Efectele tămăduitoare ale florilor de vară

Articol publicat in ziarul Lumina din 04.06.2007.

Au sosit minunatele zile de vară, când natura îşi îmbracă mantia multicoloră, etalând cele mai subtile nuanţe de culoare şi de parfum. Pe cele mai multe dintre plante le învăluie o vrajă care le face tot mai utile, atât prin rodul lor bogat, cât şi prin efectele tămăduitoare pentru sănătatea oamenilor. Încercăm să facem o scurtă plimbare printre aceste flori de vară, căutând atât frumuseţea lor, cât şi efectele vindecătoare în diferite îmbolnăviri fizice sau psihice.

Sânzienele galbene, cunoscute şi sub denumirile de drăgaică sau floarea Sfântului Ion, sunt plante care înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, care sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. 

De-a lungul vremilor, această plantă a devenit un simbol magic al verii, deoarece perioada sa de înflorire maximă corespunde cu perioada de maximă strălucire a soarelui, la solstiţiul de vară (22 iunie). 

Legendele spun că Sânzienele erau nişte preotese ale Soarelui sau fete foarte frumoase, ascunse prin păduri întunecate, neumblate de om. Aceste zâne bune ieşeau din pădure în noaptea de 23-24 iunie şi umblau pe pământ. În cântece şi dansuri, ele împărţeau rod holdelor, fecundau femeile măritate şi apărau semănăturile de grindină. În dansul lor prin aer imprimau parfumul florilor şi dădeau leac plantelor pentru tămăduirea bolilor şi suferinţelor oamenilor.

Fiind cunoscute ca mari iubitoare de dreptate, Sânzienele îi pedepseau pe cei păcătoşi, lovindu-i cu „lanţul Sânzienelor“, care stârnea din senin vijelii şi grindină, după care câmpurile rămâneau fără rod. Femeile păcătoase, care nu ţin sărbătoarea din 24 iunie, cele care spală, cos sau mătură, pot rămâne cu gura pocită sau chiar mor în scurt timp. Pe bărbaţii aflaţi în păcat îi aşteaptă pedepse îngrozitoare şi vor muri de trăsnet şi foc.

Înainte de ziua de 24 iunie, nici un copil nu avea voie să culeagă sânziene, nici măcar în joacă, deoarece ar fi atras mânia zânelor, cu mari nenorociri asupra gospodăriei şi a familiei.

În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Dacă aceste coroniţe rămâneau pe acoperiş, se credea că oamenii din casă vor fi sănătoşi şi vor trăi mulţi ani. În aceeaşi noapte, fetele puneau buchete de sânziene sub pernă pentru a-şi visa ursitul şi vremea măritişului. În cursul zilei de Sânziene, florile legate în coroniţe sub formă de cruce erau duse la biserică, pentru a fi sfinţite. Până seara, fetele se spălau pe cap cu fiertură de iarbă mare, pentru a fi plăcute feciorilor.

Tot legat de Sânziene, poporul a observat că, din această zi, cucul amuţeşte, amintind începutul sezonului de cosit şi de seceriş.

Sânziana, planta binecuvântată de Dumnezeu – Continuare …