Hameiul, paznicul unui somn profund

Posted on 25 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 08.10.2007.

Cine şi-ar fi imaginat că micuţele conuri de hamei pot avea atât de multe principii active, care să le facă benefice în tratarea unei game impresionante de afecţiuni? Hameiul este utilizat în diverse tratamente, ajutând la reglarea tulburărilor nervoase, la vindecarea unor afecţiuni gastrice şi reumatismale, dar este intens utilizat şi în alte domenii.

În vechime se credea că această plantă este păzită de zâne şi spiriduşi, întrucât avea proprietatea de a hipnotiza şi de a adormi pe toţi muritorii. Popoarele germanice, cu cea mai mare tradiţie în utilizarea hameiului, au fost acelea care au stabilit efecte miraculoase în combaterea insomniei, mai ales prin asocierea conurilor de hamei cu rădăcini de valeriană, aplicată într-o cură de două săptămâni. În decursul timpului, această combinaţie s-a dovedit foarte bine tolerată de organism şi de neegalat în combarea insomniei cronice, mai eficientă decât cel mai tare somnifer de sinteză chimică numit benzodiazepină, asigurând un somn liniştitor, fără a provoca efecte secundare şi dependenţe, aşa cum apar după medicamentul de sinteză.

Hameiul, aflat la început numai în flora spontană, a fost utilizat încă din Antichitate la prepararea unor băuturi şi ca aliment. Originar din Europa, a intrat în cultură începând din secolul VII, mai ales în zonele mai umede şi răcoroase din Centrul şi Vestul Europei. O amploare deosebită a luat cultura de hamei în secolele XIV-XV, o dată cu dezvoltarea industriei berii în Bavaria, Boemia şi Belgia.

Cele mai întinse plantaţii româneşti, în Cluj şi Sighişoara

Cele mai mari producătoare de hamei sunt, în prezent, Cehia, Germania, Danemarca şi SUA. În România, primele culturi de hamei în sistem grădinăresc încep să apară din secolul XIV în Transilvania şi din secolul XV în Moldova şi Ţara Românească. În prezent creşte spontan în lungul apelor curgătoare, păduri, zăvoaie, tufărişuri, de la câmpie până la altitudinea de 1.000 metri. Culturi mai întinse se găsesc în plantaţii special amenajate din zonele Orăştie, Cluj, Sighişoara, unde se valorifică conurile pentru industria berii.

Planta preferă terenurile umede, însorite sau semiumbrite, cu precipitaţii anuale de 550-650 mm, din care cele mai importante trebuie să cadă în lunile mai-iulie (310-340 mm).

Hameiul este o plantă perenă, căţărătoare ca o liană, cu tulpină groasă şi aspră la pipăit din cauza perişorilor în formă de cârlige. Lungimea tulpinii poate să ajungă la 3-5 metri, cu tendinţă de încolăcire în jurul altor plante folosite ca suport.

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Hameiul, paznicul unui somn profund )

Osteoporoza sau sindromul Leriche

Posted on 5 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , |

 Este o afectiune grava a sistemului osos, care a devenit o problema majora de sanatate publica, datorita unui dezechilibru prelungit intre procesul de degradare si cel de recuperare a masei osoase. Acest proces este corelat, semnificativ, cu varsta: intre 30-35 de ani exista o perioada de stabilitate a masei de tesut osos, dar dupa 35-40 de ani apare fenomenul de pierdere a masei osoase, mai pregnant la femei, cu accentuare dupa perioada de menopauza, odata cu scaderea nivelului hormonal.

Boala se caracterizeaza prin decalcifierea treptata a oaselor sau a tesuturilor spongioase, subtierea stratului acoperitor de cartilagii si scaderea densitatii oaselor din organism, ceea ce duce, usor, la fracturi de sold, coaste, maini, picioare si coloana vertebrala, uneori chiar dupa un simplu stranut. Vertebrele, coastele si oasele dorso-lombare devin ca niste felii de svaiter, cu goluri in interior, ale caror rezistenta va depinde de densitatea lor si de presiunile exercitate (traumatisme prin loviri sau caderi). Adesea, osteoporoza este supranumita “hotul tacut“, cu o evolutie silentioasa, slabind rezistenta oaselor intr-o perioada indelungata, fara a fi simtita din timp.

Pierderea de masa osoasa este provocata de o alimentatie saraca in calciu, fluor si vitamine (D, E, B12), exces de cafea, tutun si alcool ; tutunul creste aciditatea oaselor si blocheaza capacitatea estrogenilor de a proteja oasele in timp ce alcoolul poate bloca absorbtia calciului. Alti factori de risc sunt diabetul zaharat, muncile fizice foarte intense, sedentarismul, imobilizarea prelungita la pat, insuficienta tiroidiana, hemiplegia, bolile pulmonare obstructive si tratamentul indelungat cu corticosteroizi care, dupa 2-3 ani, reduce masa osoasa la jumatate. De asemenea, terapiile unilaterale cu calciu, hormoni tiroidieni, estrogeni sau progesteron pot mari riscul osteoporozei prin formarea unor depozite de calciu (osteofite, ciocuri) in alte tesuturi ale corpului.

Dupa aceasta diminuare a masei, oasele nu se mai refac, in totalitate, ceea ce impune ca tratamentul preventiv sa inceapa inca din perioada pubertatii cand trebuie asigurat un plafon zilnic de 1 gram calciu, prin consum regulat de produse lactate, paralel cu o permanenta activitate sportiva in aer liber (in scoala si universitate), minim o ora pe zi, pentru a asigura formarea si mentinerea unui schelet sanatos. Copilul cu o masa musculo-scheletica normala va avea o structura osoasa robusta, in timp ce copilul firav va avea oase fragile, care se frang usor.

Pentru fixarea calciului este necesara vitamina D, in cantitate de 400 unitati zilnice, administrate atat la copii, adolescenti cat si la femei dupa varsta menopauzei. O statistica efectuata in 19 tari de pe toate continentele arata ca 97% dintre pacientii spitalizati cu fracturi osteoporozice prezinta mari carente de vitamina D.

Rezultatele unui studiu demonstreaza ca, in Romania, 70% dintre copii nu au asigurata cantitatea de calciu si vitamina D necesara zilnic. Este de asteptat ca la acestia, osteoporoza sa se instaleze cu aprox. 10 ani mai devreme. Se avertizeaza chiar ca in urmatorii 50 de ani va exista o dublare a numarului de fracturi osteoporozice.

La femei, dupa menopauza, apar deficite progresive de calciu si de hormoni estrogeni astfel ca, pana la varsta de 80 de ani, pierd circa 30-60% din masa osoasa si scad in inaltime cu pana la 15 cm. In acest interval de timp, una din trei femei va suferi o fractura osteoporozica. O mare atentie trebuie sa fie acordata osteoporozei post-menopauzica intrucat poate evolua spre afectiuni grave, cu cresterea incidentei infarctului miocardic, a afectiunilor coronariene, a tromboembolismului venos si, in unele cazuri, a cancerului de san.

Nici barbatii nu sunt feriti de efectele osteoporozei datorita carentei in hormoni androgeni astfel ca pana la 70 de ani pierd 15-30% din masa osoasa si scad in inaltime cu pana la 6 cm. Desi frecventa bolii la barbati este mai redusa de 4 ori decat la femei, fracturile de sold sunt posibile la unul din 5 barbati dar cu urmari mult mai grave.

La 2 ani dupa fracturarea soldului, 20% dintre suferinzi trebuie sa frecventeze adesea insitutiile sanitare iar alti 20% devin dependenti de ajutorul membrilor de familie pentru a se deplasa.

In functie de cauzele declansatoare, osteoporoza este de trei tipuri: de menopauza, de batranete si secundara.

Osteoporoza de menopauza se instaleaza dupa 35-45 de ani, cand activitatea hormonala a femeii se degradeaza treptat sau dupa unele interventii chirurgicale, cu extirparea organelor genitale.

Osteoporoza senila, de batranete se constata la ambele sexe, ca urmare a scaderii rezistentei oaselor datorita unei dezechilibrari a raportului dintre celulele osteoformative si cele osteodistructive.

Osteoporoza secundara apare la orice varsta prin distrugerea osului normal, provocata de unele boli (neoplazice, endocrine, digestive), a unei alimentatii deficitare (in calciu, fosfor si vitamine), imobilizarea prelungita la pat sau folosirea in exces a unor medicamente de sinteza chimica (cortizon, citostatice, barbiturice, heparina etc).

Tratamentele naturiste

In prevenirea si combaterea osteoporozei sunt deosebit de eficiente daca sunt aplicate corect.

Se recomanda consumul de bitter suedez (3-5 lingurite pe zi) precum si ceaiuri (3-4 cani pe zi) cu fructe de catina alba si macese, frunze de mesteacan, frasin, coacaz negru, zmeur, urzica, turita mare si coada calului. Este indicat ceaiul din samanta de schinduf (o lingurita pulbere la o cana de ceai din coada soricelului sau coada calului de 4 ori pe zi).

In mod diferentiat se recomanda pentru femei un decoct din lemn-dulce (6 parti), talpa gastei (2 parti) si salvie (1 parte), iar pentru barbati un amestec de ghimpe (5 parti), scanteiuta (1 parte) si saschiu (1 parte). Acestea se fierb 5 minute la foc redus, se infuzeaza 10 minute acoperit si se beau 3-4 cani pe zi, inainte de mesele principale, timp de o luna pe trimestru.

In uz extern se folosesc baile generale cu herba de coada calului sau coada soricelului (200 g la cada). Sunt eficiente masajele locale cu extract uleios sau extract hidroalcoolic de coada soricelului, ulei de catina, sunatoare, musetel si rasina de conifere.

Apiterapia propune, in primul rand, laptisor de matca (pentru femei) si apilarnil (pentru barbati) care stopeaza decalcifierea oaselor, tonifica, energizeaza si intinereste tesuturile.

La ambele sexe sunt eficiente mielitele din 500 g miere de albine cu un amestec din muguri proaspeti de coacaz negru, frasin, malin, mesteacan, zmeur si mar (cate 70 g din fiecare), avand efecte in distrugerea microbilor si dinamizarea organismului. Daca mugurii sunt uscati se foloseste 1 kg miere de albine iar dupa macerare se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi.

Un alt preparat se obtine din miere de albine cu propolis, polen si fructe de catina alba, din care se iau 3 lingurite pe zi.

Regimul alimentar

Se diferentiaza pe varste avand efecte preventive sau curative.In copilarie, alimentatia va fi suplimentata cu nutrienti care contin calciu, fluor, seleniu si vitamine (D, E, C, complexul B). Aceste componente vor fi asigurate prin alimente bogate in proteine (lapte, oua, carne de vita si pasare, zarzavaturi, fructe), cu convingerea ca orice dezechilibru din copilarie poate avea repercursiuni pentru tot restul vietii.

La varsta adulta, dupa oprirea cresterii oaselor, alimentatia va cuprinde produse, predominant, vegetariene, bogate in vitamine, din care sa nu lipseasca morcov, sfecla rosie, ceapa, cu efecte in intarirea oaselor si in combaterea osteoporozei. Sunt recomandate alimentele usor de digerat, supe de legume si zarzavaturi, lactate bogate in calciu (iaurt, lapte, branzeturi), peste gras (somon, ton, macrou, sardine) consumate saptamanal pentru continutul ridicat in vitamina D. Se mai consuma un ou la doua zile, carne fiarta sau inabusita de vita si pasare iar la sfarsitul mesei se beau sucuri naturale de fructe (inclusiv citrice) sau ceaiuri fierbinti de tei si musetel. Se exclud carnea de porc si vanat, grasimile animale care intensifica pierderile de calciu precum si excesul de cafea, alcool si tutun care favorizeaza scaderea rezistentei oaselor, mai ales la barbati.

Dupa varsta menopauzei, alimentatia va cuprinde produse usor digerabile, preparate numai prin fierbere, evitand excesele de carne, dulciuri, cafea, alcool si tutun care maresc riscurile evolutiei osteoporozei.

Dupa varsta de 70 de ani sunt indicate consumurile de lactate, legume, fructe si produse apicole in timp ce consumul de alcool, tutun si cafea va deveni strict ocazional si in doze minime.

La toate varstele se poate lua un preparat complex cu coji de oua macinate si amestecate cu miere de albine si suc de lamaie din care se consuma cate 1 lingurita de 3 ori pe zi, asigurand necesarul de calciu asimilabil.

Regimul de viata

Impune un program regulat de miscare in aer liber si la soare, incepand chiar din copilarie, pentru a asigura dezvoltarea armonioasa a muschilor si scheletului. Soarele este principalul factor activator al sintezei vitaminei D, necesara in formarea sarurilor de calciu.

Exercitiile fizice constituie o metoda profilactica pentru osteoporoza. Efectuate zilnic sau de doua ori pe satpamana, se pastreaza densitatea tesuturilor la nivelul colului femural si al coloanei vertebrale, reducand riscul unor fracturi si al durerilor articulare. Sunt eficace exercitiile pentru spate, alergari sau plimbari (2-3 ore mers pe jos) si sporturi corespunzatoare eforturilor fizice posibile.

Dupa oprirea evolutiei bolii, preocuparile bolnavului trebuie sa fie concentrate spre reluarea functiilor organelor distruse, pentru a intra intr-o viata normala.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Osteoporoza sau sindromul Leriche )

Osteoporoza si poliartrozele

Posted on 5 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Cu cat  ne apropiem de anotimpurile reci si umede, tot mai multe persoane in varsta simt suferintele oaselor, cu dureri foarte greu de suportat. Afectiunea este mai frecventa la populatia din jumatatea nordica a tarii, din depresiunile montane si vaile apelor dintre munti cum ar fi Bistrita, Dornele, Moldova, Trotusul, izvoarele Oltului si Muresului, Somesul, Visaul, Salauta si altele, unde locuitorii din mediul satesc, mai ales femeile, folosesc apa rece a raului in toate activitatile casnice.

Intelegandu-le suferintele, vom detalia cateva aspecte ale acestor afectiuni pe cale de extindere continua.

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Osteoporoza si poliartrozele )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...