Păstraţi-vă sănătatea, cu ceai verde şi ceai negru

Posted on 1 Aprilie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 06.07.2006.

Prima dată a apărut ceaiul negru, acesta fiind numit de-a lungul timpului şi „chinezesc” sau ceai roşu. La început, acest tip de ceai era preparat şi folosit doar de către chinezi. Mai tîrziu, exportul lui către populaţiile din Vest s-a făcut pe Calea Mătăsii. Din cauza atacurilor banditeşti desfăşurate de arabi, în timpul domniei ţarului Mihail, drumul a fost schimbat prin Mongolia, spre sudul Rusiei. Datorită faptului că aici a avut un teren propice, arborele a fost cultivat şi utilizat în Rusia la fel de mult ca în China. „În Rusia, tehnica de cultivare a acestui arbore a fost diferită, iar procesele de macerare şi fermentare a frunzelor, existente în China, au fost evitate. Astfel a apărut ceaiul rusesc (verde), care are aceleaşi calităţi fitoterapeutice ca şi „fratele” său, ceaiul negru. Dacă ceaiul negru, chinezesc, este fermentat şi apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatură care nu degradează coloranţii (clorofila). O consecinţă a uscării imediate a frunzelor de ceai şi evitarea uscării lor după fermentare este faptul că ceaiul verde are un conţinut mai scăzut de cafeină, fiind mai puţin excitant decît ceaiul negru. De asemenea, ceaiul verde păstrează şi un conţinut ridicat de vitamine, avînd din abundenţă vitaminele A, B, E, C, precum şi minerale ca fier, calciu, fosfor şi potasiu. De reţinut că, la prepararea ceaiului verde este deosebit de importantă folosirea apei la temperatura potrivită, sub cea de fierbere şi a timpului de infuzare a frunzelor, pentru a se evita apariţia gustului amar. Apa prea fierbinte poate distruge gustul ceaiului”, ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală, specialist în fitoterapie.

Ceaiul verde şi ceaiul negru conţin multe vitamine şi săruri minerale, dintre care cea mai importantă este vitamina C, care stimulează şi uşurează digestia. De asemenea, frunzele arborelui Theea sinensis conţin tanin, aminoacizi, glucide şi uleiuri volatile. „Atît ceaiul verde, cît şi cel negru au acţiune diuretică, fiind folosite, în special, de persoanele care au probleme cu rinichii. Sînt antiadipoase, laxative şi stimulente respiratorii. Sînt indicate persoanelor hipotensive, fiind excelente stimulatoare cardiace. Ambele ceaiuri pot înlocui cu succes cafeaua, fiind foarte bune stimulente intelectuale şi fizice. O cană de ceai negru, băută zilnic, previne şi vindecă ateroscleroza.”, ne-a spus dl prof. Constantin Milică.

Ceaiul verde şi infecţiile

Vitamina C şi flavonoidele au împreună un efect antibiotic şi antiinflamator, fiind foarte eficiente împotriva oricăror agenţi patogeni, precum bacteriile, virusurile sau ciupercile. De aceea, ceaiul verde este util în cazurile de deficienţă a sistemului imunitar, infecţii gripale, ciuperci ale pielii sau inflamaţii intestinale: „Dacă organismul dispune de suficientă vitamina C, aceasta va reacţiona cu radicalii liberi şi îi va scoate din luptă. Ceaiul verde furnizează nu doar vitamina C, dar conţine în plus şi flavone, care preiau celelalte funcţii ale vitaminei, astfel încît aceasta poate fi economisită şi mobilizată mai eficient împotriva radicalilor liberi”.

În tratarea bolilor cauzate de răceală, ceaiul verde acţionează cel mai eficient dacă este combinat cu vitamina C. Se vor bea zilnic 2-3 căni de ceai în care s-a pus zeama de la o jumătate de lămîie. Ceaiul poate proveni de la prima sau a doua infuzie, dar trebuie pregătit cu apa la o temperatură ceva mai scăzută (70-80EC). Zeama de lămîie se pune în ceaiul gata preparat.

În cazul unor răceli rebele, în ceai se poate adăuga şi puţină miere de albine, care posedă calităţi de antibiotic. Pentru prevenirea răcelii, este suficient ceaiul verde.

În afecţiunile căilor respiratorii, eliminarea mucozităţilor este uşurată dacă se opăreşte, 10 minute, o linguriţă de rădăcină de pătrunjel uscată, iar fiertura se amestecă în ceai verde. Băutura aceasta favorizează expectoraţia şi previne o nouă infecţie.

În caz de infecţii gripale, în nici un caz nu beţi ceai prea fierbinte: „Contrar opiniei curente, acest lucru este dăunător, căci usucă mucoasele iritate şi favorizează pătrunderea bacteriilor în corp. Ceaiul călduţ este cel mai indicat pentru răceală, împiedicînd în acelaşi timp distrugerea vitaminei C din zeama de lămîie şi a substanţelor cu proprietăţi antibiotice din miere ca urmare a unei temperaturi prea mari”.

Ceaiul verde tare amestecat cu zeamă de lămîie este indicat şi pentru gargară în caz de inflamare a faringelui.

În caz de inflamaţii acute ale gîtului sau cavităţii bucale, efectul dezinfectant al ceaiului verde este întărit dacă se asociază şi o infuzie dintr-o linguriţă de flori de salvie uscată şi 150 ml de apă fiartă. Fiertura obţinută se lasă 7-8 minute, după care se adaugă în ceaiul verde. Cu aceasta mixtură se va face gargară sau se va clăti gura, dimineaţa şi seara.

Reţeta ideală contra radicalilor liberi din organism

Bogat în polifenoli, ceaiul verde sau negru este recunoscut pentru acţiunea sa antioxidantă, care reduce riscul formării în exces a radicalilor liberi, radicali care favorizează îmbătrînirea prematură a celulelor şi apariţia bolilor. Este important de ştiut că ceaiul conţine antioxidanţi foarte puternici: catechine (ceaiul verde), flavine (ceaiul negru), flavonoli. Unii specialişti sînt de părere că antioxidanţii din ceai sînt mai valoroşi chiar decît vitaminele C şi E, recunoscute în special pentru calitatea lor de antioxidanţi.

Dl prof. Constantin Milică spune că „un consum regulat de 3 ceşti/zi de ceai verde sau 2 căni/zi de ceai negru reprezintă reţeta ideală contra formării radicalilor liberi şi oprirea proceselor degenerative la nivel celular din organism”. Este bine ca acest ceai să fie băut în prima parte a zilei, pentru a nu provoca insomnii. Ceaiul verde se combină cel mai bine cu mierea de albine, fiind incompatibil cu laptele sau zahărul.  

Ceaiuri pentru inimă

Frunzele de ceai verde sau negru conţin în jur de 25-30 la sută substanţe flavonoide, care, spune dl prof. Milică, asemenea celor din struguri sau legume şi fructe, ne protejează de bolile de inimă: „Ceaiul verde sau negru este bun şi pentru sistemul circulator, reuşind să reducă formarea plăcilor de aterom responsabile de obturarea arterelor şi să prevină apariţia depunerilor de colesterol pe pereţii vaselor de sînge. Mecanismul este pus tot pe seama antioxidanţilor din acestă plantă, care diminuează procesul de formare a acestor plăci periculoase”.

De asemenea, polifenolii din ceai au efect antitrombotic, reducînd procesul de constricţie a vaselor sanguine de la extremităţi. Este limitată şi coagularea anormală a sîngelui, care stă la baza apariţiei trombozelor: „Accidentul vascular cerebral şi infarctul miocardic recunosc drept cauză formarea trombilor care obturează una sau mai multe artere. Aceste ceaiuri reduc valorile tensionale mari – prin reducerea nivelului de angiotensină II, o substanţă care produce vasoconstricţie”.

Consumul a 3 ceşti de ceai, zilnic, reduce cu 11 la sută accidentele cardiace. Însă mare atenţie! Nu depăşiţi această doză! În exces, ceaiul verde sau negru ar putea diminua absorbţia fierului la nivelul intestinului, ceea ce ar putea dăuna persoanelor anemice şi femeilor însărcinate.

Ceaiul verde previne apariţia cancerului

Cercetători din lumea întreagă au efectuat studii prin care au demonstrat virtuţile ceaiului împotriva cancerului. Experţii de la Centrul de studiu al cancerului din Japonia au descoperit că incidenţa cancerelor este cu 20-25 la sută mai redusă printre băutorii de ceai verde. S-au adus numeroase dovezi în susţinerea ideii că, un consum regulat de ceai verde reduce riscul instalării cancerului de colon, vezică urinară, esofag, pancreas, rect şi stomac, diminuînd riscul apariţiei cancerului la sîn, dar şi al celui de prostată: „Proprietăţile anticancerigene se datorează polifenolilor, care apară ADN-ul celular de radicalii liberi şi distrug celulele canceroase. Compusul „responsabil” pentru aceste proprietăţi este epigallocatechin 3 gallate (EGCG), care are o activitate antioxidantă de 100 de ori mai puternică decît vitamina C şi de 25 de ori mai mare decît vitamina E. Se pare că această substanţă nu numai că inhibă dezvoltarea noilor celule canceroase, putînd împiedica creşterea tumorilor maligne, dar le poate ucide şi pe cele mature”, ne-a spus dl prof. Milică.

Persoanele care suferă de cancer şi fac radioterapie sînt sfătuite să bea o cantitate mai mare de ceai verde, acesta avînd şi un rol protector împotriva radiaţiilor.

Efecte protectoare contra radiaţiilor solare

Printre efectele benefice ale ceaiului se numără şi acela de protector împotriva razelor ultraviolete. În special substanţele din ceaiul negru ajută la protecţia celulelor expuse la soare şi calmează inflamaţiile. Studii recente demonstrează că şi ceaiul verde are aceleaşi calităţi, efectele protectoare ale unei substanţe din acest ceai fiind de 20 de ori mai puternice decît cele ale vitaminei E. De asemenea, ceaiul verde are efect protector şi contra radiaţiilor emise de computer.

Pentru „calmarea” arsurilor cauzate de expunerea la soare sînt de ajutor comprese reci cu ceai verde: „Substanţele tanante din ceai păstrează apa în piele şi împiedică astfel uscarea ei, calmînd durerile şi oprind inflamarea. În plus, vitamina C şi flavonele distrug radicalii liberi formaţi prin acţiunea radiaţiei solare şi care pot dăuna pielii”. Pentru o compresă răcoritoare, se amestecă ceai verde cu puţin iaurt şi se formează o cremă, care se lasă cîtva timp la rece, apoi se ung cu ea porţiunile iritate ale pielii. Efectul dezinfectant poate fi sporit dacă ceaiul verde se amestecă şi cu puţin ceai de muşeţel.

Tratarea infecţiilor externe ale pieliiCeaiul verde ajuta şi împotriva infecţiilor pielii provocate de ciuperci: „Micozele se manifestă prin apariţia unor pete roşii, solzoase, care produc mîncărimi. Substanţele tanante ale ceaiului verde întăresc pielea şi îi măresc rezistenţa, iar saponinele au proprietatea de a distruge celulele ciupercilor cînd vin în contact cu ele”. Pentru uz extern, împotriva ciupercilor pielii, dl prof. Milică recomandă un amestec din frunze de ceai verde şi salvie, în raport de 2:1. Amestecul se opăreşte şi se lasă 5 minute. La un litru de apă revin 3 linguri de amestec. Salvia este folositoare şi prin aceea că, pe termen lung, inhibă transpiraţia. Se înmoaie un şervet curat în infuzie, după care se aplică pentru 10 minute pe locurile afectate de ciupercă.Înlocuiţi cafeaua cu ceai verde În compoziţia ceaiului verde sau negru se găseşte teina, o variantă a cafeinei: „Ca şi cafeina din cafea, teina conţinută în ceai este un alcaloid care excită sistemul nervos central, făcînd să dispară senzaţia de oboseală. Cantitatea de teină este legată de cît timp este ţinută planta la infuzat. Potrivit unor studii, infuzia de 3 minute permite extragerea din plantă a 50 la sută din cantitatea de cafeină, iar prin infuzia de 5 minute se obţin aproximativ 80 la sută. O cană de ceai verde sau negru preparată corect are acelaşi efect ca şi o ceaşcă de cafea tare”.Deşi are un conţinut mult mai scăzut de teină decît ceaiul negru, ceaiul verde are efect energizant şi este utilizat în tratarea oboselii cronice. Este mai de efect decît cafeaua şi se pare că are ca efect şi creşterea capacităţii de concentrare: „Ceaiul verde este indicat înaintea eforturilor intelectuale mari, a examenelor, în cazul tulburărilor de circulaţie cerebrală, precum şi ca revigorant, prin îndepărtarea oboselii. O cană de ceai verde este un remediu cu acţiune imediată contra stresului. De aceea, pentru stimularea reflexelor şi creşterea atenţiei, este preferabil ca, în loc de cafea, să bem ceai verde sau negru”.Ca şi cafeaua, ceaiul verde sau negru este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează, cafeina, respectiv teina din ceai putînd ajunge la copil prin laptele matern, dîndu-i acestuia stări de nelinişte, iritaţie şi chiar insomnie.

Ceaiul verde combate mahmureala şi oboseala după petreceri

În caz de mahmureală după o noapte stropită din belşug cu băuturi alcoolice, iată o reţetă care, spune dl prof. Milică, acţionează mai repede şi mai bine decît cafeaua sau zeama de muraturi: „Pentru 1/2 l de preparat, este nevoie de 0,6 l apă, 3 linguriţe de ceai verde, 1 lămîie, 0,2 l apă minerală, 1 vîrf de cuţit sare iodată şi o linguriţă de miere. Puneţi apa să fiarbă în două clocote, apoi lăsaţi-o să se răcească 5 minute. Puneţi ceaiul într-un vas si turnaţi apa deasupra. Lăsaţi lichidul să se infuzeze 5 minute, apoi strecuraţi-l într-o cană. Adăugaţi cîteva picături de suc de lămîie, apa minerală, sarea iodată şi mierea”.

Respiraţie proaspătă

Consumul de ceai verde menţine sănătoasă cavitatea bucală, inhibă formarea tartrului şi distruge bacteriile orale. Fluorina din acest ceai ajută la menţinerea sănătăţii dinţilor. În multe regiuni din Asia, fiecare mîncare cu peşte este însoţită, în mod tradiţional, de o ceaşcă de ceai verde, care acţionează eficient împotriva mirosului neplăcut al respiraţiei.

Pentru dezinfecţia uşoară a cavităţii bucale şi prevenirea mirosului urît al respiraţiei se bea, de asemenea, ceai verde, pur sau în amestec cu frunze de mentă.

Alte proprietăţi terapeutice

Consumul de ceai verde sau negru scade nivelul LDL colesterolului (cel „rău”) şi creşte nivelul de HDL colesterol (cel „bun”). De aceea, cei care consumă extract de ceai verde pot consuma alimente cu mai mult colesterol, fără să înregistreze creşteri ale nivelelor plasmatice de colesterol.

Un alt efect binecunoscut al ceaiului verde este efectul laxativ. Acest ceai este recomandat de medici în reglarea digestiei şi combaterea constipaţiei cronice.

Ceaiul verde reduce glicemia şi, în acest fel, riscul de diabet zaharat. Acest rol îl au polifenolii şi polizaharidele.

Atît ceaiul verde, cît şi cel negru protejează ficatul împotriva substanţelor toxice (alcool, substanţe chimice).

Datorită teofilinei, ceaiul verde este folosit ca stimulent respirator în cazul astmului bronşic, contribuind la dilatarea bronhiilor şi uşurarea respiraţiei.  

Un alt efect binefăcător al ceaiului verde, în special, este cel diuretic dar şi dezintoxicant. De aceea, ceaiul verde este utilizat cu succes în curele de slăbire.

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: