Leacuri de sezon din blînda romaniţă

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 23.06.2005.

Ceaiul „prea tare” de muşeţel poate avea efect dăunător.

Nu este necesară o descriere amănunţită a acestei flori atît de cunoscute, cum este muşeţelul (Matricaria chamomilla) – blînda noastră romaniţă. A fost folosită de egipteni, greci şi vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare dacă citez muşeţelul ca pe un „leac universal”, de ajutor atît adulţilor dar, mai ales, copiilor mici.

La vechii egipteni, muşeţelul era considerat, datorită puterii sale de a scădea febra, drept „floarea lui Ra” sau „floarea zeului soare”. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater”, care înseamnă „mamă”, deoarece era utilizat, mai ales, în bolile mamelor

Cînd şi cum se recoltează?

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, este bine de ştiut că florile de muşeţel se culeg din luna mai şi pînă în luna august, în zile însorite şi în timpul prînzului: „Ele trebuie uscate la umbră, în locuri curate şi bine aerisite, întinse în strat subţire pe o pînză curată sau pe o hîrtie albă.

Revistele, ziarele şi tipăriturile sînt contraindicate pentru uscare, pentru că florile pot absorbi cerneala tipografică toxică. Florile nu trebuie să transpire sau să mucegăiască. Florile uscate se păstrează în pungi de hîrtie sau cutii de carton. Borcanele şi pungile de plastic sînt contraindicate, pentru că în ele plantele transpiră”.

Foarte important de reţinut din spusele dlui prof. Milică este că florile uscate de muşeţel au efect terapeutic şi se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă. Compoziţie chimică şi proprietăţi Florile de muşeţel conţin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) şi multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milică, remediile din flori de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante: „Ele stimulează şi regenerează ţesuturile, normalizînd metabolismul pielii şi activînd epitelizarea. Influenţează benefic mucoasa gastrică, avînd acţiune antiulceroasă.

Acţionează activ asupra colitelor şi a inflamaţiilor căilor urinare”. În acţiunea lor externă, remediile din flori de muşeţel tonifică parul, dîndu-i reflexe blonde şi acţionează benefic asupra diverselor tipuri de ten.

Mod de utilizare

Toată lumea ştie că infuzia de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Mai puţin ştiut este şi în ce situaţii este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milică spune că „se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Pruncilor li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici)”.

Un lucru excepţional pe care l-am aflat de la dl Milică este că, „dacă în loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături şi chiar diaree”. Iată cum, printr-o mică eroare, în loc să obţinem un efect benefic, ne alegem cu unul dăunător. Inhalaţiile cu aburi de la infuzia de muşeţel au, mai spune dl prof. Milică, „efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor”.

Pot fi folosite şi „clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros”.

Pentru tratamentul leucoreei se fac spălături vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. În cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia călduţă se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. Infuzia de muşeţel, spune dl Milică, „este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriţă de flori de muşeţel la 200 ml apă şi se beau cîte 2-3 căni/zi şi se face, concomitent, gargară”.

Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: „Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat şi jumătate de linguriţă de mentă, care are efecte reconfortante şi calmante puternice”.

Extern, muşeţelul se administrează sub formă de „comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate (coşuri, acnee), precum şi în spălarea rănilor”. O baie săptămînală a feţei cu infuzie de muşeţel împrospătează tenul: „Băile cu muşeţel au un efect calmant, cu influenţă benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul şi sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de muşeţel”. Muşeţelul uşurează scaunul fără a avea efect laxativ şi este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi trataţi extern cu alifie de muşeţel. Această pomadă poate fi folosită şi pentru vindecarea rănilor.

Ceaiul de muşeţel, spune dl Milică, este un „bun tonic pentru nervi”. Planta are efect purificator şi calmant, putînd fi arsă ca şi tămîia, pentru o meditaţie mai profundă.

Alte forme de preparare

Aceste remedii, a căror reţete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milică, se găsesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomică Iaşi.

• Ulei de muşeţel – se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muşeţel şi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.

• Alifie de muşeţel – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de muşeţel; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă şi se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzeşte încă o dată uşor şi se stoarce printr-o bucăţică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.

Leacuri din trecut

Uleiul de muşeţel era folosit încă din antichitate pentru frecţie contra nevralgiilor şi a reumatismului articular. În vechile cărţi despre plante medicinale se poate citi că „uleiul de muşeţel alungă oboseala membrelor”, iar „muşeţelul fiert în apă şi aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”. Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită „vrăjitoarea muşeţelului” şi foarte căutată de bolnavi: „a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-şi recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de muşeţel şi picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această „vrăjitoare” făcea să se mişte iarăşi membrele paralizate, cu ajutorul fricţiunilor cu ulei de muşeţel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert muşeţel în lapte şi îl apica sub formă de comprese calde pe ochii închişi, care se vindecau curînd.

Preotul Kunzle istoriseşte şi de „un ţesător care nu mai putea dormi decît şezînd; altfel avea senzaţia ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi şi i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-şi pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu muşeţel, din care să bea un pahar plin dimineaţa şi unul seara. Urmarea a fost că a reuşit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Leacuri de sezon din blînda romaniţă )

Colitele

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , |

Sunt inflamatii ale colonului datorita unor infectii, paraziti sau substante toxice, provenite din exterior prin alimentatie. Se manifesta prin dureri abdominale acute, care apar brusc, mai ales dupa mesele copioase, insotite de constipatie, balonari, arsuri si varsaturi.

In cazuri mai grave apare diareea si dizenteria, cu scaune frecvente, amestecate, uneori, cu mucozitati, sange si puroi. Exista pericolul evolutiei spre cancer de colon, mai ales la persoanele in varsta, datorita intarzierii tranzitului intestinal. Pe buna dreptate se spune ca „moartea poate pleca din colon”.

Tratamentele fitoterapeutice

Se fac cu plante care prezinta proprietati sedative, antiseptice si antispastice fiind eficiente, in deosebi, musetel, anghinare, menta, roinita, sunatoare, sulfina, coada soricelului, tintaura, nalba mare, urzica moarta. La nevoie se adauga flori de salcam, soc, lavanda si galbenele, frunze de afin, zmeur, mur si salvie, herba de busuioc, maghiran si cimbru de gradina, radacini de obligeana, cerentel si valeriana, fructe de ienupar, chimion, coriandru si fenicul.

Apiterapia recomanda:

– tinctura alcoolica de propolis in alcool 70 %, luata de 3 ori pe zi, cu o ora inainte de mesele principale;– polen granulat (20 g pe zi) luat dimineata pe stomacul gol timp de o luna in fiecare trimestru.

Regimul alimentar

Se recomanda respectarea unei alimentatii usoare, cu produse rapid digerabile in etajele superioare ale tubului digestiv, astfel ca sa se asigure evitarea suprasolicitarii colonului.

In fazele cu dureri acute, timp de 2-3 zile, se recurge la o dieta hidrica sau hidrozaharata (ceaiuri usor indulcite, bogate in taninuri, cu efecte astringente care diminuiaza peristaltismul intestinal).

Urmeaza o dieta cu supe sau ciorbe de legume in care se adauga putin orez si carne tocata (25 g la 100 g supa); amestecul se paseaza prin sita si se adauga un galbenus de ou sau putin unt.

In perioada de convalescenta se trece la un regim bogat in proteine si calorii pentru a evita denutritia organismului. Se vor consuma supe de legume strecurate (dovlecei, morcov, salata, spanac, sfecla rosie), iaurt, branzeturi nefermentate, telemea desarata, urda, unt crud, cartofi, budinci, ulei neprajit, paine alba prajita, biscuiti de casa. Ulterior se introduc in alimentatie carne fiarta de vitel, pasare si peste slab, oua moi, paste fainoase (gris, macaroane, fulgi de ovaz, fidea, arpacas, taitei), sufleuri, creme, tarte, prajituri de casa. Ca fructe sunt indicate mere coapte la cuptor, pere fara coaja, afine, coarne, gutui iar ca lichide se beau sucuri de legume (cure de 10 zile) si de fructe neacide, compoturi si vinuri rosii.

Sunt excluse produsele bogate in celuloza grosiera care solicita o activitate mai intensa a colonului precum si produsele usor fermentescibile care se transforma in acizi iritanti si in reziduuri nedigerabile ce ranesc peretele colonului inflamat. Se mai exclud grasimile prajite, carnea grasa de porc, gasca, rata, vanat si peste gras, conserve, afumaturi, sardele, mezeluri,  slanina, sunca, icre, rinichi, ficat, fasole uscata, oua prajite, ciuperci, sosuri cu rantasi, paine neagra calda, prajituri cu frisca, condimente iuti, muraturi, otet, dulceata, inghetata, alune, ciocolata, cafea neagra, bauturi alcoolice (bere, tuica, coniacuri, vin alb).

Regimul de viata

La bolnavii cu colite abdominale acute se recomanda multa miscare, gimnastica respiratorie, plimbari dimineata si seara, evitarea stresurilor si a eforturilor fizice si intelectuale. Seara la culcare sa se faca o baie alternativa (calda-rece) la picioare.

Tratamentul balneoclimateric se face cu ape minerale din statiunile Slanic-Moldova, Olanesti si Calimanesti.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Colitele )

Enteritele

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , |

Sunt inflamatii ale intestinului subtire, produse de o boala generala (dizenterie, febra tifoida, uremie, holera etc) sau datorita unor factori externi (alimente alterate si infectate, medicamente chimice depasite etc).

Enterita acuta apare la scurt timp dupa agresarea mucoasei intestinale prin diverse infectii, parazitoze si intoxicatii. Agentii infectiosi care afecteaza mucoasele sunt: bacterii (Salmonella, Shigella, Escherichia, Clostridium botulinum, Vibrio cholerae, Staphylococus aureus, Klebsiella), virusuri, ciuperci (Candida albicans) si protozoare. Parazitozele sunt implicate, de obicei, in dizenterie, lambliaza si alte helmintiaze.

Intoxicatiile alimentare sunt provocate de toxinele existente in produsele alterate care se inmultesc, rapid, in intestine prin activitatea unor bacterii patogene sau in exces de alcool si metale grele (mercur, plumb, arsen etc).

Boala se manifesta prin diaree acuta (zilnic 10-20 scaune de culoare deschisa, amestecate cu mucus). Bolnavul are greturi, varsaturi, dureri abdominale violente, balonari, frisoane, febra, sete mare, dureri de cap, astenie si stare generala alterata progresiv.

Enterita cronica este datorata unor factori de risc care favorizeaza boala: genetici, modificari endocrine, discutii tensionate in timpul mesei, anxietate, suprasolicitari fizice si intelectuale, caldura mare sau frig, insomnii cronicizate si consumul de medicamente contraindicate sau cu termen depasit. Durerile abdominale apar la 2-3 ore dupa mese din cauza unei digestii incomplete. Pacientul slabeste repede, are o rezistenta scazuta la infectii si la frig, pe fondul lipsei acute a poftei de mancare.

In cazuri frecvente, inflamatiile intestinului subtire trec si la colon dand enterocolite, provocate de cauze infectioase, chimice, toxice, alimentare si medicamentoase. Cele mai frecvente sunt de natura infectioasa, fiind declansate de bacili patogeni, enterococi, stafilococi si streptococi, mai ales specii de Salmonella, Shigella si Escherichia.

Tratamentele fitoterapeutice

Folosesc speciile medicinale care contin principii active cu proprietati antiseptice ce actioneaza asupra florei patogene, cu efecte declansatoare in inflamatiile intestinale. Infuziile si decocturile se administreaza dupa mese, fara indulcire cu zahar ci numai cu zaharina sau ciclamat.

Sunt eficiente:

v      infuziile din:

– flori de galbenele, albastrele, lavanda, musetel, sulfina, ciubotica cucului;

– frunze de anghinare, frasin, nuc, menta, roinita, salvie, zmeur, urzica moarta;

– herba de coada soricelului, busuioc, cretusca, cimbrisor, nalba mare, rachitan, sunatoare, turita mare;

– fructe de ienupar, chimion si anason.

v      decocturi din:

– radacini de angelica, cerentel, brusture, tataneasa;

– fructe de corn, afin, maces;

– herba de coada racului, sclipeti;

– scoarta de stejar.

v      macerat din afin si paducel (fructe), musetel si nalba mare.

v      tinctura din turita mare, obligeana (radacini) si corn (fructe).

Apiterapia recomanda:

polen uscat (20 g pe zi) luat inainte de mesele principale in cura de 30 zile;

tinctura de propolis (20 g in 100 ml alcool 90º), macerata 40 ore si diluata cu apa distilata (1 : 3) din care se consuma cate 30-40 picaturi in 100 ml apa calduta, cu 60 minute inainte de mese.

Regimul alimentar

Alimentatia dietetica reprezinta un mijloc terapeutic eficient in ameliorarea suferintelor intestinale, in caz de enterite si enterocolite.

In crizele de enterite acute se impune un repaus total al intestinului inflamat printr-o dieta hidrica (1,5 – 3 litri lichid pe zi), repartizata in 5-6 reprize, cu ceaiuri caldute (de afin, musetel, menta, macese, rachitan, sclipeti), neindulcite si cu adaus de lamaie sau sucuri foarte diluate de fructe, cu actiune alcalinizanta. Timp de 3-4 zile se consuma alimente usor digerabile cum ar fi: supe de legume pasate si strecurate cu morcov si orez, fiertura de orez sau pilaf (fara carne si grasime). Treptat se poate manca branza de vaci, urda, telemea desarata, oua fierte moi.

In enteritele cronice se adopta un regim alimentar complet, pentru compensarea carentelor nutritionale din organism, folosind carne slaba de vita sau pasare (rasol sau tocata in perisoare), peste slab (salau, stiuca, pastrav, biban, guvizi, mreana, calcan), paine alba prajita, biscuiti, paste fainoase, budinci cu branza sau carne, prajituri uscate si peltea de gutui.

Printre alimentele interzise se enumera carnea (de porc,  rata, gasca, vanat), ficat, rinichi, mezeluri, rantasi, peste gras, slanina, untura, grasimi prajite, afumaturi, conserve din carne, sardele, icre, maioneze, papricas, paine neagra, fasole uscata, ciuperci, salate crude cu ceapa, usturoi, castraveti, vinete precum si alimente puternic condimentate (cu piper, ardei iute, mustar, hrean, acrituri).

Se exclud alimentele vechi, alterate sau netolerate de bolnav pentru a reduce riscul unor toxiinfectii alimentare. Se vor lua zilnic 4-5 mese, la distante egale, la temperatura optima. In timpul mesei nu se consuma lichide care pot evacua rapid continutul gastric impreuna cu enzimele necesare digestiei.

Regimul de viata

In timpul crizelor se pun comprese calde pe abdomen iar bolnavul va sta linistit intr-o incapere curata.

Tratamentul balneoclimateric

Sunt recomandate apele minerale nealcaline din statiunile Lipova, Buzias, Covasna, Borsec, Bodoc, Sangeorz, Vatra Dornei, Tinca, Valcele. Apele minerale se pot consuma si la domiciliu, repartizate in 3 reprize, cu conditia ca vechimea lor sa nu depaseasca 3 luni dupa imbuteliere.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Enteritele )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...