Măceşele, depozite de vitamine

Posted on 25 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 24.09.2007.

Măceşul este una dintre frumoasele podoabe ale dealurilor, fiind eficace pentru sănătatea omului, în primul rând pentru vitaminizarea organismelor slăbite şi apoi pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive (cardiovasculare, renale, genitale, digestive, nervoase şi pulmonare).

Legenda aminteşte despre grecii antici care susţineau că Afrodita, zeiţa frumuseţii, dragostei, căsătoriei şi a fertilităţii, era îndrăgostită de frumosul Adonis. Acest cuplu nu a fost pe placul lui Marte, zeul războiului, care o dorea pe Afrodita pentru el. Când Marte a vrut să-l omoare pe Adonis, atunci Afrodita a fugit în ajutorul iubitului ei, dar s-a înţepat într-un măceş ghimpos. Picăturile din sângele ei au căzut pe petalele alb-roze ale florilor de măceş şi astfel au apărut frumoşii trandafiri roşii şi parfumaţi.

Măceşul, cu denumirea ştiinţifică Rosa canina, aparţine de genul Rosa, cu circa 200 de specii, existente în regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice.

Dintre acestea, în România cresc 51 specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind specia spontană Rosa canina.

În ţara noastră, măceşul creşte frecvent în toate regiunile, începând de la litoralul Mării Negre până în zona montană, la altitudinea de 1.200–1.700 metri. Sub formă de arbuşti căţărători sau târâtori, adesea spinoşi, este întâlnit în răriturile de păduri foioase, liziere de păduri, coaste însorite şi semiumbrite, păşuni, fâneţe, crânguri din apropierea lacurilor, pe văile şi luncile râurilor, marginea drumurilor şi a căilor ferate.

Cel mai frecvent, măceşii se întâlnesc în judeţele Vrancea, Neamţ, Buzău, Brăila, Ilfov şi Teleorman. Creşte pe orice tip de sol, exceptând turbăriile şi terenurile mlăştinoase.

În diferite zone ale ţării, măceşul este cunoscut sub mai multe denumiri populare ca: răsură, cacadâr, mărăcine, rug, sipică, trandafir sălbatic, zgorghin.

Fructele se recoltează manual, în lunile august-octombrie, înainte de căderea brumei, deoarece fructele brumate se înmoaie şi pierd o parte din vitamina C. Fructele necoapte şi ciupite şi mai ales cele cu pete negre nu se culeg deoarece în ele au fost depuse ouăle muştei de măceş. O tufă poate produce circa 300-400 grame măceşe cu gust plăcut, dulce-acrişor, uşor astringent, lipsite de miros. Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Măceşele, depozite de vitamine )

Prostatita si hipertrofia prostatei

Posted on 8 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Tehnicile naturiste pot rezolva majoritatea cazurilor de prostatita si o mare parte din cazurile de adenom de prostata, cu conditia ca regimul alimentar si cel de viata sa fie respectate cu strictete.

Presupunem ca nu toti dintre cei interesati de aceste afectiuni glandulare cunosc unele detalii de anatomie si de functionare a organelor implicate. De aceea vom face cateva precizari pe care le consideram absolut necesare intelegerii problemei.

Prostata este o glanda mucoasa, anexa a aparatului genital masculin, de dimensiunea unei castane, situata sub vezica urinara intr-un tesut musculo-conjunctiv. Prin partea sa centrala trece uretra in care se secreta cea mai mare parte din lichidul seminal, de obicei in timpul actului sexual. Acesta se amesteca cu sperma si lubrefiaza mucoasa uretala.

Prostatita

Reprezinta o afectiune care se caracterizeaza prin inflamarea treptata a prostatei. Prezinta doua forme: acuta si cronica.

Forma acuta este o inflamatie microbiana produsa in urma unor infectii cu gonococi, stafilococi, streptococi, enterococi si colibacili si se manifesta prin edeme (umflaturi) si infiltratii glandulare, insotite adesea de colectari purulente. Apar uneori accese de febra, frisoane, urinare greoaie, cu mictiuni dese si nedureroase.

Forma cronica apare frecvent la persoanele care depasesc varsta de 40-60 de ani, datorita unor tulburari de echilibru hormonal, ajungand la o frecventa de aproximativ 40 % din numarul barbatilor de peste 50 de ani. Se manifesta prin sclerozarea si atrofierea tesutului glandular. Bolnavul prezinta dureri perianale si tulburari genitale cum ar fi ejaculari precoce sau intarziate, erectie dureroasa cu cantitate redusa a lichidului de ejaculare ajungand pana la impotenta sexuala. Prin hipertrofierea prostatei creste mult volumul tesutului musculo-conjunctiv, de cele mai multe ori cu proliferare papilifera. Se ajunge la ingustarea treptata a uretrei pana la inchidere totala, mictiuni foarte frecvente si dureroase, uneori cu sange, sau la franarea si blocarea curgerii urinei. 

Adenomul de prostata

Este o forma evolutiva a prostatitei netratata la timp, fiind caracteristica barbatilor care au trecut de „amiaza vietii”. Boala consta dintr-o tumora benigna, deci necanceroasa, care apare in jurul varstei de 60 de ani. Datorita presiunii create asupra vezicii urinare apare nevoia urinarii dese (polikiurie), la inceput de 2-5 ori in cursul noptii, cu jet urinar redus si ulterior si ziua, cu efort si jena la mictiune (disurie). Cu timpul se instaleaza oboseala cronica, lipsa poftei de mancare, dureri de cap si chiar o infectie a vezicii urinare care nu poate sa fie evacuata la timp din cauza obturarii uretrei. Bolnavul se obisnuieste cu suferinta, dar fenomenele se accentueaza treptat, in functie de ritmul cresterii adenomului. In aceasta faza poate sa apara o criza acuta de retentie totala a urinei, starea generala se agraveaza rapid, continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Prostatita si hipertrofia prostatei )

Inflamatiile si infectiile renale

Posted on 8 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Inflamatiile renale sunt afectiuni grave ale rinichilor, mai frecvent intalnite la femeile tinere si la cele care sufera de afectiuni cronice.  

Cistitele

Sunt inflamatii acute sau cronice ale vezicii urinare cauzate de unele infectii, ascendente sau descendente, pe uretra sau ureter, care provoaca un obstacol in eliminarea urinei. Boala este favorizata de infectii cu diferiti microbi (germeni patogeni, bacili coli, bacili proteus, stafilococi, inclusiv bacilul tuberculozei renale) sau de unele tumori vezicale si calculi. Este mai frecventa la femei tinere in perioada de activitate sexuala, la femei insarcinate si la cele diabetice. Manifestarea bolii consta din dureri abdominale, mictiuni frecvente si dureroase, cu arsuri si usturimi, mai intense in cursul noptii, urina tulbure, uneori cu puroi si sange (hematurie), frisoane, febra, indispozitii generale. Simptomele se accentueaza in conditii de frig, umezeala si oboseala, traumatisme locale, calculi vezicali sau dupa ulceratii provocate prin sondaje vezicale si alte boli genitale (vaginita, metrita, anexita). Prin cronicizare se ajunge la pielonefrita ascendenta, tuberculoza renala si calculoza vezical.

Tratamentul naturist recomanda ceaiuri cu cozi de cirese si visine, frunze de merisor si mesteacan, muguri de pin, plop negru si jneapan, matase de pormb, teci de fasole, radacini de pir si osul iepurelui, flori de soc, lumanarica, lavanda, fructe de dud, ienupar, strugurii-ursului, fragi si seminte de in si patrunjel. Efecte bune au tincturile de propolis, fenicul, coriandru, cimbru, ienupar (cate 30 picaturi pe zi timp de 5 zile) sau uleiuri eterice de chimen, fenicul, busuioc, pin si eucalipt. Extern se fac bai de sezut sau spalaturi vaginale cu infuzii de galbenele, musetel, coada-soricelului, nalba-mare, radacini de brusture si scoarta de stejar (timp de 5-7 zile consecutiv). 

Nefritele si pielonefritele

Sunt inflamatii, acute sau cronice, ale tesutului renal care apar la 14-21 zile dupa o infectie provocata de streptococi, stafilococi sau pneumococi. Apar frecvent la femei in perioada graviditatii dar si la  copii si batrani. Boala poate fi favorizata de prezenta unui obstacol la nivelul cailor excretoare renale (malformatii congenitale, sarcina, tumori pelviene, fibrom, chist ovarian, adenom de prostata, litiaza renala, tuberculoza, cancer.Debutul bolii este brusc, cu febra (39-400), frisoane, transpiratii, varsaturi, dureri violente in zona lombara cu iradieri spre vezica si coapsa. Rinichiul este marit si dureros iar urina devine sangeranda cu hematii si cilindri granulosi. Treptat apar dureri de cap, astenie, hipertensiune arteriala, tulburari digestive, insuficienta renala, edeme ale pleoapelor si picioarelor, scadere in greutate si alterarea starii generale. Se impune, in primul rand, tratamentul focarelor infectioase din corp (amigdalita, sinuzita, gripa, pneumonie, scarlatina, erizipel).

Tratamentul naturist utilizeaza o mare diversitate de plante: flori de albastrele, nalba continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Inflamatiile si infectiile renale )

Frigiditatea

Posted on 8 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Defineste o stare speciala a femeilor cu diminuarea sau lipsa totala a apetitului in timpul actului sexual (libidou). Aproximativ 30% dintre femei sufera de aceasta afectiune. Exista frigiditate totala, numita anafrodizie, care consta din lipsa totala a libidoului, la femei care nu participa afectiv si senzual la raportul sexual din diferite motive personale. Mai frecventa este frigiditatea partiala, caracterizata prin existenta placerii sexuale dar fara posibilitatea realizarii orgasmului.

Cauzele frigiditatii sunt legate, in primul rand, de factori neuropsihici, cum ar fi raporturile sexuale inadecvate cu parteneri pentru care nu exista sentimente afective, amintirea brutalitatii in timpul primului contact sexual, eventual viol, neadaptarea psihica datorata unei educatii austere in familie si scoala, teama de sarcina sau de imbolnavire venerica, oboseala fizica, boli de nervi, necazuri din activitatea zilnica. Mai pot interveni diverse tulburari endocrine, unele boli (diabet zaharat, obezitate, intoxicatii acute cu tutun, cafea si produse hipnotice, infectii, inflamatii cronice cu dureri sau leziuni la nivelul aparatuluii genital extern).

Sub aspect fiziologic, libidoul este absent pana la pubertate, scade incepand cu premenopauza, persista dupa instalarea menopauzei la numai 20% dintre femei si dispare la sfarsitul vietii sexuale.

Tratamentele fitoterapeutice

Se fac cu preparate utilizate intern sau extern.

In uz intern sunt recomandate mai multe retete:

v      Infuzie de busuioc din 2 lingurite herba uscata la 500 ml apa fiarta; se infuzeaza acoperit 10 minute, se strecoara si se bea intreaga cantitate in cursul zilei, dupa mesele principale, fiind obligatorie o cana, inainte de culcare.

v      Infuzie din cimbru de cultura (Thymus) sau cimbru de gradina (Satureja) luand 50 g herba proaspata sau uscata la 1 litru apa clocotita; dupa infuzare 5 minute, in vas acoperit, se beau 2 cani pe zi, din care una inainte de culcare, intr-o cura de durata (2-4 luni).

v      Infuzie de salvie cu 3-4 linguri de flori si frunze oparite cu 1 litru apa fiarta; se infuzeaza 5 minte si se beau 3 ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, avand efecte in starile de nervozitate, in reglarea circulatiei defectuoase a sangelui si ca antiseptic.

v      Infuzie de rozmarin (20 g flori la 1 litru apa) din care se bea o cana in fiecare seara.

v      Infuzie de sunatoare (20 g la 1 litru apa) din care se bea o cana seara, inainte de culcare.

v      Infuzie din stigmate de sofran (1 g la 1 litru pa) din care se bea continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Frigiditatea )

Sterilitatea feminina

Posted on 8 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Este incapacitatea de a avea copii prin nastere, din cauza unor multitudini de cauze: infectioase, morfologice, endocrine si traume psihice. Printre factorii infectioasi un rol esential il are prezenta bacteriei Chlamydia trachomatis, foarte contagioasa si transmisibila pe cale sexuala, care provoaca boala numita clamidia, prezenta atat la femei cat si la barbati. Un studiu efectuat in Suedia pe 244 de cupluri infertile a confirmat prezenta acestei bacterii la majoritatea cuplurilor luate in observatie. Femeile infectate prezinta inflamatii ale colului uterin si ale trompelor, dureri abdominale si pelviene, febra, scurgeri albicioase si sangerari in afara fluxului menstrual.

Alte infectii grave care duc la sterilitate sunt provocate de unele boli venerice cum ar fi gonoreea produsa de bacteria Neisseria gonoreea si sifilisul declansat de prezenta unui agent patogen foarte periculos (Treponema pallidum). In unele cazuri, sterilitatea mai poate fi provocata de vaginite, cervicite, endometrite, uter fibromatos, uter malformat si stenoze  tubare care provoaca disfunctii ovariene.

Tratamentele fitoterapeutice

Se pot face cu un mare numar de plante medicinale care au dovedit o buna eficacitate: napraznic, poroinic (Orchis), catusnica, cretisoara, angelica, ventrilica, salvie, coada cocosului, inchegatoare, lemn dulce, piperul broastei, tuia, priboi, nasturel, negrilica.

Dam cateva retete experimentate si aplicate cu succes:

Infuzie de salvie (20 g frunze si flori uscate si maruntite la 1 litru apa clocotita); se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi;

Infuzie de ventrilica (Veronica) din 3 linguri la 500 ml apa clocotita; se infuzeaza 5 minute, se strecoara si se beau 3 ceaiuri calde pe zi;

Decoct de poroinic (Orchis) din herba cu tuberculi, care se fierbe 20-30 minute in 500 ml apa, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau doua ceaiuri pe zi prin inghitituri rare;

Suc din herba proaspata de napraznic (Geranium) recoltata la inceputul infloririi; sucul se dilueaza cu apa sau cu lapte si se bea prin inghitituri rare;

Suc de salvie, preparat din doua parti suc si o parte lapte sau apa; se face o cura de durata pentru stimularea fertilitatii.

Reteta autorului

Tinctura in alcool 40º cu amestec de salvie, continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Sterilitatea feminina )

Bolile aparatului genital

Posted on 7 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , |

Toate afectiunile aparatului genital sunt prea putin destainuite de catre persoanele in cauza si cu mare intarziere, dintr-un sentiment exagerat de pudoare. Evolutia lenta a acestor boli poate eroda starea fizica si psihica a pacientei, iar daca boala avanseaza spre forme grave (chist ovarian sau cancere), se ajunge in faza cand tratamentele devin prea putin eficiente.  

Anexita si metroanexita

Este o inflamatie a uterului, trompelor si ovarelor, cu leziuni mai frecvente pe trompa, provocate de o infectie microbiana (gonococi, stafilococi, streptococi si coli bacili). Se manifesta prin dureri in abdomen si in regiunea salelor, febra, secretie vaginala abundenta si pierderi de sange, mai intense la eforturi de urinare si scaun. Prin recidive frecvente, boala se cronicizeaza cu dureri persistente in bazin, accentuate de frig, oboseala si menstruatii, ducand la tulburari menstruale grave si sterilitate.

In tratamentul naturist intern se recomanda cure cu infuzii sau decocturi din flori de galbenele, soc si musetel, herba de salvie, coada racului, coada soricelului, traista ciobanului, urzica si rostopasca, frunze de nuc, frasin si mur, radacini de tataneasa si cerentel, scoarta de stejar.  

Extern se fac spalaturi zilnice sau la doua zile, cu infuzii din aceleasi specii.  

Vaginita

Reprezinta inflamatia mucoasei vaginale, acuta sau cronica, provocata prin infectarea cu unii germeni banali, gonococi, Trichomonas si cateva micoze. Pacienta simte usturimi, dureri ale vaginului si uneori mancarimi violente. La infectia cu Trichomonas, secretia vaginala este spumoasa, aerata, de culoare galben-verzuie iar la infectia micotica, mai frecvent cu ciupercile Oidium albicans si Candida albicans, secretia vaginala este groasa, fiind insotita de o senzatie de mancarimi (prurit vulvar).

Ca adjuvante in uz extern (spalaturi vaginale si badijonari) si in uz intern, sunt folosite mai frecvent frunzele de stejar, frasin, pelin, salvie si urzica, florile de galbenele, iasomie si nalba-mare, conurile de hamei si radacinile de rachitan. In perioada tratamentului este obligatorie abstinenta sexuala si se aplica la ambii parteneri deoarece barbatul, aparent sanatos, poate fi purtator de germeni cu care ar reinfecta femeia. Pentru prevenirea vaginitei este necesara respectarea riguroasa a regulilor de igiena intima a vietii sexuale. 

Cervicita

Numita si metrita, este localizata in colul uterin. Boala este inregistrata continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bolile aparatului genital )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...