Tratamentul naturist al uremiei

Posted on 1 aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 01.06.2006.

Uremia este creşterea patologică a cantităţii de uree sau acid uric (uricemie) din sînge, cînd rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. Ureea este un produs final de metabolizare a aminoacizilor din proteine. Azotul provenit din degradarea proteinelor este eliminat din rinichi, în cea mai mare parte, sub formă de uree dar şi de acid uric sau săruri de amoniu. Creşterea concentraţiei acidului uric în sînge şi depunerea de uraţi, în special, la nivelul articulaţiilor determină boala cunoscută sub numele de gută. Acumularea ureei în sîngele plasmatic, denumită în mod obişnuit, deşi impropriu, uremie – mai corect ar fi sindrom azotemic sau azotemie – are repercusiuni specifice asupra tuturor aparatelor şi sistemelor organismului uman. Se recomandă, prioritar, asistenţa medicală de specialitate la o secţie de urologie şi nefrologie, precum şi regim dietetic, ceaiuri, apiterapie, presopunctură şi acupunctură.

Uremia este o afecţiune gravă şi este bine să se evite improvizaţiile terapeutice. În cele mai multe cazuri, bolnavii necesită spitalizare îndelungată. Pe lîngă medicaţia recomandată de către medicul specialist, însoţită în mod obligatoriu de regim alimentar sever, foarte utile sînt şi ceaiurile. Tratamentele cu plante medicinale sînt bune adjuvante, mai ales, în formele cronice şi nu în cele acute, care necesită spitalizare imediată.

Pentru tratamentul uremiei, specialiştii în fitoterapie de la Centrul Aroma din Iaşi (aflat în cadrul Universităţii Agronomice) ne-au oferit reţetele unor ceaiuri din plante, care au dat rezultate în cazul celor diagnosticaţi cu această boală. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, şeful acestui centru, în primul rînd este recomandată infuzia din flori de porumbar (Prunus spinosa) – o linguriţă flori uscate la 250 ml apă clocotită. Se poate face şi decoct dintr-o linguriţă de fructe bine coapte la 250 ml apă. Se beau 2-3 ceaiuri/zi. Ceaiul este diuretic, depurativ şi antiseptic.

Mătasea de porumb

Un alt remediu contra uremiei recomandat de dl prof. Milică este infuzia din mătase de porumb – o linguriţă de mătase uscată şi mărunţită la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni/zi. Mătasea de porumb (inflorescenţa femelă a porumbului) se recoltează atunci cînd este încă verde şi se usucă la umbră.

Primăvara, se consumă, vreme de 30-40 de zile, cîte 1 litru de ceai pe zi, din mătase de porumb, la cere se mai adaugă cozi de cireşe amare şi ghimpe (Xanthium spinosum). Într-un vas mare se pun la fiert 7-8 l de apă, în care se pune o mînă de mătase de porumb, una de cozi de cireşe amare şi una de ghimpe (de la Plafar). Se fierbe pînă cînd ceaiul capătă o culoare închisă, apoi se pune în sticle de 1 litru şi se păstrează la rece. Se consumă o sticlă pe zi (cîte 2-3 pahare o dată). Tratamentul se ţine de două ori pe an, apoi se verifică dacă uremia a scăzut. Dacă nu, tratamentul se continuă şi în anul următor.

Ceapa, un diuretic energic

Efecte deosebite în eliminarea rapidă a ureei şi acidului uric din sînge are consumul de ceapă, ca atare, cîte 1-2 cepe/zi sau decoct din 3 cepe mari date prin răzătoare la un litru de apă. Se beau două căni/zi, una dimineaţa şi una seara. Se poate prepara şi tinctură dintr-o ceapă zdrobită şi macerată timp de 10 zile în alcool de 70 de grade. Se filtrează şi se iau 2 linguriţe/zi, înainte de masa de prînz şi de culcare. Foarte util este şi un ceai diuretic din ceapă şi miere de albine – 100 g ceapă şi 50 g miere la 200 ml apă. Ceapa se toacă şi se fierbe 15 minute într-un vas acoperit, la foc moale. Se răceşte puţin, se strecoară, se stoarce şi, la lichidul obţinut se adaugă mierea. Se amestecă pînă la omogenizare şi se bea seara, la culcare.

Remedii pe bază de frunze de mesteacăn

Efecte terapeutice contra uremiei are şi infuzia din 1-2 linguriţe cu frunze de mesteacăn, uscate şi mărunţite, la o cană cu apă clocotită. După strecurare, se adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat. Se beau 2-3 căni/zi. Se poate prepara şi o infuzie concentrată, din 2 linguri de frunze la cană. Se lasă să se răcească la 40ºC, se adaugă un vîrf de cuţit de bicarbonat, pentru neutralizarea acidităţii şi astfel se lasă 6 ore, după care se bea în 2 reprize, la interval de 4 ore.

Foarte util este un amestec din frunze de mesteacăn (20 g), frunze de anghinare (5 g), frunze de urzică (15 g), turiţa mare (20 g) şi mătase de porumb (40 g). Se prepară infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

La fel se poate prepara şi consuma infuzia din amestec de frunze de mesteacăn (20 g), frunze de anghinare (30 g), coada calului (30 g), rădăcină de pătrunjel (10 g) şi fructe de măceş (10 g).

Pentru uremicii care au şi diabet, dl prof. Milică recomandă un amestec din frunze de mesteacăn (10 g), frunze de afin (30 g), fructe de cătină (30 g) şi parte aeriană din ciumărea – Galega officinalis (30 g). Se face infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă. Se beau 1-2 căni/zi, neîndulcite, timp de o lună.

Regim alimentar

Nu se fumează, nu se consumă alcool şi nici cafea. Este recomandat regim dietetic, cu reducere de proteine, bogat în glucide şi lipide. Se consumă alimente sărace în proteine, fără restricţie: cartofi, salate, leuştean, morcovi, sfeclă, conopidă, varză albă şi roşie, fasole verde, spanac, castraveţi, roşii consumate ca atare sau sub formă de suc, usturoi, fructe sub orice formă, orice fel de produse zaharoase şi grăsimi (unt, ulei, smîntînă, frişcă). Alimente complet interzise sînt conservele, brînzeturile fermentate şi carnea.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamentul naturist al uremiei )

Remedii din plante utile in glomerulo-nefrita cronica (Raspunsuri la scrisorile cititorilor)

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 18.10.2003.

Dna Elisabeta Dragnea, din Roman, ne intreaba ce fel de ceaiuri ii sint recomandate in tratamentul glomerulo-nefritei cronice. De stiut ca aceasta boala renala apare la nivelul glomerulilor – unitati filtrante ale rinichiului. Cind este tratata incomplet, ea ramine nevindecata. Se manifesta prin cresterea tensiunii arteriale, cefalee, ameteli, cresterea cantitatii de urina.

Dl prof.univ. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, ne-a spus ca alaturi de tinctura de propolis 20 la suta (cite 40 de picaturi pe zi, intr-un pahar cu apa calda, de 2 ori pe zi, cu o ora inainte de masa) si un regim alimentar corespunzator recomandat de catre medic, foarte utile in tratament sint: infuzia de anghinare (o lingura frunze la cana, cite 3 cani pe zi) si infuzia din frunze de mesteacan (2-3 linguri la cana, se bea in doua reprize pe parcursul unei zile).

Dintre amestecuri, dl prof. Milica va recomanda: flori de soc, sunatoare, trei frati patati, radacina de tataneasa si frunze de mesteacan, cite 10 g din fiecare, infuzie din 3 lingurite amestec la cana, cite 3 cani pe zi; frunze de zmeura (10 g), frunze de frag (10 g), urzica (10 g), frunze de mesteacan (10 g) si seminte de in (40 g), infuzie din 3 lingurite de amestec la 0,5 l de apa, cite 3 cani pe zi.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii din plante utile in glomerulo-nefrita cronica (Raspunsuri la scrisorile cititorilor) )

Tratamentul naturist al nefritelor

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 27.03.2003.

Nefrita este inflamatia tesutului renal, datorata, in general, unor infectii. Boala, acuta sau cronica, ataca tot sistemul capilar din organism, alterarile cele mai grave producindu-se in rinichi. Toate bolile cronice renale au in comun o distrugere treptata a nefronilor (tesut renal) si deci o limitare a functiilor renale. Formele tardive (tirzii) ale acestor boli se aseamana, iar simptomul este insuficienta renala, cu sau fara hipertensiune. Ceaiurile din plante medicinale sint un ajutor eficient in tratamentul acestor boli renale, dar trebuie consumate cu acordul si sub supravegherea medicului.

Regim alimentar si infuzii din amestec de plante

Atit medicina alopata, cit si cea complementara, naturista, recomanda ca in caz de nefrita acuta sau cronica, sa se puna accent pe regimul alimentar. Astfel, dupa 2-3 zile de repaus alimentar absolut, numai cu lichide sub forma de ceaiuri si sucuri din lamii, grapefruit, morcovi, tomate, struguri, ridiche neagra, foarte buna este o cura cu griu incoltit. Indicat este si laptele cald amestecat cu suc proaspat de patlagina (1 lingurita la cana). Se beau 2-3 cani/zi. Apiterapia recomanda tinctura de propolis 20 la suta, din care se pun 40 de picaturi in 20 ml de apa calda. Se face gargara si se inghite. La regimul alimentar se adauga si consumul de polen si faguri de miere. De ajutor este si otetul de mere cu miere, din care se pune 1 lingurita la 100 ml apa si se ia cite o lingura de amestec, din ora in ora, cu care se face gargara, apoi se inghite.

Cu actiune diuretica si proprietati colagog-coleretice, se poate folosi infuzia din frunze uscate de anghinare, 1 lingura la 500 ml apa. Se beau intre 200 si 500 ml infuzie/zi. Aceasta infuzie este recomandata, in special, bolnavilor care prezinta in acelasi timp si o afectiune hepatobiliara.

Radacina de telina, un remediu foarte eficient

Dupa cum ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, dintre plantele folosite cu succes in tratamentul sindromului nefrotic, chiar si la bolnavii cu suferinta renala, este telina. Se folosesc radacinile, bogate in saruri de potasiu, calciu si magneziu, vitamine si ulei volatil, cu importanta actiune diuretica si proprietati depurative, antiseptice, colagog-coleretice si tonic-generale. Telina se poate folosi sub forma de pulbere (radacina macinata), cite 1-2 g de 2 ori/zi sau sucul proaspat de radacina, cite 1-2 linguri/zi.

Telina intra si in compozitia siropului diuretic preparat din radacini de telina, marar si patrunjel in parti egale, care se pregateste sub forma de decoct. Se fierb, timp de 30 de minute, 200 g din amestecul de radacini impreuna cu 500 g zahar, intr-un litru de apa. Se beau 4-5 linguri/zi. Rezultatele, spune dl prof. Milica, sint mai bune cind formele de administrare se prepara din radacini proaspete si nu uscate, o parte din principiile diuretice continute pierzindu-se prin uscare.

Amestecuri de plante

Pentru tratarea nefritelor, alaturi de medicamentele recomandate de medic, se poate recurge si la 3-4 cani/zi din urmatoarele infuzii din amestec de plante: • frunze de mesteacan (3 linguri), coada calului si splinuta (cite 2 lg din fiecare) si busuioc (1 lg); • teci de fasole (2 lg), frunze de mesteacan, traista ciobanului, troscot, coada calului (1,5 lg din fiecare), busuioc, macese, radacina de obligeana, coada soricelului (1 lg din fiecare), seminte de patrunjel si flori de porumbar (1/2 lg din fiecare); • frunze de zmeur, fag, de urzica, de mesteacan (10 g din fiecare) si seminte de in (40 g). Se pun 3 lingurite de amestec la 0,5 l de apa. • talpa gistei, sunatoare, trei frati patati (10 g din fiecare), vetrice (Tanacetum vulgare, 5 g), coada calului, radacina de tataneasa (20 g). Se pun 3 lingurite la 0,5 l de apa si se fierbe 5 minute. • feciorica (Herniaria glabra), seminte de patrunjel, coada calului (20 g din fiecare). Se pun 2 lingurite amestec la 300 ml apa. Se beau 2 cesti/zi.

Ceaiuri complexe

Pentru nefrita acuta, fitoterapia recomanda un amestec din flori de nalba de padure (Malva silvestris, 5 g), radacini de patrunjel de cimp (5 g), fructe de maces (10 g), radacini de leustean (10 g), frunze de strugurii ursului (15 g), frunze de mesteacan riios (Betula verrucosa, 15 g), radacini de osul iepurelui (15 g), rizomi de pir (15 g). Se fierb 3 lingurite de amestec cu 3 cani de apa, timp de 5-10 minute. Se beau 3 cesti de ceai cald pe zi.
In caz de nefrita cronica, este indicata asocierea unui amestec din ventrilica (Veronica officinalis, 30 g), troscot (30 g) si turita mare (40 g). Peste o lingurita de amestec se toarna o cana de apa clocotita si se lasa sa stea 5 minute. Se bea, zilnic, la micul dejun, o ceasca de ceai cald.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamentul naturist al nefritelor )

Prostatita si hipertrofia prostatei

Posted on 8 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Tehnicile naturiste pot rezolva majoritatea cazurilor de prostatita si o mare parte din cazurile de adenom de prostata, cu conditia ca regimul alimentar si cel de viata sa fie respectate cu strictete.

Presupunem ca nu toti dintre cei interesati de aceste afectiuni glandulare cunosc unele detalii de anatomie si de functionare a organelor implicate. De aceea vom face cateva precizari pe care le consideram absolut necesare intelegerii problemei.

Prostata este o glanda mucoasa, anexa a aparatului genital masculin, de dimensiunea unei castane, situata sub vezica urinara intr-un tesut musculo-conjunctiv. Prin partea sa centrala trece uretra in care se secreta cea mai mare parte din lichidul seminal, de obicei in timpul actului sexual. Acesta se amesteca cu sperma si lubrefiaza mucoasa uretala.

Prostatita

Reprezinta o afectiune care se caracterizeaza prin inflamarea treptata a prostatei. Prezinta doua forme: acuta si cronica.

Forma acuta este o inflamatie microbiana produsa in urma unor infectii cu gonococi, stafilococi, streptococi, enterococi si colibacili si se manifesta prin edeme (umflaturi) si infiltratii glandulare, insotite adesea de colectari purulente. Apar uneori accese de febra, frisoane, urinare greoaie, cu mictiuni dese si nedureroase.

Forma cronica apare frecvent la persoanele care depasesc varsta de 40-60 de ani, datorita unor tulburari de echilibru hormonal, ajungand la o frecventa de aproximativ 40 % din numarul barbatilor de peste 50 de ani. Se manifesta prin sclerozarea si atrofierea tesutului glandular. Bolnavul prezinta dureri perianale si tulburari genitale cum ar fi ejaculari precoce sau intarziate, erectie dureroasa cu cantitate redusa a lichidului de ejaculare ajungand pana la impotenta sexuala. Prin hipertrofierea prostatei creste mult volumul tesutului musculo-conjunctiv, de cele mai multe ori cu proliferare papilifera. Se ajunge la ingustarea treptata a uretrei pana la inchidere totala, mictiuni foarte frecvente si dureroase, uneori cu sange, sau la franarea si blocarea curgerii urinei. 

Adenomul de prostata

Este o forma evolutiva a prostatitei netratata la timp, fiind caracteristica barbatilor care au trecut de „amiaza vietii”. Boala consta dintr-o tumora benigna, deci necanceroasa, care apare in jurul varstei de 60 de ani. Datorita presiunii create asupra vezicii urinare apare nevoia urinarii dese (polikiurie), la inceput de 2-5 ori in cursul noptii, cu jet urinar redus si ulterior si ziua, cu efort si jena la mictiune (disurie). Cu timpul se instaleaza oboseala cronica, lipsa poftei de mancare, dureri de cap si chiar o infectie a vezicii urinare care nu poate sa fie evacuata la timp din cauza obturarii uretrei. Bolnavul se obisnuieste cu suferinta, dar fenomenele se accentueaza treptat, in functie de ritmul cresterii adenomului. In aceasta faza poate sa apara o criza acuta de retentie totala a urinei, starea generala se agraveaza rapid, continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Prostatita si hipertrofia prostatei )

Inflamatiile si infectiile renale

Posted on 8 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Inflamatiile renale sunt afectiuni grave ale rinichilor, mai frecvent intalnite la femeile tinere si la cele care sufera de afectiuni cronice.  

Cistitele

Sunt inflamatii acute sau cronice ale vezicii urinare cauzate de unele infectii, ascendente sau descendente, pe uretra sau ureter, care provoaca un obstacol in eliminarea urinei. Boala este favorizata de infectii cu diferiti microbi (germeni patogeni, bacili coli, bacili proteus, stafilococi, inclusiv bacilul tuberculozei renale) sau de unele tumori vezicale si calculi. Este mai frecventa la femei tinere in perioada de activitate sexuala, la femei insarcinate si la cele diabetice. Manifestarea bolii consta din dureri abdominale, mictiuni frecvente si dureroase, cu arsuri si usturimi, mai intense in cursul noptii, urina tulbure, uneori cu puroi si sange (hematurie), frisoane, febra, indispozitii generale. Simptomele se accentueaza in conditii de frig, umezeala si oboseala, traumatisme locale, calculi vezicali sau dupa ulceratii provocate prin sondaje vezicale si alte boli genitale (vaginita, metrita, anexita). Prin cronicizare se ajunge la pielonefrita ascendenta, tuberculoza renala si calculoza vezical.

Tratamentul naturist recomanda ceaiuri cu cozi de cirese si visine, frunze de merisor si mesteacan, muguri de pin, plop negru si jneapan, matase de pormb, teci de fasole, radacini de pir si osul iepurelui, flori de soc, lumanarica, lavanda, fructe de dud, ienupar, strugurii-ursului, fragi si seminte de in si patrunjel. Efecte bune au tincturile de propolis, fenicul, coriandru, cimbru, ienupar (cate 30 picaturi pe zi timp de 5 zile) sau uleiuri eterice de chimen, fenicul, busuioc, pin si eucalipt. Extern se fac bai de sezut sau spalaturi vaginale cu infuzii de galbenele, musetel, coada-soricelului, nalba-mare, radacini de brusture si scoarta de stejar (timp de 5-7 zile consecutiv). 

Nefritele si pielonefritele

Sunt inflamatii, acute sau cronice, ale tesutului renal care apar la 14-21 zile dupa o infectie provocata de streptococi, stafilococi sau pneumococi. Apar frecvent la femei in perioada graviditatii dar si la  copii si batrani. Boala poate fi favorizata de prezenta unui obstacol la nivelul cailor excretoare renale (malformatii congenitale, sarcina, tumori pelviene, fibrom, chist ovarian, adenom de prostata, litiaza renala, tuberculoza, cancer.Debutul bolii este brusc, cu febra (39-400), frisoane, transpiratii, varsaturi, dureri violente in zona lombara cu iradieri spre vezica si coapsa. Rinichiul este marit si dureros iar urina devine sangeranda cu hematii si cilindri granulosi. Treptat apar dureri de cap, astenie, hipertensiune arteriala, tulburari digestive, insuficienta renala, edeme ale pleoapelor si picioarelor, scadere in greutate si alterarea starii generale. Se impune, in primul rand, tratamentul focarelor infectioase din corp (amigdalita, sinuzita, gripa, pneumonie, scarlatina, erizipel).

Tratamentul naturist utilizeaza o mare diversitate de plante: flori de albastrele, nalba continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Inflamatiile si infectiile renale )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...