Măceşele, depozite de vitamine

Posted on 25 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 24.09.2007.

Măceşul este una dintre frumoasele podoabe ale dealurilor, fiind eficace pentru sănătatea omului, în primul rând pentru vitaminizarea organismelor slăbite şi apoi pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive (cardiovasculare, renale, genitale, digestive, nervoase şi pulmonare).

Legenda aminteşte despre grecii antici care susţineau că Afrodita, zeiţa frumuseţii, dragostei, căsătoriei şi a fertilităţii, era îndrăgostită de frumosul Adonis. Acest cuplu nu a fost pe placul lui Marte, zeul războiului, care o dorea pe Afrodita pentru el. Când Marte a vrut să-l omoare pe Adonis, atunci Afrodita a fugit în ajutorul iubitului ei, dar s-a înţepat într-un măceş ghimpos. Picăturile din sângele ei au căzut pe petalele alb-roze ale florilor de măceş şi astfel au apărut frumoşii trandafiri roşii şi parfumaţi.

Măceşul, cu denumirea ştiinţifică Rosa canina, aparţine de genul Rosa, cu circa 200 de specii, existente în regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice.

Dintre acestea, în România cresc 51 specii spontane sau cultivate, cea mai răspândită fiind specia spontană Rosa canina.

În ţara noastră, măceşul creşte frecvent în toate regiunile, începând de la litoralul Mării Negre până în zona montană, la altitudinea de 1.200–1.700 metri. Sub formă de arbuşti căţărători sau târâtori, adesea spinoşi, este întâlnit în răriturile de păduri foioase, liziere de păduri, coaste însorite şi semiumbrite, păşuni, fâneţe, crânguri din apropierea lacurilor, pe văile şi luncile râurilor, marginea drumurilor şi a căilor ferate.

Cel mai frecvent, măceşii se întâlnesc în judeţele Vrancea, Neamţ, Buzău, Brăila, Ilfov şi Teleorman. Creşte pe orice tip de sol, exceptând turbăriile şi terenurile mlăştinoase.

În diferite zone ale ţării, măceşul este cunoscut sub mai multe denumiri populare ca: răsură, cacadâr, mărăcine, rug, sipică, trandafir sălbatic, zgorghin.

Fructele se recoltează manual, în lunile august-octombrie, înainte de căderea brumei, deoarece fructele brumate se înmoaie şi pierd o parte din vitamina C. Fructele necoapte şi ciupite şi mai ales cele cu pete negre nu se culeg deoarece în ele au fost depuse ouăle muştei de măceş. O tufă poate produce circa 300-400 grame măceşe cu gust plăcut, dulce-acrişor, uşor astringent, lipsite de miros. Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Măceşele, depozite de vitamine )

Siropul de zmeură, elixirul cardiacilor

Posted on 10 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 30.07.2007.

Zmeurul este cel mai căutat arbust forestier, producător de fructe deosebit de aromate, foarte apreciate la vremea rodirii, atât de către urşi, cât şi de copii. Planta creşte frecvent în flora spontană din Europa şi America de Nord, mai ales în zonele montane şi premontane, mai reci şi umede (până la altitudinea de 2.000 de metri), în lungul văilor şi în luminişurile de pădure, unde formează zmeurişuri naturale, uşor umbrite de arborii înalţi de brad şi fag.

Cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Rubus idaeus, zmeurul creşte în formă de tufe înalte de 1-2 metri, cu tulpini drepte, uşor arcuite spre vârf şi acoperite cu ghimpi ascuţiţi. Întrucât plantele sunt viabile 10-15 ani şi au o mare capacitate de drajonare, tufele din zmeurişuri prezintă un rol esenţial în blocarea procesului de eroziune a solului de pe terenurile în pantă.

Planta este uşor recunoscută după frunzele cu 3-7 foliole, dinţate pe margini, verzi pe faţa superioară, albicioase şi păroase pe faţa inferioară. În lunile de vară (mai-iulie) se deschid florile albe, cu nuanţe roz, grupate câte 3-15 în inflorescenţe scurte. În a doua jumătate a verii apar fructele roşii, suculente, dulci-acrişoare şi foarte aromate care cresc timp de 30-35 de zile şi se maturează încă 25-30 de zile, în lunile iulie-septembrie, asigurând producţii de 50-400 kg/hectar în zmeurişuri spontane.

Ca urmare a cerinţelor tot mai mari de fructe, atât pe piaţa internă, cât şi la export, a apărut necesară introducerea în cultură a zmeurului pe suprafeţe în creştere, în plantaţii compacte sau în grădinile populaţiei, pe marginea aleilor şi a gardurilor.

Plantaţiile intensive de zmeur sunt uşor de realizat întrucât înmulţirea plantelor se poate face prin metode simple (drajonare, marcotaj, butăşire sau despărţire de tufe). Se plantează atât soiuri neremontante, cu o singură recoltă pe an, cât şi soiuri remontante, cu două recolte pe an, care asigură fructe proaspete în tot cursul verii, până în luna octombrie, la un nivel de producţie de 5-10 tone la hectarul cultivat. Veniturile sunt substanţiale şi sigure, în timp ce cheltuielile sunt relativ mici, atât la înfiinţarea, cât şi la întreţinerea plantaţiei.

Recoltarea fructelor se face manual în momentul maturării de consum, cu eşalonare la 2-4 zile. Fructele se recoltează pe calităţi, în ambalaje din materiale plastice, carton cerat sau cutii din lemn, căptuşite cu peliculă de polietilenă, având capacitatea de 200-500 grame şi se transportă în lăzi sau lădiţe paletizate. Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Siropul de zmeură, elixirul cardiacilor )

Remedii naturiste pentru a potoli aritmiile cardiace

Posted on 7 mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 09.07.2007.

Ca motor absolut indispensabil pentru viaţă, inima este un organ muscular cu funcţionare complexă, asemănătoare unei pompe, asigurând producerea energiei de desfăşurare a 60 de pulsaţii pe minut sau a aproximativ 32 de milioane pe an.

Fiecare bătaie cardiacă începe în atriul (auriculul) drept, unde se află un grup de celule specializate, numit nodul sinusal. Acesta generează stimuli ce se propagă în tot atriul, până la zona dintre atrii, numită nodul atrioventricular. Acest nodul este conectat la un grup special de reţele care conduc stimulul electric până la ventriculi. Pe măsură ce stimulul străbate inima, aceasta se contractă. Mai întâi se contractă atriile (din etajul superior al inimii) care pompează sângele în ventriculi (din etajul inferior). O fracţiune de secundă mai târziu, se contractă şi ventriculii, asigurând pomparea sângelui în tot organismul. Faţă de această activitate continuă şi regulată a inimii, cu aproximativ 60-70 pulsaţii pe minut în stare de repaus, pot să apară aritmii cardiace, ca dereglări ale ritmului de contracţie.

Există situaţii de creştere a frecvenţei ritmului cardiac (tahicardia) sau de reducere a numărului de bătăi sub valorile normale (bradicardia). În unele cazuri se constată o succesiune neregulată a bătăilor inimii însoţite de extrasistole, sub forma unor contracţii suplimentare, care tulbură succesiunea regulată a contracţiilor (o bătaie în plus urmată de o pauză). În crizele de extrasistole, bolnavul resimte mai ales pauza şi se sperie. Aceste crize pot să survină zilnic, mai ales după o masă excesiv de încărcată, când stomacul prea plin presează asupra inimii. Concomitent apar fibrilaţiile atriale, manifestate prin tremurături dezordonate ale fibrelor muşchiului cardiac.

În funcţie de intensitatea bătăilor suplimentare ale inimii faţă de ritmul normal, bolnavul le percepe sub formă de palpitaţii, uneori cu dureri în piept, înţepături, însoţite de ameţeli, oboseală şi, mai rar, blocaje respiratorii.

Există foarte mulţi factori care conduc la declanşarea aritmiilor cardiace: mese copioase, balonări abdominale, excese în consumul de cafea, alcool şi tutun, surmenaj fizic şi intelectual, anemie, stări de stres, enervare bruscă, hiperemotivitate, menopauză, hipoglicemie, tulburări endocrine (hipertiroidie), ridicare bruscă în picioare şi consum necontrolat de medicamente antidepresive sau pilule de slăbit.

Aritmiile sunt provocate, frecvent, de unele boli cardiace (cardiopatie ischemică, leziuni valvulare, infarct miocardic, insuficienţă respiratorie, stenoză mitrală, cardită reumatică, tahicardie, bradicardie, hipotensiune arterială) care constituie un risc crescut pentru menţinerea sănătăţii, mai ales la persoanele în vârstă de peste 40 de ani.

Tratament de urgenţă în caz de tahicardie – Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii naturiste pentru a potoli aritmiile cardiace )

Afectiunile cardiace

Posted on 3 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Inima este cel mai perfectionat motor pe care trebuie sa-l ingrijim cu cea mai mare atentie pentru a-i asigura o functionare normala in tot cursul vietii. Intr-un organism perfect sanatos, inima este programata sa functioneze peste 120 de ani, fapt confirmat de sutele si miile de cazuri de longevivi.

Din nefericire, in cursul vietii, omul este expus, cu voie sau fara voie, la diferiti factori externi si interni, care erodeaza aparatul cardiovascular, declansand unele maladii legate de functionarea inimii si de reteaua de circulatie a sangelui. Din acest motiv bolile cardiace constituie, in prezent, cauza cea mai frecventa a mortalitatii, depasind 50% din motivatia deceselor.

In zilele geroase de iarna ca si in cele de canicula excesiva, cel mai mult sufera bolnavii de inima, carora li se  recomanda o atentie deosebita la impactul cu aerul foarte rece din unele zile.

Principalele afectiuni care duc la scurtarea nedorita a vietii, mult inainte de potentialul de functionare a mecanismelor cardiace, sunt angina pectorala, cardiopatia ischemica si insuficienta cardiaca, la care se asociaza si alte dereglari functionale grave la nivelul inimii si a sistemului circulator (hipertensiunea si hipotensiunea arteriala, tahicardia, bradicardia, extrasistolele, ateroscleroza coronariana, arteritele, flebitele si trombozele). 

1. Angina pectorala

Este afectiunea care consta din crize acute, foarte dureroase, la nivelul musculaturii inimii, cu reflexe spre umarul si bratul stang sau catre abdomen (descrise de bolnav ca o gheara). Durerile aparute noaptea sunt insotite frecvent de o stare de anxietate, respectiv frica de moarte iminenta.

Boala este provocata de ingustarea, organica sau spastica, a arterelor coronare ceea ce diminueaza aportul de sange si de oxigen spre miocard, instalarea aterosclerozei sau formarea unor cheaguri de sange pe artere sau vene. Poate evolua spre tahicardie (puls accelerat), aritmie cardiaca sau chiar catre infarct miocardic, prin obturarea (ingustarea) unor segmente ale arterelor,  indeosebi la varste inaintate.

Aparitia crizelor este favorizata de o serie de factori care trebuie evitati: treceri bruste la temperaturi extreme (geruri sau arsita), eforturi fizice si intelectuale, alergari in forta (ex. dupa vehicule), mersul pe distante mari, mese copioase cu exces de alcool si tutun, stari emotive (suparari, decese in familie, divorturi, detentie, vizionarea unor competitii sportive si a unor filme de groaza). 

2. Cardiopatia ischemica

continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Afectiunile cardiace )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...