Tratamentele cu plante previn crizele astmatice

Posted on 30 decembrie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 15.10.2007.

Multe persoane, indiferent de vârstă, îndeosebi copiii şi bărbaţii de peste 65 de ani, acuză o stare patologică gravă, cu inflamaţii ale căilor respiratorii şi crize spontane care determină dificultăţi în inspirarea şi evacuarea aerului din plămâni (dispnee), mai frecvent noaptea, între orele 24.00-2.00, în sezoanele reci, sfârşit de toamnă, iarnă şi început de primăvară.

Pacientul simte o apasare violenta a nivelului la nivelul pieptului, are nevoie de mai mult aer proaspat, oxigenat si adesea intra intr-o stare de anxietate, cu panica la ideea mortii imediate prin asfixiere.

Ca manifestare, exista mai multe tipuri de astm: bronsic, cardiac, dispeptic, profesional, alergic de natura infectioasa etc., cel mai raspandit fiind astmul bronisc.

Boala afectează, în prezent, circa 100 milioane de persoane la nivel mondial şi peste un milion de bolnavi din România. Statisticile arată că, pe plan mondial, 7-10% din copii suferă de astm, mai frecvent în ţările dezvoltate (Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie), fapt care duce la ideea că astmul a devenit o problemă majoră de sănătate în întreaga lume. Un bolnav celebru a fost premierul englez Winston Churchill.

 

Numărul copiilor din România afectaţi de astm bronşic este de 300.000 – 400.000. Din 20 copii de vârstă şcolară, unul este bolnav de astm. Aceştia nu mai pot practica exerciţii fizice, nu pot face sport şi sunt afectaţi din punct de vedere psihic.

 

Continuare …

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Remedii din petale de trandafir

Posted on 1 aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 15.06.2006.

Pentru a combate eficient şi pe cale naturală răceala, astmul bronşic, hemoptizia (expectoraţie cu sînge sau eliminare de sînge prin tuse) diareea cronică şi dizenteria, se poate utiliza o infuzie din 2 linguriţe petale de trandafir, proaspete şi zdrobite, sau o linguriţă de petale uscate, la 200 ml apă clocotită. Se lasă acoperit 15-20 de minute pentru infuzare, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se beau 2-3 căni/zi, după mesele principale. Pot fi folosite petale de la orice specie de trandafir, în afară de cele ale florilor de măceş. 

Pentru tratarea afecţiunilor aparatului respirator (bronşectazie, astm) se poate folosi un macerat din 100 g petale proaspete, tocate mărunt şi puse într-un vas de sticlă, în care se adaugă 150 g miere de tei. Se amestecă pînă la omogenizare, se acoperă vasul şi se lasă la macerat timp de 5 zile, la frigider. Se consumă cîte o linguriţă, dimineaţa şi seara. Nu se păstrează la temperatura camerei mai mult de 3 zile, deoarece devine toxic. Maceratul preparat din 10 g petale proaspete sau 5 g petale uscate ţinute timp de 3-5 zile în 90 g miere, se foloseşte în tratamentul micozelor bucale la sugari. O soluţie din 50 g petale proaspete macerate 10 zile în 200 ml vin roşu, este excelentă în gargarisme (pentru stomatite), în loţionări pentru întreţinerea părului şi în irigaţii vaginale pentru combaterea leucoreei.

Tinctura se face din 10 g petale proaspete puse în 100 ml alcool de 60 de grade şi lăsate la macerat 10 zile. Se agită zilnic de cîteva ori, pentru uniformizare, se strecoară şi se trece lichidul în sticluţe de culoare brună, bine capsate. Se consumă cîte 10-20 de picături diluate în apă, de 2-3 ori/zi, între mese, pentru tratament în caz de gripă, astm, hemoptizie şi dizenterie. Această tinctură se poate folosi şi pentru frecţii cutanate cu rol cicatrizant în acnee şi răni.

Apa de distilare sau „apa de roze” rezultă după separarea uleiului eteric prin decantare. Amestecată în infuzie de pelin alb, combate durerile de inimă, gastrointestinale şi de şale. Simplă, se poate folosi pentru spălături oculare, cu ajutorul unui tampon de vată, sau se pun comprese sterile în afecţiuni oculare, dureri de dinţi, eczeme şi urticarie. Contra pistruilor se prepară o soluţie din 300 ml apă de roze, 25 g flori de portocal, 150 ml glicerină, 25 ml alcool de 60 de grade şi 2,5 g caolin (se fac tamponări ale feţei de 2-3 ori/zi). O loţiune antiacneică extrem de eficientă se prepară din 100 ml apă de roze şi 100 ml alcool camforat (se fac frecţii uşoare în fiecare seară). Din 500 ml apă de roze, 500 ml rom şi 25 ml amoniac, se prepară un amestec foarte bun pentru combaterea mătreţii (se fac frecţii de 2-4 ori/săptămînă). Pentru combaterea ridurilor, se prepară o loţiune tonică din 200 ml apă de roze, 50 ml lapte de migdale şi 4 g sulfat de aluminiu.

Proporţia ingredientelor pentru „mierea de trandafiri” este de 100 g petale proaspete la 500 ml alcool alimentar de 60 de grade. Se lasă la macerat 24 de ore, se presează şi se strecoară. Se adaugă 900 g miere de albine şi 100 g glicerină. Se pune, apoi, pe baia de apă şi se concentrează pînă la 1 kg. Preparatul se foloseşte în caz de diaree cronică, angină, iritaţii ale gurii la copii, afte bucale şi alte afecţiuni la gît şi gură.

Oţetul aromatic din trandafiri se prepară din 250 g petale proaspete la 200 ml alcool de 70 de grade, amestecat cu 1800 ml oţet de calitate (eventual de mere). Se lasă la macerat 8-10 zile, cu agitaţie zilnică. Apoi, se strecoară prin tifon dublu, petalele se storc, iar oţetul se trece în sticle brune, bine închise. Se consumă cîteva picături într-un pahar cu apă, pentru dureri de cap, angină, scăderea febrei în răceli, afecţiuni în gît (amigdalită, traheită, laringită) şi redarea vitalităţii persoanelor slăbite. Este foarte bun în caz de leşin.

Pentru frecţii în dureri reumatice şi răceli, inflamaţii ale ţesuturilor lezate, răni şi ulceraţii sau comprese pe frunte pentru dureri de cap şi insolaţii, se prepară un oţet aromatic din 100 g petale uscate şi 1 l oţet de vin, la care se adaugă 3-5 g rădăcini de stînjenel. Se macerează 10 zile la soare.

Pentru ungerea buzelor crăpate sau a fisurilor de pe mamelonul sînului, rezultate foarte bune se obţin cu un unguent din 20 g petale uscate şi măcinate de trandafir, care se amestecă în 10 g untură. Se lasă 2 zile la macerat, apoi, se încălzeşte la foc lent şi se mai adaugă 20 g pulbere de petale. 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Remedii din petale de trandafir )

Leacuri de sezon din blînda romaniţă

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 23.06.2005.

Ceaiul „prea tare” de muşeţel poate avea efect dăunător.

Nu este necesară o descriere amănunţită a acestei flori atît de cunoscute, cum este muşeţelul (Matricaria chamomilla) – blînda noastră romaniţă. A fost folosită de egipteni, greci şi vikingi ca un leac pentru tot corpul. Nu este o exagerare dacă citez muşeţelul ca pe un „leac universal”, de ajutor atît adulţilor dar, mai ales, copiilor mici.

La vechii egipteni, muşeţelul era considerat, datorită puterii sale de a scădea febra, drept „floarea lui Ra” sau „floarea zeului soare”. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater”, care înseamnă „mamă”, deoarece era utilizat, mai ales, în bolile mamelor

Cînd şi cum se recoltează?

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din cadrul Universităţii Agronomice Iaşi, este bine de ştiut că florile de muşeţel se culeg din luna mai şi pînă în luna august, în zile însorite şi în timpul prînzului: „Ele trebuie uscate la umbră, în locuri curate şi bine aerisite, întinse în strat subţire pe o pînză curată sau pe o hîrtie albă.

Revistele, ziarele şi tipăriturile sînt contraindicate pentru uscare, pentru că florile pot absorbi cerneala tipografică toxică. Florile nu trebuie să transpire sau să mucegăiască. Florile uscate se păstrează în pungi de hîrtie sau cutii de carton. Borcanele şi pungile de plastic sînt contraindicate, pentru că în ele plantele transpiră”.

Foarte important de reţinut din spusele dlui prof. Milică este că florile uscate de muşeţel au efect terapeutic şi se pot utiliza doar timp de 2 ani de la recoltare, după care se aruncă. Compoziţie chimică şi proprietăţi Florile de muşeţel conţin ulei eteric, glucide, acizi organici, colină, vitamine (B1, C) şi multe săruri minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier). De aceea, spune dl prof. Milică, remediile din flori de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante: „Ele stimulează şi regenerează ţesuturile, normalizînd metabolismul pielii şi activînd epitelizarea. Influenţează benefic mucoasa gastrică, avînd acţiune antiulceroasă.

Acţionează activ asupra colitelor şi a inflamaţiilor căilor urinare”. În acţiunea lor externă, remediile din flori de muşeţel tonifică parul, dîndu-i reflexe blonde şi acţionează benefic asupra diverselor tipuri de ten.

Mod de utilizare

Toată lumea ştie că infuzia de muşeţel se prepară dintr-o linguriţă de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute şi apoi se strecoară. Mai puţin ştiut este şi în ce situaţii este folositoare o astfel de infuzie. Dl Milică spune că „se beau 1-2 căni/zi, preferabil pe stomacul gol, în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni/zi. Pruncilor li se poate da ceai de muşeţel la orice indispoziţie, mai ales în tulburările digestive, contra crampelor şi a durerilor abdominale (colici)”.

Un lucru excepţional pe care l-am aflat de la dl Milică este că, „dacă în loc de infuzie se face un ceai tare, mai concentrat, cu mai multe flori, atunci acest ceai în loc să aibă un efect antispastic, el irită stomacul provocînd uneori vărsături şi chiar diaree”. Iată cum, printr-o mică eroare, în loc să obţinem un efect benefic, ne alegem cu unul dăunător. Inhalaţiile cu aburi de la infuzia de muşeţel au, mai spune dl prof. Milică, „efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor”.

Pot fi folosite şi „clisme cu infuzie pentru a înlătură stările iritative ale intestinului gros”.

Pentru tratamentul leucoreei se fac spălături vaginale de mai multe ori pe zi cu infuzie. În cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor, infuzia călduţă se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. Infuzia de muşeţel, spune dl Milică, „este printre cele mai eficiente tratamente naturale contra amigdalitei: se face infuzie dintr-o linguriţă de flori de muşeţel la 200 ml apă şi se beau cîte 2-3 căni/zi şi se face, concomitent, gargară”.

Contra gastritei, se poate face macerat la rece – 2 linguri de flori măcinate se lasă într-un litru de apă să se macereze la temperatura camerei, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează. Întreaga cantitate de macerat se bea pe parcursul unei zile, pe stomacul gol: „Este bine ca persoanele iritabile să adauge la acest macerat şi jumătate de linguriţă de mentă, care are efecte reconfortante şi calmante puternice”.

Extern, muşeţelul se administrează sub formă de „comprese şi spălături în conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, în erupţii cutanate (coşuri, acnee), precum şi în spălarea rănilor”. O baie săptămînală a feţei cu infuzie de muşeţel împrospătează tenul: „Băile cu muşeţel au un efect calmant, cu influenţă benefică asupra întregului sistem nervos. Guturaiul şi sinuzită se ameliorează repede dacă se inhalează aburi de muşeţel”. Muşeţelul uşurează scaunul fără a avea efect laxativ şi este astfel indicat, indirect, în tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi trataţi extern cu alifie de muşeţel. Această pomadă poate fi folosită şi pentru vindecarea rănilor.

Ceaiul de muşeţel, spune dl Milică, este un „bun tonic pentru nervi”. Planta are efect purificator şi calmant, putînd fi arsă ca şi tămîia, pentru o meditaţie mai profundă.

Alte forme de preparare

Aceste remedii, a căror reţete ne-au fost oferite de dl prof. Constantin Milică, se găsesc gata preparate, la Centrul Aroma, din Universitatea Agronomică Iaşi.

• Ulei de muşeţel – se umple o sticlă cu gîtul larg, pînă la gît, fără a se îndesa, cu flori proaspete de muşeţel şi se toarnă peste ele ulei de măsline presate la rece. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla se lasă, bine astupată, în soare, timp de 14 zile, apoi se păstrează la frigider.

• Alifie de muşeţel – la 200 g grăsime de porc, care se înfierbîntă ca pentru a frige ceva, se adaugă 2 mîini de flori proaspete de muşeţel; vor da în clocot, ridicîndu-se spumegînd. Se amestecă, se acoperă şi se pune totul, peste noapte, într-o încăpere răcoroasă. A doua zi, se încălzeşte încă o dată uşor şi se stoarce printr-o bucăţică de pînză de in. Pasta este amestecată apoi uniform, după care se toarnă în borcane curate.

Leacuri din trecut

Uleiul de muşeţel era folosit încă din antichitate pentru frecţie contra nevralgiilor şi a reumatismului articular. În vechile cărţi despre plante medicinale se poate citi că „uleiul de muşeţel alungă oboseala membrelor”, iar „muşeţelul fiert în apă şi aplicat pe vezica bolnavă calmează durerile”. Medicul naturist Johann Kunzle relatează despre o femeie din satul său, numită „vrăjitoarea muşeţelului” şi foarte căutată de bolnavi: „a ajutat 5 persoane cu auzul slab să-şi recapete auzul, prăjind o ceapă de mare (Urginea maritima) în ulei de muşeţel şi picurînd de mai multe ori uleiul cald în ureche”. Această „vrăjitoare” făcea să se mişte iarăşi membrele paralizate, cu ajutorul fricţiunilor cu ulei de muşeţel. Contra durerilor de ochi, punea la fiert muşeţel în lapte şi îl apica sub formă de comprese calde pe ochii închişi, care se vindecau curînd.

Preotul Kunzle istoriseşte şi de „un ţesător care nu mai putea dormi decît şezînd; altfel avea senzaţia ca se sufocă. Femeia l-a privit pe om drept în ochi şi i-a spus că el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat. I-a spus apoi să-şi pregătească imediat o sticlă mare de vin, pe care să-l fiarbă cu muşeţel, din care să bea un pahar plin dimineaţa şi unul seara. Urmarea a fost că a reuşit să elimine o cantitate incredibilă de urină, mai întîi tulbure, apoi tot mai clară; în 8 zile era vindecat”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Leacuri de sezon din blînda romaniţă )

Tratamente naturiste pentru bolile de primăvară

Posted on 26 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 24.04.2004.

Nu întîmplător, viaţa omului se măsoară în primăveri. După o iarnă mai lungă decît ne obişnuisem, mai friguroasă şi cu zăpadă mai abundentă, mulţi au ieşit în primăvară cu organismele slăbite, mai sensibilizate, unii mai bolnavi şi cu organele digestive dezechilibrate. Plante medicinale pentru bolnavii de plămîni În primul rînd, apar cu mare frecvenţă, bolile aparatului respirator. Cele mai multe internări în spitale, în primele luni de primăvară, sînt impuse de bolile de plămîni, de la gripă şi guturai, la tuse, astm bronşic, pneumonie, emfizem pulmonar şi tuberculoză.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma din Iaşi, dintre plantele medicinale utile în aceste cazuri se remarcă podbalul. De asemenea, atît pentru cei bolnavi, cît şi pentru cei sănătoşi, dl Milică recomandă urzica vie, folosită încă din antichitate ca primă plantă medicinală a primăverii: „Cine neglijează cura de primăvară cu urzici ar putea avea necazuri cu sănătatea în tot cursul anului”. Cătuşnica (Nepeta cataria) este o plantă mai puţin cunoscută dar care a intrat în „arsenalul” speciilor de grădină de care omul nu ar trebui să se despartă: „Este plăcut mirositoare, întrucît conţine o cantitate mare de uleiuri eterice care acţionează în durerile pectorale, congestii pulmonare, tuse convulsivă şi în tusea seacă a fumătorilor, inclusiv în tuberculoză”.

Cîteva plante utile suferinzilor de inimă

Pentru afecţiunile cardiovasculare vine în mare ajutor luna mai, a lui Florar, cea mai frumoasă lună a anului, cînd natura îşi îmbracă mantia multicoloră, cu o vegetaţie tînără. În fiecare lună mai, inima îşi reia un nou ciclu, marcînd alte 50 de milioane de pulsaţii ritmice, pentru anul ce va urma. Cum spune dl prof. Milică, aşa cum cu o floare de mai se apropie inimile celor îndrăgostiţi, tot cu o floare de mai se ameliorează durerile celor suferinzi de inimă: „Pentru combaterea bolilor cardiovasculare, flora spontană din luna mai oferă floarea de mărgăritar sau clopotele de mai, numite de noi lăcrămioare (Convallaria majalis), cu flori mici şi graţioase ca mărgelele de alabastru şi cu fructe recomandate împotriva strănutului şi a dojenilor nevestelor. Nu întîmplător, după un vechi obicei francez, în prima duminică din luna mai, parizienii trăiesc bucuria mărgăritarului. Tone de flori se îndreaptă spre marea metropolă pentru a fi dăruite pariziencelor care vor deveni mai iertătoare pentru greşelile bărbaţilor din anul următor.

Din vremuri îndepărtate, florile de lăcrămioare au fost folosite ca tonic cardiac, în insuficienţe cardiace, nevroze cardiace şi ateroscleroze. La unele popoare, infuzia în vin a florilor de lăcrămioare era considerată bună la toate bolile”. Plantă de sezon este şi ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), o plăntuţă cu flori galbene sau roşii de la care se recoltează florile şi frunzele în lunile aprilie şi mai: „Conţinutul în heterozide cardiotonice, saponine, flavonoide şi derivaţi cumarinici îi imprimă proprietăţi cardiotonice, uşor hipertensive şi sedativ nervoase, fiind utilizată în boli cardiovasculare (tahicardie, angină pectorală, extrasistole de natură nervoasă, miocard slăbit, ateroscleroză). Se administrează sub formă de infuzii, extracte apoase, tincturi şi siropuri”. În boli de inimă mai este utilizată şi talpa gîştei (Leonurus cardiaca), plantă cunoscută încă din antichitate pentru efectele benefice în bolile cardiace, ceea ce i-a conferit şi denumirea ştiinţifică: „În frunzele şi florile de talpa gîştei se află heterozide cardiotonice care îi dau proprietăţi sedativ cardiace de trei ori mai puternice decît valeriana”. De asemenea, talpa gîştei are pentru om veritabile calităţi hipotensive şi vasodilatatoare periferice.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamente naturiste pentru bolile de primăvară )

Tratamentul naturist al astmului bronsic

Posted on 21 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 04.09.2003.

Astmul bronsic este o afectiune grava, la nivelul bronhiilor, care se manifesta prin imposibilitatea evacuarii aerului din plamini si senzatia lipsei de aer, cu spasme de tuse, expectoratie si sufocare. Crizele dureaza de la citeva minute la citeva ore si sint mai frecvente noaptea, mai ales in conditii agresive de clima (frig, vint, ceata), la agenti alergici (polen, praf, peri, pene, mucegaiuri, chimicale, unele medicamente, fum de tigara) si la stresuri psihice si nervoase. Cind crizele se prelungesc, apar transpiratii reci, tahicardie si anxietate. Intre crize intervin stari de tuse, cu expectoratie si respiratie suieratoare.

Dupa cum ne-a spus dl prof. univ. dr. Constantin Milica, specialist in fitoterapie, doctor in fiziologie vegetala, coordonator al Centrului Aroma din cadrul Universitatii Agronomice Iasi, medicina naturista recomanda, in cazul astmului bronsic, utilizarea plantelor medicinale cu actiune antiseptica, expectoranta, sedativa, vasodilatatoare, antialergica si calmanta a musculaturii bronhiilor: „Aceste tratamente vor asigura suprimarea crizelor astmatice, dilatarea bronhiilor, fluidificarea secretiilor cu expectoratie si vasodilatatia coronariana care scade presiunea singelui si creeaza un echilibru in organism. In functie de continutul in principii active, au mare eficienta infuziile si decocturile din trei frati patati, podbal, isop, cimbrisor, sovirf, sulfina, unguras, ciubotica cucului, scai vinat, radacini de angelica, iarba mare sau valeriana si fructe de fenicul, de anason sau ienupar. Si mai eficiente sint amestecurile de plante, dupa unele formule din care sa nu lipseasca speciile de mai sus, alaturi de paducel, patlagina, nalba, soc, salvie, plaminarica si luminarica”.

Ca remedii naturale, dl prof. Milica mai recomanda seminte de fenicul fierte in lapte (1 lingurita la 50 ml), cu efect antibronsic, expectorant si antiseptic; hrean ras amestecat cu miere de salcim si zeama de lamiie (se pastreaza in frigider si se consuma de 2-3 ori/zi cite o lingurita); infuzie din flori si frunze de podbal (2 linguri la cana), o lingura la intervale de 2 ore; infuzie din muguri de plop negru (1 lingurita la 200 ml apa clocotita), din care se beau cite 2 ceaiuri/zi, cu actiuni antiinflamatoare, antiseptice si antibiotice; infuzie de coada soricelului (2 linguri de flori la 500 ml apa clocotita), se bea intreaga cantitate in 5 reprize pe zi; vin de sunatoare (30 g planta macerata in 1 l vin alb, timp de 10 zile), 3 linguri/zi.

Cercetarile fitoterapeutice de pina acum in combaterea astmului au dovedit eficacitatea multor combinatii de plante medicinale:

• coada soricelului, menta, salvie, isop, unguras, cimbrisor, talpa gistei si paducel, in parti egale (formula Plafar), infuzie 1-2 lingurite la cana, 2-3 ceaiuri/zi, in cure de lunga durata;

• podbal (40 g), flori de nalba (30 g), coada soricelului (20 g), flori de levantica (10 g), decoct dintr-o lingura de amestec la o cana cu apa, 3-4 cani/zi; • flori de soc (30 g), patlagina (30 g), frunze de visc (10 g), frunze de trei frati patati (20 g), infuzie 1 lingura la cana, 2-4 cani/zi;

• flori de ciubotica cucului (25 g), radacina de ciubotica cucului (15 g), podbal (30 g), seminte de in (30 g), macerat la rece sau infuzie dintr-o lingura si jumatate amestec la o cana cu apa, cite 2-3 cani/zi;

• cimbru (40 g), frunze de nalba (20 g), radacini de lemn dulce (20 g), podbal (10 g), fructe de fenicul (10 g), infuzie 1 lingura la cana, 2-3 cani/zi;

• frunze de castan camestibil, cimbru, roua cerului (Drosera rotundifolia), flori de toporasul doamnei (Viola odorata), cite 20 g din fiecare, 1 lingurita amestec la cana, se fierbe 5-10 minute si se beau 3 cani de ceai cal pe zi;

• frunze de coacaz negru (10 g), patlagina (10 g), radacina de lemn dulce (10 g), trei frati patati (15 g), cimbru (15 g), frunze de castan comestibil (20 g), roua cerului (20 g), 1 lingurita amestec la o cana cu apa, decoct timp de 5-10 minute, cite 3 cesti/zi.

In astmul infectios, dl prof. Milica recomanda infuzia in amestec din lichen de stejar, salvie, busuioc, usturoi, muguri de plop negru, alun, mesteacan, pin si brad. Sint foarte bune inhalatiile cu uleiuri eterice de sovirf, isop sau salvie, brad si pin.

Se mai recomanda maceratul in alcool de 40° cu un amestec din cimbru, podbal, talpa gistei, unguras si rostopasca, in parti egale, din care se iau cite 50 de picaturi, de 3 ori/zi, intre mese, timp de 2 luni pe trimestru.

Foarte util este maceratul in vin alb cu hrean ras sau usturoi, la care se adauga tinctura de propolis si miere de albine, sau maceratul alcoolic din frunze de patlagina, dafin, podbal si eucalipt, cite un paharel dupa mese.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Tratamentul naturist al astmului bronsic )

Astmul bronsic

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Multe persoane, indiferent de varsta, in deosebi copiii si barbatii de peste 65 de ani, acuza o stare patologica grava, cu inflamatii ale cailor respiratorii si crize spontane care determina dificultati in inspirarea si evacuarea aerului din plamani (dispnee), mai frecvent noaptea, intre orele 24-2 si in sezoanele reci, sfarsit de toamna, iarna si inceput de primavara.

Pacientul simte o apasare violenta la nivelul pieptului, are nevoie de mai mult aer proaspat, oxigenat si, adesea, intra intr-o stare de anxietate, cu panica la ideea mortii imediate prin asfixiere.

Ca manisfestare exista mai multe tipuri de astm (bronsic, cardiac, dispeptic, profesional, alergic de natura infectioasa etc), cel mai raspandit fiind astmul bronsic.

Boala afecteaza, in prezent, circa 100 milioane de persoane la nivel mondial si peste 1 milion de bolnavi din Romania. Statisticile arata ca, pe plan mondial, 7-10% din copii sufera de astm, mai frecvent in tarile dezvoltate (Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda, Marea Britanie), fapt care duce la ideea ca astmul a devenit o problema majora de sanatate in intreaga lume. Un bolnav celebru a fost premierul englez Winston Churchill.

Numarul copiilor din Romania afectati de astm bronsic este de 300.000 – 400.000. Din 20 copii de varsta scolara, unul este bolnav de astm. Acestia nu mai pot practica exercitii fizice, nu pot face sport si sunt afectati din punct de vedere psihic.

Accesele reversibile de sufocare, cu senzatia lipsei de aer, pe o durata de la cateva minute pana la cateva ore, sunt datorate unei ingustari treptate a bronhiilor si bronhiolelor, avand ca efect declansarea unei tuse cu expectoratie, hipersecretie, edeme si spasme ale musculaturii netede din bronhiole. Inspiratia este lenta si dificila, chiar daca se face cu gura deschisa iar expiratia este mai greoaie, prelungita si suieratoare.

Crizele astmatice se pot repeta de cateva ori pe zi, dupa care urmeaza o perioada de calm relativ, cu respiratie aproape normala, adesea inselatoare. Pot interveni si stari permanente de tuse, cu expectoratie si dispnee. Cand crizele de sufocare se prelungesc sau se repeta la intervale scurte, apar transpiratii reci, cianoza din lipsa de aer, tahicardie, anxietate si chiar deces, prin insuficienta respiratorie sau cardiaca.

Principalii factori declansatori ai astmului bronsic sunt: conditiile agresive de clima (frig, ceata, vant), unii agenti alergici (polenul de crin si zambile, praful de casa, mucegaiuri, fulgi, pene, peri de animale, insecte, fibre de bumbac si lana, pulberi etc). Un studiu efectuat in Spania de Jean-Paul Zock arata ca 20% din cazurile de astm sunt provocate de produsele de curatat casa (sprayuri de covoare si geamuri, odorizante de mobila) care maresc riscul de imbolnavire la 70%.

Nu sunt de neglijat continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Astmul bronsic )

Afectiunile cailor respiratorii superioare

Posted on 4 martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , |

Asperitatile vremii din zilele friguroase ale iernii afecteaza, cu diferite intensitati, organismele umane expuse conditiilor aparute in evolutia factorilor climatici.

In mod direct apar afectiuni maladive la nivelul cailor respiratorii superioare. Se incepe cu o simpla raceala, mai frecventa la copiii debili, predispusi usor la imbolnaviri. Treptat, poate evolua spre febra, frisoane, rinita, sinuzita, traheita si laringita.

Continuare …

Citește articolul întreg | Make a Comment ( Comentarii închise la Afectiunile cailor respiratorii superioare )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...