Ciroza umedă, remedii şi terapii naturale

Posted on 26 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 21.02.2004.

Cunoscută în termeni de specialitate sub denumirea de ascită, ciroza umedă constă în acumularea de lichid ascitic în cavitatea peritoneală. Popular, ciroza umedă este cunoscută şi ca „apă la burtă”. Are loc mărirea rapidă a volumului abdomenului, cu întinderea excesivă a pielii, care prezintă o reţea venoasă vizibilă şi ieşirea în exterior a ombilicului Declanşarea ascitei este frecventă la bolnavii de ciroză hepatică, cancer hepatic, pancreatită acută, tuberculoză sau carcinomatoză peritoneală şi chiar tumori ovariene. Boala poate fi rezultatul unor factori infecţioşi, în primul rînd hepatita epidemică, pe substratul unui consum îndelungat de alcool în exces. Un rol important în patogenia ascitei îl are retenţia de sodiu şi apă, ca urmare a unei tulburări în metabolismul hidrosalin, cu pierderea capacităţii de eliminare a sodiului consumat prin alimentaţie, în special din sare şi alimente sărate. În unele cazuri, vasele stomacului se îngroaşă şi se dilată dînd balonări severe. Treptat, dilatarea evoluează pînă la rupere, declanşînd hemoragii interne mortale.

După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Iaşi, în cazul cirozei umede fitoterapia recomandă, în general, consumul de plante cu proprietăţi diuretice: rizomi de pir, suc de ceapă, frunze şi flori de tarhon, frunze de mesteacăn, creţuşcă, schinel, vulturică, rizomi de stînjenel, fructe de păpălău, rizomi de boz, rizomi şi rădăcini subţiri de urzică vie, pătrunjel de cîmp (părţi aeriene, uscate şi mărunţite), scoarţă de ulm (desprinsă de pe tulpină la începutul primăverii. Un efect puternic de eliminare a lichidului în ciroza umedă are pelinul: se ia pelin uscat, se freacă în palme pentru a se arunca beţele, apoi se rîşneşte pentru a se obţine pulberea de pelin. Din acest praf se ia cîte o linguriţă, cu o oră înainte de masă, de 3 ori/zi – în prima săptămînă, după care se bea cîte o cană de ceai diuretic îndulcit cu miere. A doua săptămînă, se iau două linguriţe de pelin, tot de 3 ori/zi, iar a treia săptămînă cîte trei linguriţe de 3 ori/zi. În urma acestui tratament, spune dl prof. Milică, lichidul acumulat se elimină în întregime. Tratamentul se poate repeta după o pauză de trei săptămîni. Atunci cînd ciroza umedă are la bază o ciroză sau un cancer hepatic, dl prof. Milică spune că este recomandată asocierea pulberii de pelin cu suc proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize. De asemenea, se pot rîşni, în cantităţi egale, rostopască, armurariu şi pedicuţă, apoi se ia o jumătate de linguriţă din acest amestec (pulbere) şi se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă, de 3 ori/zi, înainte cu jumătate de oră de mesele principale. Foarte utilă este o plantă numită în popor bănuţi, bănuţei sau părăluţe (Bellis perrenis), de la care se foloseşte doar partea aeriană în stare proaspătă. Se prepară macerat în vin din 200 g plantă proaspătă la 1 l de vin alb. Se lasă la macerat 10-15 zile, se strecoară şi se păstrează la rece într-o sticlă închisă la culoare. Se bea cîte o ceaşcă în fiecare dimineaţă.

Efecte deosebite are şi ceapa roşie: 1 kg de ceapă se toacă mărunt, se pune într-un borcan şi se toarnă peste ea 5 litri de ţiucă de fructe. Se lasă la macerat 10 zile şi se iau dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30?40 ml de macerat, apoi se stă culcat pe partea dreaptă 30 de minute, după care se ia masa de dimineaţă. În cel mai scurt timp, ficatul începe să se regenereze. O altă plantă cu efecte deosebite atît în ciroza uscată cît şi în ciroza umedă este cimişirul (Buxus sempervirens), de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară ca decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta, spune dl prof. Milică, are în compoziţia sa un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic. Tratamentul natural al cirozei umede se poate face şi cu rădăcină de dud alb: un pumn de aşchii de rădăcină de dud alb se pun seara în doi litri apă, iar a doua zi se fierb pînă cînd apa scade la 1,250 litri. Se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile. Ceaiul se bea pînă cînd scade burta. Se face o pauză de 3 săptămîni şi apoi se repetă încă 14 zile. Se va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va avea culoare roşiatică. Dintre uleiurile eterice utile în tratamentul cirozei umede, dl prof. Milică recomandă uleiul de ienupăr: se toarnă 5-8 picături de ulei într-un pahar cu 150 ml apă; se beau cîte 3 păhărele/zi, pentru a mări diureza.

Anunțuri

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: