Siropul de zmeură, elixirul cardiacilor

Posted on 10 Mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 30.07.2007.

Zmeurul este cel mai căutat arbust forestier, producător de fructe deosebit de aromate, foarte apreciate la vremea rodirii, atât de către urşi, cât şi de copii. Planta creşte frecvent în flora spontană din Europa şi America de Nord, mai ales în zonele montane şi premontane, mai reci şi umede (până la altitudinea de 2.000 de metri), în lungul văilor şi în luminişurile de pădure, unde formează zmeurişuri naturale, uşor umbrite de arborii înalţi de brad şi fag.

Cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Rubus idaeus, zmeurul creşte în formă de tufe înalte de 1-2 metri, cu tulpini drepte, uşor arcuite spre vârf şi acoperite cu ghimpi ascuţiţi. Întrucât plantele sunt viabile 10-15 ani şi au o mare capacitate de drajonare, tufele din zmeurişuri prezintă un rol esenţial în blocarea procesului de eroziune a solului de pe terenurile în pantă.

Planta este uşor recunoscută după frunzele cu 3-7 foliole, dinţate pe margini, verzi pe faţa superioară, albicioase şi păroase pe faţa inferioară. În lunile de vară (mai-iulie) se deschid florile albe, cu nuanţe roz, grupate câte 3-15 în inflorescenţe scurte. În a doua jumătate a verii apar fructele roşii, suculente, dulci-acrişoare şi foarte aromate care cresc timp de 30-35 de zile şi se maturează încă 25-30 de zile, în lunile iulie-septembrie, asigurând producţii de 50-400 kg/hectar în zmeurişuri spontane.

Ca urmare a cerinţelor tot mai mari de fructe, atât pe piaţa internă, cât şi la export, a apărut necesară introducerea în cultură a zmeurului pe suprafeţe în creştere, în plantaţii compacte sau în grădinile populaţiei, pe marginea aleilor şi a gardurilor.

Plantaţiile intensive de zmeur sunt uşor de realizat întrucât înmulţirea plantelor se poate face prin metode simple (drajonare, marcotaj, butăşire sau despărţire de tufe). Se plantează atât soiuri neremontante, cu o singură recoltă pe an, cât şi soiuri remontante, cu două recolte pe an, care asigură fructe proaspete în tot cursul verii, până în luna octombrie, la un nivel de producţie de 5-10 tone la hectarul cultivat. Veniturile sunt substanţiale şi sigure, în timp ce cheltuielile sunt relativ mici, atât la înfiinţarea, cât şi la întreţinerea plantaţiei.

Recoltarea fructelor se face manual în momentul maturării de consum, cu eşalonare la 2-4 zile. Fructele se recoltează pe calităţi, în ambalaje din materiale plastice, carton cerat sau cutii din lemn, căptuşite cu peliculă de polietilenă, având capacitatea de 200-500 grame şi se transportă în lăzi sau lădiţe paletizate. Continuare …

Anunțuri

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: