Peste un milion de bolnavi de hepatită C în România
Articol publicat in ziarul Lumina din 22.10.2007.
Hepatita epidemică este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamator, infecţios şi transmisibil, care apare uneori spontan sub formă de epidemii sau chiar de pandemii. Boala este provocată de un virus filtrabil specific (virusul hepatitic), care este introdus în organism pe cale parenterală (prin sânge) sau accidentală.
La nivelul parenchimului hepatic are loc scăderea irigaţiei sanguine, cu reducerea aportului de oxigen, ceea ce provoacă o diminuare a capacităţii funcţionale a celulelor hepatice. Prin cronicizare, apar primele leziuni şi rupturi ale canalelor intralobulare, permiţând ca o parte din bilirubină să treacă din capilarele hepatobiliare în sânge.
Simptomele infecţiei şi evoluţia bolii depind de tipul de virus care acţionează. În prezent sunt cunoscute cel puţin 6 tipuri de virusuri hepatice (A, B, C, D, E, G), existând dovezi care sugerează existenţa şi a altor tipuri, încă neidentificate. Dintre aceste tipuri virotice, cele mai periculoase declanşează hepatitele virale C şi B, singurele care pot evolua spre ciroză hepatică şi cancer hepatic.
Hepatita virală C (HVC) este o gravă afecţiune infecţioasă, deosebit de contagioasă, cu o largă răspândire în rândul populaţiei globului şi cu o extindere rapidă o dată cu trecerea timpului. Este provocată de un virus încapsulat din familia Flaviviridae, care a fost identificat abia în anul 1989, deşi se bănuia existenţa lui cu mult timp înainte.
Virusul se transmite prin sângele provenit de la persoane deja infectate anterior.
