Utilizările bradului în fitoterapie

Posted on 25 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 10.09.2007.

În scopuri terapeutice, cel mai mult sunt folosiţi mugurii de brad, care se formează primăvara, în vârful crenguţelor, având o culoare frumoasă verde crud, spre bucuria iubitorilor de natură, care le apreciază atât gingăşia, cât şi aroma pe care o radiază în jur.

Ciobanii culeg mugurii cu lungimea de două degete şi îi mestecă în timpul lungilor deplasări prin munţi, ca să le potolească setea şi să-i ferească de bolile pulmonare şi chiar de spiritele rele. După ce mănâncă 5-6 muguri pe stomacul gol, cu 15-30 minute înainte de masă, ciobanul simte împrospătarea respiraţiei, dezinfectarea gurii şi reglarea poftei de mâncare. Ajunşi în stână, fac o fiertură din muguri pe care o dau, într-o cantitate limitată, la oile slăbite pentru a le întrema.

Cetina de brad se adună în tot timpul anului, tăind ramuri tinere, lungi de 20-30 cm.

Răşina a devenit şi ea foarte preţioasă în tratarea unor boli. Aceasta se formează pe tulpină în locurile cicatrizate după răniri sau ruperi de ramuri şi scoarţă. Datorită conţinutului foarte ridicat în uleiuri eterice, răşina are acţiuni dezinfectante, antiinflamatoare şi cicatrizante pentru care se prelucrează, sub formă de tinctură, uleiuri şi unguente.

Cetina conţine o cantitate mare de răşină, iar mugurii au, în plus, ulei eteric, taninuri şi vitamine. Uleiul esenţial, extras prin antrenare cu vapori de apă timp de 4-5 ore, se află într-o cantitate destul de redusă (0,25 – 0,35 %), dar foarte valoroasă prin mirosul plăcut, balsamic şi înviorător.

Leac bun pentru bolile de plămâni

Discutând cu locuitorii din zonele de munte, înţelegem valoarea deosebită a mugurilor şi cetinei de brad pentru păstrarea sănătăţii oamenilor, produsele obţinute din organele vegetale aflându-se la baza multor tratamente pentru boli de mare gravitate.

În bolile de plămâni este cunoscut efectul de vindecare a afecţiunilor laringelui, traheei şi bronhiilor, cu efect de calmare a tusei şi de tămăduire a pneumoniei, pleureziei, bronşitei cronice, astmului bronşic şi tuberculozei. Datorită acţiunii expectorante, bactericide, revulsive, antiinflamatoare şi fluidizante a secreţiilor bronhice, pădurile de brad constituie un mediu excelent, încărcat cu uleiuri eterice şi miros de răşină în care se amenajează sanatoriile pentru refacerea sănătăţii bolnavilor cu afecţiuni respiratorii. În acest mediu se vor fortifica plămânii, căile respiratorii se vor elibera de spută, iar respiraţia va fi mai profundă şi uşoară. Continuare …

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Utilizările bradului în fitoterapie )

Remedii din petale de trandafir

Posted on 1 aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.06.2006.

Pentru a combate eficient şi pe cale naturală răceala, astmul bronşic, hemoptizia (expectoraţie cu sînge sau eliminare de sînge prin tuse) diareea cronică şi dizenteria, se poate utiliza o infuzie din 2 linguriţe petale de trandafir, proaspete şi zdrobite, sau o linguriţă de petale uscate, la 200 ml apă clocotită. Se lasă acoperit 15-20 de minute pentru infuzare, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se beau 2-3 căni/zi, după mesele principale. Pot fi folosite petale de la orice specie de trandafir, în afară de cele ale florilor de măceş. 

Pentru tratarea afecţiunilor aparatului respirator (bronşectazie, astm) se poate folosi un macerat din 100 g petale proaspete, tocate mărunt şi puse într-un vas de sticlă, în care se adaugă 150 g miere de tei. Se amestecă pînă la omogenizare, se acoperă vasul şi se lasă la macerat timp de 5 zile, la frigider. Se consumă cîte o linguriţă, dimineaţa şi seara. Nu se păstrează la temperatura camerei mai mult de 3 zile, deoarece devine toxic. Maceratul preparat din 10 g petale proaspete sau 5 g petale uscate ţinute timp de 3-5 zile în 90 g miere, se foloseşte în tratamentul micozelor bucale la sugari. O soluţie din 50 g petale proaspete macerate 10 zile în 200 ml vin roşu, este excelentă în gargarisme (pentru stomatite), în loţionări pentru întreţinerea părului şi în irigaţii vaginale pentru combaterea leucoreei.

Tinctura se face din 10 g petale proaspete puse în 100 ml alcool de 60 de grade şi lăsate la macerat 10 zile. Se agită zilnic de cîteva ori, pentru uniformizare, se strecoară şi se trece lichidul în sticluţe de culoare brună, bine capsate. Se consumă cîte 10-20 de picături diluate în apă, de 2-3 ori/zi, între mese, pentru tratament în caz de gripă, astm, hemoptizie şi dizenterie. Această tinctură se poate folosi şi pentru frecţii cutanate cu rol cicatrizant în acnee şi răni.

Apa de distilare sau „apa de roze” rezultă după separarea uleiului eteric prin decantare. Amestecată în infuzie de pelin alb, combate durerile de inimă, gastrointestinale şi de şale. Simplă, se poate folosi pentru spălături oculare, cu ajutorul unui tampon de vată, sau se pun comprese sterile în afecţiuni oculare, dureri de dinţi, eczeme şi urticarie. Contra pistruilor se prepară o soluţie din 300 ml apă de roze, 25 g flori de portocal, 150 ml glicerină, 25 ml alcool de 60 de grade şi 2,5 g caolin (se fac tamponări ale feţei de 2-3 ori/zi). O loţiune antiacneică extrem de eficientă se prepară din 100 ml apă de roze şi 100 ml alcool camforat (se fac frecţii uşoare în fiecare seară). Din 500 ml apă de roze, 500 ml rom şi 25 ml amoniac, se prepară un amestec foarte bun pentru combaterea mătreţii (se fac frecţii de 2-4 ori/săptămînă). Pentru combaterea ridurilor, se prepară o loţiune tonică din 200 ml apă de roze, 50 ml lapte de migdale şi 4 g sulfat de aluminiu.

Proporţia ingredientelor pentru „mierea de trandafiri” este de 100 g petale proaspete la 500 ml alcool alimentar de 60 de grade. Se lasă la macerat 24 de ore, se presează şi se strecoară. Se adaugă 900 g miere de albine şi 100 g glicerină. Se pune, apoi, pe baia de apă şi se concentrează pînă la 1 kg. Preparatul se foloseşte în caz de diaree cronică, angină, iritaţii ale gurii la copii, afte bucale şi alte afecţiuni la gît şi gură.

Oţetul aromatic din trandafiri se prepară din 250 g petale proaspete la 200 ml alcool de 70 de grade, amestecat cu 1800 ml oţet de calitate (eventual de mere). Se lasă la macerat 8-10 zile, cu agitaţie zilnică. Apoi, se strecoară prin tifon dublu, petalele se storc, iar oţetul se trece în sticle brune, bine închise. Se consumă cîteva picături într-un pahar cu apă, pentru dureri de cap, angină, scăderea febrei în răceli, afecţiuni în gît (amigdalită, traheită, laringită) şi redarea vitalităţii persoanelor slăbite. Este foarte bun în caz de leşin.

Pentru frecţii în dureri reumatice şi răceli, inflamaţii ale ţesuturilor lezate, răni şi ulceraţii sau comprese pe frunte pentru dureri de cap şi insolaţii, se prepară un oţet aromatic din 100 g petale uscate şi 1 l oţet de vin, la care se adaugă 3-5 g rădăcini de stînjenel. Se macerează 10 zile la soare.

Pentru ungerea buzelor crăpate sau a fisurilor de pe mamelonul sînului, rezultate foarte bune se obţin cu un unguent din 20 g petale uscate şi măcinate de trandafir, care se amestecă în 10 g untură. Se lasă 2 zile la macerat, apoi, se încălzeşte la foc lent şi se mai adaugă 20 g pulbere de petale. 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii din petale de trandafir )

Tratamente naturiste pentru bolile de primăvară

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 24.04.2004.

Nu întîmplător, viaţa omului se măsoară în primăveri. După o iarnă mai lungă decît ne obişnuisem, mai friguroasă şi cu zăpadă mai abundentă, mulţi au ieşit în primăvară cu organismele slăbite, mai sensibilizate, unii mai bolnavi şi cu organele digestive dezechilibrate. Plante medicinale pentru bolnavii de plămîni În primul rînd, apar cu mare frecvenţă, bolile aparatului respirator. Cele mai multe internări în spitale, în primele luni de primăvară, sînt impuse de bolile de plămîni, de la gripă şi guturai, la tuse, astm bronşic, pneumonie, emfizem pulmonar şi tuberculoză.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma din Iaşi, dintre plantele medicinale utile în aceste cazuri se remarcă podbalul. De asemenea, atît pentru cei bolnavi, cît şi pentru cei sănătoşi, dl Milică recomandă urzica vie, folosită încă din antichitate ca primă plantă medicinală a primăverii: „Cine neglijează cura de primăvară cu urzici ar putea avea necazuri cu sănătatea în tot cursul anului”. Cătuşnica (Nepeta cataria) este o plantă mai puţin cunoscută dar care a intrat în „arsenalul” speciilor de grădină de care omul nu ar trebui să se despartă: „Este plăcut mirositoare, întrucît conţine o cantitate mare de uleiuri eterice care acţionează în durerile pectorale, congestii pulmonare, tuse convulsivă şi în tusea seacă a fumătorilor, inclusiv în tuberculoză”.

Cîteva plante utile suferinzilor de inimă

Pentru afecţiunile cardiovasculare vine în mare ajutor luna mai, a lui Florar, cea mai frumoasă lună a anului, cînd natura îşi îmbracă mantia multicoloră, cu o vegetaţie tînără. În fiecare lună mai, inima îşi reia un nou ciclu, marcînd alte 50 de milioane de pulsaţii ritmice, pentru anul ce va urma. Cum spune dl prof. Milică, aşa cum cu o floare de mai se apropie inimile celor îndrăgostiţi, tot cu o floare de mai se ameliorează durerile celor suferinzi de inimă: „Pentru combaterea bolilor cardiovasculare, flora spontană din luna mai oferă floarea de mărgăritar sau clopotele de mai, numite de noi lăcrămioare (Convallaria majalis), cu flori mici şi graţioase ca mărgelele de alabastru şi cu fructe recomandate împotriva strănutului şi a dojenilor nevestelor. Nu întîmplător, după un vechi obicei francez, în prima duminică din luna mai, parizienii trăiesc bucuria mărgăritarului. Tone de flori se îndreaptă spre marea metropolă pentru a fi dăruite pariziencelor care vor deveni mai iertătoare pentru greşelile bărbaţilor din anul următor.

Din vremuri îndepărtate, florile de lăcrămioare au fost folosite ca tonic cardiac, în insuficienţe cardiace, nevroze cardiace şi ateroscleroze. La unele popoare, infuzia în vin a florilor de lăcrămioare era considerată bună la toate bolile”. Plantă de sezon este şi ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), o plăntuţă cu flori galbene sau roşii de la care se recoltează florile şi frunzele în lunile aprilie şi mai: „Conţinutul în heterozide cardiotonice, saponine, flavonoide şi derivaţi cumarinici îi imprimă proprietăţi cardiotonice, uşor hipertensive şi sedativ nervoase, fiind utilizată în boli cardiovasculare (tahicardie, angină pectorală, extrasistole de natură nervoasă, miocard slăbit, ateroscleroză). Se administrează sub formă de infuzii, extracte apoase, tincturi şi siropuri”. În boli de inimă mai este utilizată şi talpa gîştei (Leonurus cardiaca), plantă cunoscută încă din antichitate pentru efectele benefice în bolile cardiace, ceea ce i-a conferit şi denumirea ştiinţifică: „În frunzele şi florile de talpa gîştei se află heterozide cardiotonice care îi dau proprietăţi sedativ cardiace de trei ori mai puternice decît valeriana”. De asemenea, talpa gîştei are pentru om veritabile calităţi hipotensive şi vasodilatatoare periferice.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamente naturiste pentru bolile de primăvară )

Gripa

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Este o boala acuta, destul de frecventa in sezonul rece al anului (ploi reci, vanturi, ceata, ninsori, viscole, temperaturi foarte scazute). Are un caracter infecto-contagios fiind provocata de peste o suta de tulpini de virusuri gripale (din serotipurile A, B, C). Uneori prezinta mari posibilitati de extindere sub forma de epidemii, pe o arie geografica limitata. Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba radical structura antigenica, la anumite intervale de timp, chiar la peste 20 de ani, determinand aparitia unor noi tulpini virale, fata de care populatia nu are anticorpii de imunitate. In aceste cazuri apare pandemia de gripa care se raspandeste rapid si poate afecta zone foarte extinse ale globului. In secolul al XX-lea au existat 3 pandemii grave de gripa: in anul 1918 (gripa spaniola care a cauzat decesul a 40 milioane de locuitori), apoi in anii 1957 si in 1968.

Transmiterea bolii se realizeaza, de la persoane bolnave, prin picaturile de saliva emise prin tuse, stranut sau vorbire, punand in pericol viata celor din jur, mai ales la copii, bolnavi de afectiuni cronice, persoane slabite si in varsta de peste 65 de ani, cu carente vitaminice acute si cu sistemul imunitar scazut.

Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, pe plan mondial, exista aprox. un miliard de persoane cu risc crescut de imbolnavire grava de gripa, care poate evolua spre pneumonie si chiar deces, mai ales la persoanele varstnice.

Dupa o incubatie de cateva ore sau 1-4 zile, apar brusc simptomele caracteristice: tuse seaca, iritanta, stranut, febra mare (39-40ºC), guturai, scurgeri nazale, frisoane, senzatie acuta de frig, dureri de cap, lacrimare, dureri si roseata in gat, raguseala, dureri articulare si musculare, indispozitie, oboseala, somnolenta, stare de astenie asociata cu transpiratie.

Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie sa fie tratata cu mare grija pentru a evita o suprainfectie, cu evolutii sub forma de epidemii sau chiar pandemii. In acest caz apar complicatii agravante: pulmonare (bronsita, laringita, sinuzita, angina, pneumonie severa), neurologice si digestive (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivita, meningita, otita, pericardita, miocardita si chiar decese bruste la copii si batrani, in numai 24-48 ore. Cele mai frecvente epidemii de gripa survin pe neasteptate si sunt declansate in aglomeratii urbane, in colectivitati de muncitori si, mai ales, la copiii din crese, gradinite, scoli si camine.

Tratamentele fitoterapeutice

Medicina naturista prezinta un larg arsenal de procedee cu care se poate interveni in mod eficient. Mai intai sunt recomandate ceaiuri fierbinti din plante medicinale cu proprietati neurosedative, antiinflamatoare, emoliente, expectorante, sudorifice, antitusive si de protectie fata de contaminarea virotica. Efectele cresc prin combinarea ceaiurilor cu aspirina preparata din scoata de salcie.

Pentru administrare interna, sunt indicate ceaiurile calde din flori de tei si de soc (cate 1-2 lingurite la o cana de apa) din care se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine, avand actiune sudorifica pentru declansarea transpiratiei.

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Gripa )

Tusea

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Este simptomul cel mai des intalnit in bolile aparatului respirator. Acest act reflex constituie o reactie de eliminare a corpurilor straine patrunse pe caile respiratorii (fragmente de alimente, corpuri dure, gaze iritante, produse inflamatoare, mucozitati).

Ca urmare a stimularii unor terminatii nervoase din mucoasa respiratorie se declanseaza o inspiratie scurta si adanca, urmata de o expiratie brusca, spontana si zgomotoasa, datorita inchiderii traheei, in grade diferite.

Aceasta afectiune este de doua tipuri: uscata si umeda.

Tusea uscata este provocata de iritatiile mucoaselor care captusesc caile respiratorii. Fiind fara expectoratii, devine foarte obositoare si greu de suportat repetandu-se, la scurte intervale, atat ziua cat si noaptea.

Tusea umeda consta din eliminarea unor secretii ale mucoaselor cailor respiratorii (sputa, mucus, secretii nazale, sange) care invelesc eventuale corpuri straine din plamani si le transporta spre exterior prin miscari ritmice si bine coordonate ale cililor.

In timpul crizelor, tusea poate sa provoace raguseala, senzatie de sufocare si varsaturi, mai ales la copii, cu dureri intre coaste sau in epigastru, datorita eforturilor facute de musculatura intercostala in timpul tusei.

In multe cazuri, tusea uscata sau umeda poate sa survina in diferite boli ale aparatului respirator sau ca act reflex in bolile cardiace si in tumori intestinale.

Tusea convulsiva, denumita pertusis, este o boala infecto-contagioasa, intalnita frecvent la copii prescolari si scolari, mai ales la varste sub 3 ani, punandu-le viata in pericol. Boala este provocata de bacilul Haemophilus pertussis, usor transmisibil prin saliva infectata, de la o persoana bolnava la alta sanatoasa.

Dupa o incubatie de 7-14 zile, se declanseaza inflamatia acuta a cailor respiratorii, cu crize violente de tuse spastica, mai ales noaptea, uneori cu varsaturi. In bronhii se aduna cantitati mari de secretii, la inceput fluide si apoi vascoase, care necesita a fi eliminate pentru a evita asfixierea si voma. In timpul crizelor, bolnavul devine cianotic (se inroseste sau se invineteste usor), nu are pofta de mancare, ochii ii lacrimeaza si se ineaca cu propriile secretii care se ingramadesc in piept si franeaza respiratia, provocand starea de raguseala. Maladia poate sa dureze circa 6 saptamani, desi respiratia gafaitoare (denumita „cantecul cocosului„) persista, in unele cazuri, cateva luni de zile, mai ales pe fondul unei noi infectii sau iritari a cailor respiratorii superioare.

La copiii sub 2 ani, tusea convulsiva este o boala foarte grava, cu complicatii care pot duce la o mortalitate de 1-2%.

Tratamentele fitoterapeutice

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tusea )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...