Plantele verii – Schinelul

Posted on 20 Martie 2008. Filed under: Proprietati medicinale ale plantelor, fructelor si legumelor | Etichete:, , , , , , |

Articol publicat in ziarul Evenimentul din 10.08.2002.

Cnicus Benedictus, numita in popor schinel, scai binecuvintat, scai amar, iarba amara sau sofran salbatic, este o planta erbacee anuala, cu tulpina in 5 muchii, inalta de pina la 1 m, acoperita cu peri linosi de culoare verzui. Frunzele au alungite au nervuri proeminente, albe si paroase, cu virf ascutit, spinos dintate pe margini. Florile sint galbene sau verde-deschis.

Cind si cum se recolteaza: In scop terapeutic, de la schinel se foloseste tot ce inseamna parte aeriana: tulpini, frunze, inflorescente si lastari tineri. Toate se recolteaza in timpul infloririi, in lunile iunie-august, pe vreme uscata si insorita, prin taiere la 8-10 cm de la sol. Uscarea se face in locuri aerisite, ferite de soare, in straturi subtiri.

Continut chimic si proprietati: Schinelul are substante amare (benedictina), lactona amara (cnicina), glicozide, flavonozide, fitosterine, taninuri, acizi rezinici, acid nicotinic, mucilagii, ulei gras, ulei eteric, vitamina B1, saruri minerale (K, Ca, Mg). Este un foarte bun calmant in tulburari digestive, stimulent al secretiilor gastrice, antihemoragic si vermifug. Eupeptic tonic-amar in indigestii, boli hepatice si lipsa poftei de mincare. Stimulent al sistemului nervos, sedativ in dureri reumatismale, depurativ, diuretic, febrifug, sudorific, antiseptic extern, dezinfectant, antifungic, antibiotic, antiputrid si cicatrizant.

Indicatii terapeutice: Preparatele din schinel sint recomandate in boli ale aparatului digestiv (afectiuni hepatice, gastrite hipoacide, ciroza, ascita, dispepsii, dilatarea si deplasarea stomacului, arsuri de stomac, inflamatii ale stomacului, constipatii, viermi intestinali, opreste hemoragiile interne, provoaca voma pentru evacuarea substantelor toxice), boli ale cailor respiratorii (astm bronsic, tuse, febra, catar bronsic, aerofagie), reumatism, tonic in oboseala generala, slabiciune si anemie, boli de piele (arsuri, degeraturi, rani purulente, ulceratii, ulcer varicos, zona zoster, edeme, crapaturi pe sin).

Forme de utilizare:

Uz intern – infuzie din 1 lingura planta uscata si maruntita la 250 ml apa clocotita; se lasa in vas acoperit timp de 10 minute, se strecoara, se indulceste cu zahar sau miere si se bea cite un sfert de cana, cu 30 minute inainte de mesele principale. Se mai poate prepara o tinctura tonica din 20 g planta uscata si umectata in 100 ml alcool de 70 de grade. Se lasa la macerat 7-8 zile si se consuma cite 40-50 de picaturi in putina apa sau vin, inainte de mese. Foarte util este un decoct din vin: 30-50 g flori uscate, care se pun la macerat in 1 litru de vin; se fierbe 10 minute si se beau 2-3 pahare de 100 ml/zi.

Uz extern – spalaturi sau cataplasme (timp de 15-20 minute) cu infuzie in concentratie dubla (3 lingurite planta la 250 ml apa) in caz de arsuri, degeraturi, taieturi si ulceratii ale pielii. Se mai poate prepara o alifie din 1 parte pulbere de planta si 2 parti vaselina si lanolina pentru fisuri pe sini, ulcere si ulceratii cutanate, cu efect antiseptic si cicatrizant. Pentru bai de sezut contra hemoroizilor, se foloseste un decoct concentrat din 1 pumn mare de frunze proaspete la 1 litru de apa. Pulberea din frunze uscate si macinate se poate presara pe rani.

Anunțuri

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: