Levănţica, cel mai bun remediu de combatere a insomniei

Posted on 8 Mai 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , , , |

Articol publicat in ziarul Lumina din 16.07.2007.

A înflorit levănţica! În preajma unei culturi de levănţică ne învăluie un parfum delicat, de o deosebită fineţe, care ne transmite o stare de linişte, seninătate şi reverie, asemenea unui cadru natural paradisiac. Această specie aromată este considerată o plantă-minune, care preia din natură razele solare ale lunilor de vară şi le transformă într-un ulei eteric cu parfum diafan, blând, ce ne inspiră bucuria de a trăi.

Originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele Canare, lavanda creştea spontan pe terenuri aride, calcaroase, pietroase şi puternic însorite, urcând până la altitudini de 700-800 metri, uneori până la 1.800 metri pe coastele sudice ale Alpilor inferiori.

Din vechi informaţii rezultă că primele culturi de lavandă au fost realizate în Arabia, de unde au fost aduse plante în Europa de către negustorii greci, cu 6.000 ani î. H..

Denumirea ştiinţifică de Lavandula a derivat de la cuvântul latin „lavo-lavare“ – a spăla, a curăţa, florile fiind utilizate de către romani la parfumarea băilor şi la vindecarea rănilor căpătate în timpul războaielor. Majoritatea limbilor europene şi non-europene denumesc această plantă după sursa latină: lavandă, lavandină, lavandula, levanta, laventeli, levănţică, Lavendel etc.

În Europa medievală culturile s-au extins în câmp, sere şi apartamente, mai mult în sudul Franţei, Spania şi Italia, unde a fost creată o formă hibridă, numită Lavandula intermedia, obţinută prin încrucişarea dintre Lavandula angustifolia şi Lavandula latifolia.

Pe la începutul anilor 1600 a fost introdusă în Anglia, unde a devenit foarte populară, mai ales în timpul domniei reginei Elisabeta I şi a Casei Stuart, fiind floarea preferată a reginei Maria-Henrietta, soţia regelui Charles I. Din Anglia a fost răspândită pe toate continentele, mai întâi în America de Nord şi apoi în Brazilia, Angentina, China, Japonia, India şi Bulgaria. Producţia mondială de ulei eteric a ajuns la 300-500 de tone anual din care 85-90% se produce în Franţa.

În România, primele tufe de lavandă au fost aduse în jurul Capitalei de către grădinarii bulgari, după care s-au extins în culturile din sudul şi vestul ţării, astfel că, în anul 1990, existau peste 3.000 de hectare cultivate. În ultimii 15 ani, defrişările necugetate au redus drastic suprafeţele cultivate cu lavandă, rămânând aprox. 420 de hectare, majoritatea în judeţele din sudul ţării. Continuare …

Anunțuri

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: