Leacuri de sezon din blînda romaniţă

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 23.06.2005.

Ceaiul „prea tare” de muşeţel poate avea efect dăunător.

Nu este necesară o descriere amănunţită a acestei flori atît de cunoscute, cum este muşeţelul (Matricaria chamomilla) – blînda noastră romaniţă. A fost folosită de egipteni, greci şi vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare dacă citez muşeţelul ca pe un „leac universal”, de ajutor atît adulţilor dar, mai ales, copiilor mici.

La vechii egipteni, muşeţelul era considerat, datorită puterii sale de a scădea febra, drept „floarea lui Ra” sau „floarea zeului soare”. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater”, care înseamnă „mamă”, deoarece era utilizat, mai ales, în bolile mamelor

Cînd şi cum se recoltează?

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, este bine de ştiut că florile de muşeţel se culeg din luna mai şi pînă în luna august, în zile însorite şi în timpul prînzului: „Ele trebuie uscate la umbră, în locuri curate şi bine aerisite, întinse în strat subţire pe o pînză curată sau pe o hîrtie albă.

Revistele, ziarele şi tipăriturile sînt contraindicate pentru uscare, pentru că florile pot absorbi cerneala tipografică toxică. Florile nu trebuie să transpire sau să mucegăiască. Florile uscate se păstrează în pungi de hîrtie sau cutii de carton. Borcanele şi pungile de plastic sînt contraindicate, pentru că în ele plantele transpiră”.

Foarte important de reţinut din spusele dlui prof. Milică este că florile uscate de muşeţel au efect terapeutic şi se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă. Compoziţie chimică şi proprietăţi Florile de muşeţel conţin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) şi multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milică, remediile din flori de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante: „Ele stimulează şi regenerează ţesuturile, normalizînd metabolismul pielii şi activînd epitelizarea. Influenţează benefic mucoasa gastrică, avînd acţiune antiulceroasă.

Acţionează activ asupra colitelor şi a inflamaţiilor căilor urinare”. În acţiunea lor externă, remediile din flori de muşeţel tonifică parul, dîndu-i reflexe blonde şi acţionează benefic asupra diverselor tipuri de ten.

Mod de utilizare

Toată lumea ştie că infuzia de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Mai puţin ştiut este şi în ce situaţii este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milică spune că „se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Pruncilor li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici)”.

Un lucru excepţional pe care l-am aflat de la dl Milică este că, „dacă în loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături şi chiar diaree”. Iată cum, printr-o mică eroare, în loc să obţinem un efect benefic, ne alegem cu unul dăunător. Inhalaţiile cu aburi de la infuzia de muşeţel au, mai spune dl prof. Milică, „efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor”.

Pot fi folosite şi „clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros”.

Pentru tratamentul leucoreei se fac spălături vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. În cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia călduţă se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. Infuzia de muşeţel, spune dl Milică, „este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriţă de flori de muşeţel la 200 ml apă şi se beau cîte 2-3 căni/zi şi se face, concomitent, gargară”.

Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: „Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat şi jumătate de linguriţă de mentă, care are efecte reconfortante şi calmante puternice”.

Extern, muşeţelul se administrează sub formă de „comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate (coşuri, acnee), precum şi în spălarea rănilor”. O baie săptămînală a feţei cu infuzie de muşeţel împrospătează tenul: „Băile cu muşeţel au un efect calmant, cu influenţă benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul şi sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de muşeţel”. Muşeţelul uşurează scaunul fără a avea efect laxativ şi este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi trataţi extern cu alifie de muşeţel. Această pomadă poate fi folosită şi pentru vindecarea rănilor.

Ceaiul de muşeţel, spune dl Milică, este un „bun tonic pentru nervi”. Planta are efect purificator şi calmant, putînd fi arsă ca şi tămîia, pentru o meditaţie mai profundă.

Alte forme de preparare

Aceste remedii, a căror reţete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milică, se găsesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomică Iaşi.

• Ulei de muşeţel – se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muşeţel şi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.

• Alifie de muşeţel – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de muşeţel; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă şi se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzeşte încă o dată uşor şi se stoarce printr-o bucăţică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.

Leacuri din trecut

Uleiul de muşeţel era folosit încă din antichitate pentru frecţie contra nevralgiilor şi a reumatismului articular. În vechile cărţi despre plante medicinale se poate citi că „uleiul de muşeţel alungă oboseala membrelor”, iar „muşeţelul fiert în apă şi aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”. Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită „vrăjitoarea muşeţelului” şi foarte căutată de bolnavi: „a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-şi recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de muşeţel şi picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această „vrăjitoare” făcea să se mişte iarăşi membrele paralizate, cu ajutorul fricţiunilor cu ulei de muşeţel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert muşeţel în lapte şi îl apica sub formă de comprese calde pe ochii închişi, care se vindecau curînd.

Preotul Kunzle istoriseşte şi de „un ţesător care nu mai putea dormi decît şezînd; altfel avea senzaţia ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi şi i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-şi pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu muşeţel, din care să bea un pahar plin dimineaţa şi unul seara. Urmarea a fost că a reuşit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Leacuri de sezon din blînda romaniţă )

Remedii naturale in caz de colici hepato-biliare (Raspunsuri la scrisorile cititorilor)

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.11.2003.

Dna Eleonora Varzaru, din Roman, ne solicita sa publicam citeva retete de ceaiuri sau remedii naturale pentru colici hepato-biliare: „A inceput sa ma doara tare in partea dreapta, la ficat, o durere continua, apoi au aparut crizele si imi era foarte rau. Am mers imediat la doctor si mi-a spus de colici la ficat. Acum iau medicamentele prescrise dar as incerca si cu ceaiuri”.

Dna Varzaru, mai intii, este bine de stiut ca aceasta afectiune este accidentala, ca urmare a unor tulburari la nivelul cailor biliare extrahepatice. Substratul principal al durerii este un proces dischinetic in arborele biliar. Durerea apare brusc si atingerea apogeului dureros decurge rapid, in citeva minute, ore sau zile. Inceputul si stadiul maxim al durerii este in hipocondrul drept, pina spre coloana vertebrala. Evolueaza adeseori cu agitatie, meteorism (gaze), eventuale ascensiuni febrile, precedate uneori de frison; apar varsaturi biliare.

Ca metode terapeutice naturale in caz de colici hepato-biliare, cele mai utile sint dietoterapia si fitoterapia. Se consuma suc de ridichi negre, proaspat extras, cite 50-200 ml pe zi, in combinatie cu suc de morcovi, pastirnac si patrunjel. Acest remediu ajuta in toate afectiunile hepato-biliare sau in cazurile in care se urmareste drenajul hepato-biliar.

In cazul colicilor hepato-biliare cu o componenta nevrotica (agitatie), fitoterapia recomanda infuzia din flori de coada soricelului, 2 linguri la o jumatate de litru de apa clocotita, din care se bea cite o cana, la nevoie. Foarte eficienta este infuzia de rostopasca, o jumatate de lingurita la cana. Se beau 1-2 linguri, din 3 in 3 ore, in cursul unei zile. A se evita supradozarea, deoarece poate avea efecte toxice.

Dintre amestecurile de plante ultile in combaterea colicilor hepato-biliare, colaboratorul nostru, dl prof.univ.dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, va recomanda: coada soricelului, flori de levantica, talpa gistei, frunze de menta, sunatoare, radacini de valeriana si fructe de fenicul, cite 10 g din fiecare. Se face infuzie dintr-o lingura amestec la o cana cu apa si se beau 1-2 cani pe zi.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii naturale in caz de colici hepato-biliare (Raspunsuri la scrisorile cititorilor) )

Colici abdominali la copii

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

La sugari si copii mici, durerile abdominale apar in urma acumularii de gaze in stomac si intestine, cu balonari datorita unor procese fermentative sau infectioase. Criza survine brusc si se manifesta prin plansete si tipete violente, agitatie si paloare. Suferinta poate sa inceapa din primele saptamani de viata ale copilului, mai des la o ora dupa ce a supt sau dupa ce a baut biberonul, in special in a doua jumatate a zilei. Plansul poate dura cateva minute dupa care copilul se linisteste.

Tratamentele fitoterapeutice

Se utilizeaza plante care favorizeaza eliminarea gazelor abdominale (efect carminativ) sau care inhiba dezvoltarea florei bacteriene patogene, prin actiunea uleiurilor volatile din specii aromatice. Ceaiurile se prepara sub forma de infuzii si se administreaza usor indulcite cu zahar fiert, in prealabil, in apa de infuzare.

Infuzie din fructe (de chimion, coriandru, fenicul, anason), flori (de musetel si tei), frunze (de roinita si menta), herba (de cimbrisor si sunatoare), radacini (de obligeana si valeriana), luate separat sau in amestecuri. Din acestea se pun 1-2 lingurite la 200 ml apa clocotita, se infuzeaza 10 minute acoperit, se strecoara si se bea, un ceai caldut, in perioada de crize, prin inghitituri rare, in cantitati care depind de varsta copilului. Ceaiul are actiune carminativa, antispastica si antiseptica, cu efecte in calmarea durerilor, a senzatiei de voma si in stimularea poftei de mancare.

Bitter suedez (formula Iasi) se consuma cate o lingurita la o ceasca sau la un biberon de ceai, cu inghitituri rare de sugari si de copiii mici.

Ulei de sunatoare se prepara din flori proaspete puse intr-o sticla de 200 ml peste care se adauga ulei de masline sau de floarea soarelui pana la umplere. Dupa o macerare timp de 3 saptamani, la loc calduros, cand uleiul devine rosiatic, se strecoara si se da copilului cateva lingurite pe zi.

Regimul de viata

In timpul crizelor dureroase se aplica, pe abdomenul copilului, cataplasme caldute cu o infuzie din 1-2 lingurite de herba de maghiran la 100 ml apa clocotita.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Colici abdominali la copii )

Bolile stomacului

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , |

Stomacul este unul dintre organele principale ale aparatului digestiv. Se gaseste sub diafragma, in partea stanga a abdomenului superior, intre esofag si duoden si are forma de sac, cu o capacitate de 1-2 litri.

In stomac are loc transformarea partiala a alimentelor, sub actiunea sucului gastric si prin contributia contractiilor ritmice ale peretelui stomacal. Mancarurile grele, cum sunt friptura de porc, gasca, rata si vanat, raman mai mult timp in stomac (pana la 6 ore), in timp ce hrana usoara trece prin stomac in numai 30 de minute.

Nu exista o alta parte a organismului unde sa se declanseze mai multe boli decat la stomac si intestine. Aceste afectiuni, mai frecvente in prezent decat altadata, sunt legate direct de modul de viata al fiecaruia, mai mult sau mai putin stresat, cu irascibilitatea caracteristica perioadei in care traim. Bolile de stomac mai depind mult de natura si calitatea alimentelor ingerate, adesea incarcate de ingrediente chimice, cu actiuni toxice.

La stomac apar atat tulburari banale, trecatoare, cu un usor disconfort, cat si dereglari deosebit de grave, insotite de simptome violente.

Cele mai frecvente afectiuni ale stomacului sunt: continuare…

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Bolile stomacului )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...