dar, in ultimele doua decenii, numarul bolnavilor a crescut iarasi, devenind o boala endemica, prezenta in toate zonele tarii.

Incidenta medie a cazurilor de tuberculoza din Romania este, in prezent, de 432 bolnavi raportati la 100.000 de locuitori, ceea ce ne situeaza pe primul loc in Europa. Datele statistice referitoare la judetele din Moldova arata ca tuberculoza ocupa un loc de frunte intre bolile cronice, mai ales la persoane din mediul rural si la fumatorii pasionati. Barbatii bolnavi cu varste de 25-50 de ani sunt de 2-3 ori mai numerosi decat femeile de aceiasi varsta.

Declansarea tuberculozei este datorata prezentei in aer a acelui minuscul bacil descoperit de ROBERT KOCH in anul 1882, caruia ii poarta numele. Bacilul are forma de bastonas, lung de 1,5 – 5 microni, cu un invelis fin, format din substante grase si ceara. Boala se transmite cu mare usurinta de la persoane bolnave la cele sanatoase prin expectoratii, scuipat si picaturi de sputa eliminate in tuse si stranut sau prin praf bacilifer, care pluteste in aer dupa uscarea sputei, incarcata cu bacili. Astfel, un bolnav de tuberculoza poate deveni, intr-un an, sursa de infectare catre alte 10-15 persoane cu care vine in contact. Riscul de imbolnavire este mai mare la copii, adolescenti, batrani si persoane care sufera de diferite boli si au sistemul imunitar in accentuata scadere.

Transmiterea bolii se face intre membrii familiei, in scoala, internat, camine, cantine, locuri de munca.

Patrunderea in corp a bacilului Koch se face prin caile respiratorii si se localizeaza, in principal, la nivelul bronhiilor, dand tuberculoza pulmonara unde apar leziuni anatomice, superficiale sau profunde, sau migreaza pe cale limfatica pana la nivelul ganglionilor cervicali provocand scrofuloza, respectiv tuberculoza ganglionara.

In prezent au fost identificate 3 forme de bacili Koch: uman (Mezobacterium tuberculosis), bovin si aviar. Prin acesti bacili, contaminarea se face pe cale aeriana sau digestiva, prin saliva, sputa, puroi, urina, lapte, alimente infectate si praf.

Daca diagnosticul este facut la timp si organismul are o buna rezistenta imunitara, bacilul nu declanseaza boala ci ramane in plamanul omului sanatos intr-o stare latenta. De aceea se apreciaza ca numai 3-5 % din persoanele infectate se vor imbolnavi de tuberculoza.      In  cazul scaderii gradului de rezistenta a persoanei inoculate, bacilul se activeaza, se inmulteste rapid si declanseaza boala, mai ales la copiii si tinerii care locuiesc sau chiar dorm impreuna cu persoane bolnave.

Principalii factori favorizanti care sensibilizeaza organismul sunt : subalimentatia, raceala, gripa, surmenajul cu epuizare fizica si psihica dupa eforturi grele, oboseala cronica, viata dezordonata si neigienica, mediul de munca necorespunzator (in mine sau fabrici cu siliciu), sarcina, unele boli cronicizate (cancer, diabet zaharat,  hepatita, hipertensiune arteriala, boala Basedow, rujeola, tifos, sifilis), precum si stresul si supararile din familie si societate sau supararile din dragoste. Rezistenta la actiunea acestor factori este foarte redusa la copii mici (0-5 ani), la pubertate si tinerete, cu dezechilibre neuro-hormonale (15-30 ani) si la batranete (peste 50-60 de ani).

Trebuie subliniat faptul ca tuberculoza nu este o boala ereditara. La nastere, copiii nu sunt infectati cu bacilul Koch chiar daca mamele sunt tuberculoase. Daca in primele 10 zile de viata, noii nascuti sunt vaccinati contra tuberculozei si sunt izolati din mediul familial infectat, ei pot sa ramana sanatosi tot restul vietii.

Posibilitatea ulterioara de imbolnavire se verifica prin testul cu tuberculina (un extract purificat din bacilul Koch) in urma caruia organismul rectioneaza printr-o stare alergica, permitand identificarea persoanelor infectate. Acest test este absolut necesar la copii, la tineri care lucreaza in sanatoriilor T.B.C. si la lucratorii din fermele zootehnice cu bovine bolnave.

Daca examenul bacteriologic confirma prezenta bacilului Koch iar examenul radiologic stabileste zonele de extindere, se impune inceperea imediata a tratamentului medicamentos sau fitoterapeutic, in functie de evolutia bolii (tuberculoza primara si secundara). Se cunoaste ca perioada de incubatie dureaza 1-4 luni, in functie de intensitatea infectiei, de virulenta germenilor si de rezistenta organismului. 

Primele simptome de manifestare sunt la inceput destul de discrete : stare febrila (37-38ºC), transpiratii nocturne, frisoane, junghiuri persistente, tuse uscata si apoi cu expectoratii muco-purulente (100-200 g), galben-verzuie, striata sau cu firisoare de sange,  bronsita difuza, astenie, lipsa poftei de mancare. Mentionam ca tusea tuberculoasa are loc toata ziua, eventual cu urme de sange, deosebindu-se de tusea tabagica provocata numai dimineata.

Treptat, simptomele devin agravante si apar dureri acute in piept, dispnee (dificultati de respiratie cu senzatie de sufocare), pneumonie, pleurezie purulenta in cavitatea pleurala, leziuni nodulare, emfizem pulmonar, alveolita tuberculoasa, febra mare (39-40ºC), caverne pulmonare si ganglionare, adenopatii traheo-bronsice, hemoptizii cu pierderi frecvente de sange (40-200 g pe zi), mai ales dupa eforturi fizice, cianozarea intensa, scaderea rapida in greutate.

Infectia tuberculoasa se extinde si in alte zone ale corpului (laringe, intestine), mai ales in cazul suprainfectiilor (repetate si succesive) cu bacili, care pot reactiva vechile leziuni, mai frecvent la persoane cu rezistenta diminuata (batrani, femei insarcinate, diabetici si copii).

Ajunsa in aceasta faza, boala netratata corespunzator duce la deces prin asfixie sau soc, cu hemoragie intensa, mai ales dupa un efort fizic sau dupa administrarea unor medicamente congestive (cu iod).

Tratamentul tuberculozei pulmonare este de lunga durata, iar succesul vindecarii depinde in mare masura de momentul depistarii bolii. Acest tratament trebuie sa fie intensiv si constant, fara intreruperi, pe o durata de minim 6 luni, chiar daca dupa 2-3 luni au disparut tusea, febra si bacilii din eliminarile bolnavului (sputa, puroi, urina). Uneori tratamentul trebuie sa fie prelungit la 1-2 ani, evitand riscul de recidivare a bolii. Din tratament nu va lipsi vaccinarea cu B.C.G. (bacilul Calmette-Guerin) precum si administrarea unor preparate tuberculostatice (ex. hidrazida acidului izonicotinic), cu efecte antibiotice, chimioterapeutice si de crestere a rezistentei la suprainfectia cu bacili. In unele cazuri se aplica pneumotoraxul artificial care consta din introducerea, prin punctionare, a unei cantitati de aer in cavitatea pleurala.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Detalii despre tuberculoza )

Astmul bronsic

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Multe persoane, indiferent de varsta, in deosebi copiii si barbatii de peste 65 de ani, acuza o stare patologica grava, cu inflamatii ale cailor respiratorii si crize spontane care determina dificultati in inspirarea si evacuarea aerului din plamani (dispnee), mai frecvent noaptea, intre orele 24-2 si in sezoanele reci, sfarsit de toamna, iarna si inceput de primavara.

Pacientul simte o apasare violenta la nivelul pieptului, are nevoie de mai mult aer proaspat, oxigenat si, adesea, intra intr-o stare de anxietate, cu panica la ideea mortii imediate prin asfixiere.

Ca manisfestare exista mai multe tipuri de astm (bronsic, cardiac, dispeptic, profesional, alergic de natura infectioasa etc), cel mai raspandit fiind astmul bronsic.

Boala afecteaza, in prezent, circa 100 milioane de persoane la nivel mondial si peste 1 milion de bolnavi din Romania. Statisticile arata ca, pe plan mondial, 7-10% din copii sufera de astm, mai frecvent in tarile dezvoltate (Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda, Marea Britanie), fapt care duce la ideea ca astmul a devenit o problema majora de sanatate in intreaga lume. Un bolnav celebru a fost premierul englez Winston Churchill.

Numarul copiilor din Romania afectati de astm bronsic este de 300.000 – 400.000. Din 20 copii de varsta scolara, unul este bolnav de astm. Acestia nu mai pot practica exercitii fizice, nu pot face sport si sunt afectati din punct de vedere psihic.

Accesele reversibile de sufocare, cu senzatia lipsei de aer, pe o durata de la cateva minute pana la cateva ore, sunt datorate unei ingustari treptate a bronhiilor si bronhiolelor, avand ca efect declansarea unei tuse cu expectoratie, hipersecretie, edeme si spasme ale musculaturii netede din bronhiole. Inspiratia este lenta si dificila, chiar daca se face cu gura deschisa iar expiratia este mai greoaie, prelungita si suieratoare.

Crizele astmatice se pot repeta de cateva ori pe zi, dupa care urmeaza o perioada de calm relativ, cu respiratie aproape normala, adesea inselatoare. Pot interveni si stari permanente de tuse, cu expectoratie si dispnee. Cand crizele de sufocare se prelungesc sau se repeta la intervale scurte, apar transpiratii reci, cianoza din lipsa de aer, tahicardie, anxietate si chiar deces, prin insuficienta respiratorie sau cardiaca.

Principalii factori declansatori ai astmului bronsic sunt: conditiile agresive de clima (frig, ceata, vant), unii agenti alergici (polenul de crin si zambile, praful de casa, mucegaiuri, fulgi, pene, peri de animale, insecte, fibre de bumbac si lana, pulberi etc). Un studiu efectuat in Spania de Jean-Paul Zock arata ca 20% din cazurile de astm sunt provocate de produsele de curatat casa (sprayuri de covoare si geamuri, odorizante de mobila) care maresc riscul de imbolnavire la 70%.

Nu sunt de neglijat continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Astmul bronsic )

Bronsiectazia

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Este o afectiune cronica, congenitala sau dobandita, caracterizata prin inflamarea neregulata a bronhiilor mici si mijlocii, infectarea lor cu bacteria Pseudomonas aeroginosa si stagnarea secretiilor in bronhiole. Marimea dilatatiilor este variabila, de la un sambure de cireasa pana la aceea a unui ou.

Formele dobandite apar dupa procese stenozante bronsice (tumori, corpi straini), abcese pulmonare, tuberculoza pulmonara, infectii ale cailor respiratorii superioare (sinuzite, rinite, rujeola, tuse convulsiva).

Boala apare mai frecvent dupa 40 de ani, in special la barbatii fumatori si la persoanele care au suferit de bronsita cronica si  pneumonii repetate, care au dus la fibroza si scleroza pulmonara. Incepe de la baza plamanilor, mai intai pe partea stanga, cu distrugerea musculaturii si dilatarea bronhiilor in diferite forme (cilindrica, fuziforma si sacciforma).

Episoadele infectioase apar toamna sau la sfarsitul iernii si se caracterizeaza prin tuse (la inceput uscata si apoi cu expectoratie muco-purulenta). Tusea devine rapid abundenta (100-300 ml/zi), mai ales dimineata la trezire sau la schimbarea pozitiei corpului cand secretiile adunate in timpul noptii devin inecacioase si necesita a fi eliminate, realizand astfel „toaleta bronhiilor”.

Evolutia bolii este cronica, cu episoade infectioase frecvente, tusea este insotita de hemoptizii grave prin pierderi vizibile de sange, complicate cu bronhopneumonie, abcese cerebrale, gangrene pulmonare, septicemii, cord pulmonar cronic si complicatii renale sau intestinale.Diminuarea secretiei bronsice se realizeaza printr-un regim cu lichide reduse si fara sare.

Tratamentele fitoterapeutice

Se pot face cu infuzii de plamanarica, patlagina, podbal, cimbru de gradina si isop sau cu decoct de iarba mare si fenicul.

Bune efecte are siropul din radacina de nalba si uleiurile eterice bogate in geraniol si citronelol, cu actiuni puternic bactericide.

Apiterapia recomanda:

v      tinctura de propolis (cate 30 picaturi de 3 ori pe zi), intr-un paharel cu apa calduta sau lapte;

v      miere de albine omogenizata cu diferite produse vegetale (petale de trandafir de dulceata, frunze proaspete de patlagina sau ceapa coapta).

Regimul alimentar

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bronsiectazia )

Bronsita

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Bronsitele sunt afectiuni maladive, acute sau cronice, care constau din inflamarea persistenta a bronhiilor, cu tuse si expectoratii, provocate de o mare diversitate de factori, in deosebi infectii respiratorii cu virusuri, streptococi, stafilococi, ciuperci patogene. Un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii din anul 1996 arata ca infectiile respiratorii reprezinta prima cauza de mortalitate prin boli infectioase din lume.

Bronsita acuta, in stadiul primitiv, este produsa de factori exogeni, virotici sau microbieni, in majoritate germeni saprofiti ai cailor respiratorii superioare. Acestia devin patogeni sub influenta unor factori favorizanti si predispozanti care declanseaza starile alergice: inhalarea de substante chimice, gaze toxice din mediul poluat (amoniac, clor, formol etc), mucegaiuri, fum de tigara, praf de casa, polen, par, pene. Rolul negativ al fumului de tigara este demonstrat statistic prin aceea ca din doi barbati fumatori a peste un pachet zilnic, cu varsta de 50 de ani, unul este bolnav de bronsita cronica.

Proliferarea microorganismelor daunatoare este favorizata de anumite conditii cum ar fi: frigul, ceata, vantul, schimbari bruste de temperatura, inhalarea aerului rece, umed sau prea cald, atmosfera insalubra si puternic viciata, consum de apa rece, surmenaj, subnutritie, debilitate si stare gripala.

In faza acuta, bronsita apare atat la copii cat si la adulti, mai frecvent dupa varsta de 40 de ani.

Debutul bolii se manifesta prin febra moderata, cu temperaturi de 37-38ºC, dureri de cap, astenie, dureri musculare si transpiratii intense.

Dupa 2-5 zile apare tusea iritanta, urmata de o expectoratie mucoasa si apoi muco-purulenta, rar cu suvite de sange, raguseala si usturime in piept. Bolnavul acuza o senzatie de arsuri retro-sternale, mai accentuate din cauza tusei. Daca bronsita este tratata corect, crizele dispar spontan, fara complicatii sau sechele, dar pot sa reapara la intervale neregulate, fiind declansate de noi factori favorizanti: consumul de capsuni si oua in exces, peste, traume psihice puternice si unele boli infectioase (pojar, gripa, guturai, tuberculoza).

La nivelul cailor respiratorii superioare, unde infectia ataca mucoasa traheei, apar traheobronsite, rinosinuzite, faringite, amigdalite si laringite.

Bronsita acuta dureaza 10-15 zile, in functie de rezistenta bolnavului, copiii si persoanele varstnice vindecandu-se mai greu.

Bronsita cronica se instaleaza, treptat, prin tuse convulsiva si hiperexpectoratie muco-purulenta, galben-verzuie, cu durata de cel putin 3 luni pe an, minim 2 ani consecutiv. Pe fondul unei bronsite cronice, netratata in mod corespunzator, boala se poate complica, mai ales la copii si batrani, ducand la o febra mare (39-40ºC), astm bronsic, crize de sufocare, bronsiectazie, emfizem, bronhopatie cronica, insuficienta respiratorie si cardiaca, steatoza pulmonara, tuberculoza si cancer pulmonar. In aceste cazuri este necesara continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bronsita )

Emfizemul pulmonar

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Este o boala cronica ce se caracterizeaza prin cresterea in volum a plamanilor, dilatarea alveolelor pulmonare si sclerozarea peretilor aortei pulmonare, ca urmare a pierderii elasticitatii si degenerarea treptata a invelisului elastic pulmonar, afectand mai frecvent pe barbatii varstnici, de peste 50 de ani.

Cauzele declansarii bolii sunt multiple: bronsite cronice, astmul bronsic cronicizat, pneumonie acuta, sclerozarea plamanilor, paralel cu inaintarea in varsta, tuberculoza pulmonara, infectii bacteriene sau virale, boli profesionale la unele grupe de meserii (sticlari-suflatori, mineri, muzicanti la instrumente de suflat), fumul de tigara si poluarea permanenta a atmosferei din unele zone industriale si din centrele urbane cu trafic rutier intens de autovehicule care au pierderi masive de gaze toxice.

Dupa instalarea bolii apar simptomele specifice: tuse seaca, expectoratie muco-purulenta, scaderea ventilatiei pulmonare si a oxigenarii alveolare a sangelui, insuficienta respiratorie, suierat in timpul expiratiei, sufocare cu lipsa de aer, mai intai la efort si ulterior permanent, senzatie de apasare in piept, cianozarea fetei (buze si obraji) si a membrelor, bombarea cosului pieptului.

Tratamentele fitoterapeutice

Recomanda un arsenal de proceduri, cu bune rezultate daca sunt aplicate cu mare atentie. Sunt eficiente infuziile sau decocturile din plante medicinale care contin, ca substante active, mucilagii, saponozide si uleiuri eterice, cu proprietati emoliente, expectorante, antitusive, antispastice si antibiotice.

Se recomanda, in primul rand, infuziile cu flori si frunze de podbal sau din combinatia cu flori de ciubotica-cucului, lacramioare, levantica si musetel, frunze de patlagina, plamanarica si roinita, herba de isop, unguras, salvie, cimbru, scai vanat si fumarita. Tot ca ceaiuri se folosesc mugurii de alun (cu actiune antisclerotica) si radacinile de lemn dulce.

Bune rezultate se obtin cu tinctura 10% si sirop din muguri de brad sau tinctura din herba proaspata de caltunasi in alcool 70º (2-3 lingurite pe zi). Se mai recomanda o cura de 1-2 luni pe trimestru cu macerat de usturoi in alcool 96º, cu adaus de miere de salcam si propolis. Bolnavii din zone montane nu vor neglija cura cu fructe de ienupar, care are efecte benefice pentru majoritatea afectiunilor pulmonare.

Reteta autorului

Podbal, ciubotica cucului, patlagina, roinita, isop, salvie, ienupar, ceapa, lavanda si musetel.

Regimul alimentar

Consta din 5-6 mese pe zi, cu cantitati reduse de hrana, saraca in sare, dar bogata in legume si fructe. Se va evita, pe cat posibil, cresterea in greutate la persoanele slabite si starea de obezitate la supraponderali.  De la inceputul manifestarii bolii se va consuma ulei de masline (cate 3 lingurite pe zi luate inainte de mese), timp de 1-2 saptamani pe luna, sau o tinctura de usturoi (cate 20 picaturi de 2 ori pe zi).

Regimul de viata

Impune renuntarea definitiva la fumat. Zilnic se va face gimnastica respiratorie timp de 10 minute, prin expirarea intr-un tub introdus intr-un borcan de 10 litri cu apa curata. De 3 ori pe saptamana se vor face bai calde timp de 10 minute. Bolnavul va fi indemnat sa faca, zilnic, multa miscare in aer curat, va evita racelile si efortul fizic, atat in exercitarea activitatii profesionale cat si la mersul fortat.

Tratamentul balneoclimateric

Este recomandat cu apele iodurate de la Baile Govora si cu apele cloruro-bicarbonatate sodico-silicioase din statiunile Malnas, Covasna si Felix.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Emfizemul pulmonar )

Pneumonia

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Numita popular si „aprindere de plamani”, boala constituie cea mai frecventa complicatie pulmonara care poate sa apara in sezonul de trecere de la iarna la primavara. Ea consta dintr-o inflamare a parenchimului pulmonar, fara supuratie, la unul sau la ambii plamani, fiind urmarea unei raceli care nu a fost tratata corect. Este favorizata de frig, oboseala, surmenaj si diverse infectii (gripa, pojar, tuse convulsiva).

Dupa modul de declansare, pneumoniile pot fi bacteriene sau virale.

Pneumonia bacteriana, produsa de prezenta unor grupe de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi), dand pneumonia pneumococica, bronhopneumonia si alte pneumonii bacteriene. In cazul pneumoniei pneumococice, bacteriile (pneumococii) pot fi prezente la indivizii sanatosi in cavitatea bucala si in faringe iar la bolnavi trece in plamani si in sputa, mai frecvent la barbati, in special iarna.

Boala este favorizata in conditii de frig, umiditate oboseala fizica sau psihica, alcoolism, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabet zaharat, gripa si laringita.

Localizarea pneumococilor este in lobii inferiori si in plamanul drept, declansand boala care se manifesta printr-o congestie alveolara (incarcarea alveolelor cu un exudat format din hematii, leucocite si fibrina), exudat purulent, febra mare (39-40ºC), frisoane repetate, junghiuri si dureri la nivelul pieptului si al umarului, slabiciune in corp si ameteli.

Pneumonia virala, cea mai des intalnita in timpul iernii si la inceputul primaverii, este provocata de virusuri (gripale, paragripale, adenovirusuri). Debuteaza mai lent si se manifesta prin forme mai moderate: febra, dureri de cap si de spate, tuse seaca cu evolutie in expectoratii mucoase, cu aspect ruginiu. Treptat se observa o agitatie exagerata, ducand pana la delir.

Batranii, copiii si bolnavii cronici de afectiuni cardiovasculare, respiratorii, hepatice si diabetice au o rezistenta scazuta si de aceea trebuie sa evite locurile aglomerate si vizitele in spitale. La acestia pneumoniile pot evolua in forme grave de abcese pulmonare, pleurezie purulenta, pericardita, insuficienta cardiaca, uneori cu sfarsit fatal.

Tratamentele fitoterapeutice recomanda specii de plante medicinale cu actiuni diuretice, emoliente, antiinflamatoare, sedative, hemostatice, antibacteriene, antitoxice, vitaminizante si mineralizante.

In consumul intern au bune efecte infuziile sau decocturile cu plante,  luate separat sau in amestecuri din:

v      flori de soc, tei, ciubotica-cucului, nalba mare, lumanarica;

v      herba de isop, cimbrisor, salvie, podbal, patlagina;

v      fructe de maces, anason si catina;

v      radacini de tataneasa si troscot, cu actiuni emoliente si antibacteriene.

Se mai pot lua zilnic cate 3 linguri de vin alb diluat cu apa fierbinte in care se macereaza radacini de tataneasa.

Bune rezultate se obtin cu ulei de pin (cate 25 picaturi de 2-3 ori pe zi, cu 20-30 minute inainte de mesele principale, intr-o cura de 2-3 saptamani).

In perioada de convalescenta se recomanda ceaiuri caldute, vitaminizante,  cu macese, catina, ciubotica-cucului, roinita sau tei, indulcite cu miere de albine.

In tratamentul extern se fac impachetari pe piept sau spate cu extract de coada calului, patlagina si podbal, comprese cu bitter suedez si cataplasme cu seminte fierte de in (in 4 sedinte pe zi) sau cu faina de mustar negru, aplicate zilnic pe piept, avand efecte revulsive. Sunt benefice frectiile pe piept si pe spate cu ulei de sunatoare sau cu solutie alcoolica de menta si lavanda in perioada febrila.

In unele zone se folosesc cataplasme cu branza proaspata, aplicate in 4 reprize pe zi, a cate 20 minute.

Dupa ce a disparut starea de febra se pot face bai generale cu cimbrisor sau cu mustar negru (100-200 g seminte puse intr-un saculet de tifon care se scufunda in apa calda cu 5 minute inainte de baia ce dureaza 20 minute). Dupa baie, corpul nu se sterge, se imbraca intr-un halat gros si se trece in pat cald pentru a transpira abundent.

Pentru degajarea cailor respiratorii se vor face inhalatii calde cu uleiuri esentiale de brad, pin, salvie, cimbrisor si eucalipt.

Regimul alimentar

Trebuie sa includa multe lichide (supe calde, sucuri de fructe), salate din legume proaspete si multe fructe bogate in vitamine si minerale (lamai, portocale, grapefruituri, coacaze negre, afine etc). Se mai recomanda propolis, drojdie de bere, grau germinat si fulgi de ovaz.

Regimul de viata

Impune un repaus la pat, unde bolnavul va fi bine invelit, intr-o camera incalzita si aerisita, cu respectarea stricta a normelor de igiena. Va renunta definitiv la fumat. Intrucat boala este transmisibila, pacientul va fi izolat, in spital sau la domiciliu, mai ales in cazul pneumoniei bacteriene, astfel ca membrii familiei sau alte persoane sa nu fie contaminate.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Pneumonia )

Pneumonia si emfizemul pulmonar

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

 Aparitia covorului vegetal din primavara este un prilej de mare bucurie, pentru toate vietuitoarele, in fata exploziei de frumuseti multicolore ale naturii.

Nu intamplator viata omului se masoara in primaveri, inscrise pe rabojul existentei. Tinerii canta cu mare bucurie „am 20 de primaveri” , iar octogenarii spun cu mare speranta „mai am 20 de primaveri„.

Dupa o iarna lunga, friguroasa si, pe alocuri, cu zapada mai abundenta, multi locuitori ies in primavara cu organismele mai sensibilizate, mai debili, unii mai bolnavi si cu organele digestive intoxicate, in grade variate, din cauza unei alimentatii predominant carnara.

Printre bolile mai frecvente la trecerea de la iarna la primavara foarte importante sunt afectiunile respiratorii cauzate de debilizarea organismului in timpul lunilor de iarna si a schimbarilor survenite in factorii de mediu, respectiv temperatura si umiditatea aerului. Datele statistice din trecut aratau ca bolnavii grav de plamani rezistau in lunile de iarna dar cedau la venirea primaverii, tocmai cand primele raze de soare le dadeau speranta insanatosirii.

Cele mai multe internari in spitale, in primele luni de primavara, sunt impuse de bolile de plamani, de la gripa si guturai, la tuse, astm bronsic, pneumonie, emfizem pulmonar si tuberculoza.

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Pneumonia si emfizemul pulmonar )

Gripa

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Este o boala acuta, destul de frecventa in sezonul rece al anului (ploi reci, vanturi, ceata, ninsori, viscole, temperaturi foarte scazute). Are un caracter infecto-contagios fiind provocata de peste o suta de tulpini de virusuri gripale (din serotipurile A, B, C). Uneori prezinta mari posibilitati de extindere sub forma de epidemii, pe o arie geografica limitata. Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba radical structura antigenica, la anumite intervale de timp, chiar la peste 20 de ani, determinand aparitia unor noi tulpini virale, fata de care populatia nu are anticorpii de imunitate. In aceste cazuri apare pandemia de gripa care se raspandeste rapid si poate afecta zone foarte extinse ale globului. In secolul al XX-lea au existat 3 pandemii grave de gripa: in anul 1918 (gripa spaniola care a cauzat decesul a 40 milioane de locuitori), apoi in anii 1957 si in 1968.

Transmiterea bolii se realizeaza, de la persoane bolnave, prin picaturile de saliva emise prin tuse, stranut sau vorbire, punand in pericol viata celor din jur, mai ales la copii, bolnavi de afectiuni cronice, persoane slabite si in varsta de peste 65 de ani, cu carente vitaminice acute si cu sistemul imunitar scazut.

Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, pe plan mondial, exista aprox. un miliard de persoane cu risc crescut de imbolnavire grava de gripa, care poate evolua spre pneumonie si chiar deces, mai ales la persoanele varstnice.

Dupa o incubatie de cateva ore sau 1-4 zile, apar brusc simptomele caracteristice: tuse seaca, iritanta, stranut, febra mare (39-40ºC), guturai, scurgeri nazale, frisoane, senzatie acuta de frig, dureri de cap, lacrimare, dureri si roseata in gat, raguseala, dureri articulare si musculare, indispozitie, oboseala, somnolenta, stare de astenie asociata cu transpiratie.

Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie sa fie tratata cu mare grija pentru a evita o suprainfectie, cu evolutii sub forma de epidemii sau chiar pandemii. In acest caz apar complicatii agravante: pulmonare (bronsita, laringita, sinuzita, angina, pneumonie severa), neurologice si digestive (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivita, meningita, otita, pericardita, miocardita si chiar decese bruste la copii si batrani, in numai 24-48 ore. Cele mai frecvente epidemii de gripa survin pe neasteptate si sunt declansate in aglomeratii urbane, in colectivitati de muncitori si, mai ales, la copiii din crese, gradinite, scoli si camine.

Tratamentele fitoterapeutice

Medicina naturista prezinta un larg arsenal de procedee cu care se poate interveni in mod eficient. Mai intai sunt recomandate ceaiuri fierbinti din plante medicinale cu proprietati neurosedative, antiinflamatoare, emoliente, expectorante, sudorifice, antitusive si de protectie fata de contaminarea virotica. Efectele cresc prin combinarea ceaiurilor cu aspirina preparata din scoata de salcie.

Pentru administrare interna, sunt indicate ceaiurile calde din flori de tei si de soc (cate 1-2 lingurite la o cana de apa) din care se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine, avand actiune sudorifica pentru declansarea transpiratiei.

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Gripa )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...